Ce-am visat si ce-am ajuns

Scris de Viorel Dogaru | Publicat in 15.12.2013 18:19 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

Parca ieri a fost 1989.
Parca ieri am fost la intersecţia din faţa Casei Tineretului, cam pe unde se afla acum o benzinarie.
Pe atunci, parca era un restaurant. Restaurantul Stadion...
Parca ieri m-a trecut un fior pe şira spinarii cand am auzit un huruit venind dinspre Calea Girocului...
Veneau tancurile şi blindatele Armatei...
A fost momentul cand am simţit un sentiment nedesluşit.
Se schimba ceva şi am banuit imediat ca se va intampla ceva irepetabil.
Ceva care va rasturna tot ce am trait pana atunci...
Speranţa s-a invartit in jurul meu ca o tornada şi primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost ca lumea va fi mai buna.
Am crezut, pentru o clipa, ca s-a ajuns la fundul Cutiei Pandorei şi ca de acolo totul incepe sa capete valoare, sens, respect, onoare, responsabilitate...
Numai ca socoteala de acasa nu s-a potrivit cu negocierea din targ.
Targul s-a umplut de şmecheri, farsori, marionete, zurbagii, miştocari.
Degeaba il citisem eu pe Machiavelli şi aflasem ca scopul scuza mijloacele...
Teoria a fost mereu doar teorie, practica te omoara.
Aşa am aflat ca nimeni nu pune preţ pe valoare, sens, respect, onoare, responsabilitate.
Dimpotriva.

Majoritatea oamenilor nu viseaza. Doar numara. Numara pana cand nu mai poate.
Omului ii este mereu foame. Şi cu cat mananca mai mult, cu atat ar vrea mai mult. Cu atat este mai lacom...
Este singurul mod de a supravieţui al celui care traieşte intr-o lume care se concentreaza doar in jurul lui.
Este singurul mod de a supravieţui al celui care vede doar ce vrea el sa vada.
Cand vor afla ca viaţa nu se negociaza, daca vor afla vreodata, va fi prea tarziu.
Parca ieri a fost 1989. Parca a trecut o veşnicie. Parca a trecut o viaţa...

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.