Greierissimo

Scris de Viorel Dogaru | Publicat in 15.05.2014 20:53 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

Intr-una dintre istorioarele lui de suflet, Bruno Ferrero a povestit despre un indian care avea un prieten bun in Italia.

Se cunoscusera in India, unde italianul fusese intr-o calatorie şi unde indianul il primise in casa şi i-a aratat nu numai ospitalitate şi minunaţiile Indiei, ci şi un alt fel de a privi şi inţelege viaţa.
Au trecut anii şi italianul, inca marcat de calatoria pe care o facuse, l-a invitat pe indian la Milano, acasa la el, in semn de recunoştinţa.
Dupa multe insistenţe, in cele din urma, indianul a acceptat oferta prietenului italian.
Intr-una dintre zile, milanezul a ieşit in oraş impreuna cu prietenul lui exotic, cu chipul smead, barba neagra şi turban galben.

Pe cand se plimbau aşa printr-o piaţa milaneza, indianul s-a oprit deodata şi l-a intrebat pe italian daca aude ceva deosebit undeva peste drum, intr-un petic mai izolat de vegetaţie.
Italianul a ascultat cu luare aminte, dar nu a reuşit sa auda nimic altceva decat zgomotul persistent al traficului.
Privindu-l cat de nedumerit era italianul tot ciulind urechile in stanga şi in dreapta, indianul ii spune ca se aude un greiere...
Nedumerirea s-a transformat atunci in neincredere.
Cum sa ajunga un greiere acolo, in mijlocul oraşului?
Ca sa-l convinga, indianul a trecut strada şi s-a aşezat pe o banca, in apropierea locului de unde se auzise greierele.
Nu a durat mult şi greierele şi-a reluat, impasibil, concertul milanez.
De asta data, italianul l-a auzit şi s-a minunat.
Pai, voi, indienii, aveţi auzul mai dezvoltat ca noi, italienii, mai ales cei care traim in marile oraşe, i-a spus el prietenului.
Indianul l-a contrazis, spunandu-i ca de fapt fiecare om aude doar ce vrea sa auda...
Şi ca sa-l convinga pe italian, a scos o moneda din buzunar şi a azvarlit-o pe trotuar.
Imediat, caţiva trecatori şi-au intors automat capetele pentru a privi la moneda care se rostogolea.
Vezi, a incheiat indianul, greierele scoate un zgomot mai puternic decat moneda, dar pe greiere nu-l aude nimeni...

Sigur, istorioara cu greierele şi moneda a lui Bruno Ferrero pare a fi decupata din inţelepciunea indiana, unde este posibil sa fi auzit o poveste asemanatoare, dar cu aceeaşi pilda.

Ceea ce vreau sa spun, in primul rand, este ca in viaţa fiecare dintre noi traieşte şi simte doar ceea ce este pregatit sa traiasca şi sa simta.
Un cuvant, de cele mai multe ori, spune mai mult decat ceea ce este in sine.
Şi intotdeauna o rostire va naşte mai multe intrebari şi mai puţine raspunsuri.
Viaţa nu raspunde niciodata la o intrebare care nu s-a nascut.

Semnele de intrebare apar doar atunci cand scormoneşti, cand inventezi, cand nu primeşti nimic gratuit, cand vrei sa inţelegi cu adevarat ce se intampla.
Unele inţelesuri sunt facile, altele moştenite, altele au ajuns clişee, stereotipuri.
Subinţelesurile, insa, capata un sens doar in momentul in care se sedimenteaza, printre neuronii tai, printre simţurile tale, printre gesturile tale, printre experienţele tale, obişnuinţa de a fi tu insuţi egal cu ceea ce cred ceilalţi ca eşti.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.