Guvernul tehnocrat – o solutie de salvare a status quo-ului politic romanesc

Scris de Laurentiu Stefanescu | Publicat in 23.08.2016 09:27 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

Luati la vale de lupta politica ce se ascute urmare a proximitatii alegerilor, ideologii stangii pesediste blameaza formula tehnocrata de guvernare actuala.
Minutiosi si plini de grija, incearca sa ne convinga de lipsa de democratie si reprezentativitate a unei solutii fortuite, declansate de un incident ce a pus la incercare sistemul democratic din Romania.
Guvernul tehnocrat e criticat din pozitia de solutie alternativa de guvernare, uitandu-se faptul ca circumstantele aparitiei sale au fost fortate, urmare a unui compromis acceptat de intreg establishmentul politic.

Consecinta  a unei politici imbecile, autiste, puse sub semnul coruptiei si plagiatului, guvernul Ponta a fortat nota, generand o tensiune suplimentara celei deja existente in societate.
Valul anti-sistem declansat deja din toamna lui 2014, a gasit un nou pretext de-a se reporni odata cu criza generata de dezastrul de la „Colectiv”.
Declansatorul emotional a scos in strada o multime critica de oameni care au fixat intregul spectru de nemultumiri pe guvernarea Ponta.
Chiar daca nu putem vorbi de o majoritate, multimea a fost una critica, formata din elita activa a societatii, suficient de motivata si inversunata pentru a bloca sistemul, cu posibile urmari dramatice pentru partidul de guvernamant.  
O taraganare a demisiei lui Ponta ar fi dus la o blamare generala a PSD-ului, cu consecinta de-a fi pulverizat de furia multimii.

Manifestandu-se ca un reflex ideologic specific marxistilor, sensibilitaea la miscarile multimilor a pus in garda sefimea pesedista care a fortat guvernul Ponta sa demisioneze.
Abdicarea a fost una controlata si negociata, in acord cu opozitia PNL-ista si cu presedintele, astfel incat sa pastreze status quo-ul politic.
Solutia tehnocrata a fost o gaselnita care sa ia fata demonstrantilor si sa-i convinga sa mearga acasa.

Guvernul tehnocrat n-a fost o emanatie a strazii, ci un aranjament politic al sistemului, bine negociat, cu limite foarte clare de manifestare.
Asa cum era de asteptat, guvernul tehnocrat n-a pus in practica niciuna dintre doleantele multimii: renuntarea la statutul privilegiat in fata anchetelor de coruptie al politicienilor, micsorarea numarului de parlamentari, confiscarea averilor coruptilor, alegeri locale in doua tururi de scrutin, eliminarea pragurilor pentru participarea partidelor noi infiintate in alegeri, PIB – 10% pentru sanatate etc.
Ciolos nu s-a atins de niciuna din aceste chestiuni!
Strada a fost pacalita, propunandu-i-se o solutie de compromis, intr-o noua piesa in care actorii erau noi, dezirabili si fara pete de coruptie la vedere.
Guvernul tehnocrat a fost votat si sustinut pana acum in Parlament, in ciuda carcotelilor simulate ale pesedistilor.
Existenta sa a fost datorata sustinerii de catre o majoritate, in care PSD-ul a fost forta dominanta.
Au sustinut un guvern tehnocrat nu din generozitate sau iubire fata de protestatari ci in virtutea unor interese clare: redirectionarea valului de nemultumire catre alte directii, rearanjarea interna in conditiile luptei acerbe din interiorul partidului, toate acestea pe un termen scurt, previzibil.

Guvernarea tehnocrata a fost solutia salvatoare a PSD-ului in fata unei foarte probabile destructurari fortate.
Iar aceasta guvernare a rezistat doar pentru ca interesele lor au dictat aceasta situatie.
Apropierea alegerilor si lipsa instrumentelor de manipulare a acestora, in conditiile in care n-au puterea, i-au facut pe pesedisti sa iasa la inaintare.
Mai intai au trimis vuvuzelele deontologice care sa explice inadecvarea unui guvern tehnocrat.
Printr-o logica trunchiata evita sa explice ca guvernele tehnocrate, de uniune nationala, minoritare etc. sunt formule democratice uzuale in cadrul unei democratii, atat timp cat sunt sustinute politic de majoritati parlamentare, fiind expresia unor realitati politice specifice.

Frica de justitie si lipsa bugetelor publice, folosite ca pusculite de campanie electorala, ii va face din ce in ce mai hotarati sa forteze demiterea guvernului.
Ar fi dispusi sa riste o decizie de numire incerta a unui nou prim ministru de catre presedinte, insa exista un risc pe care nu si-l doresc deloc: resetarea miscarilor de strada.
E insomnia care-i bantuie pe postcomunisti, ca o veche fantoma a unor pacate mostenite.
Existenta lor istorica a depins de ample manipulari ale maselor, iar reversul unei astfel de realitati nu le da pace.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.