Istoria atentiei nelegiferate la romani

Scris de Viorel Dogaru | Publicat in 22.06.2012 20:14 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

În oraşul meu aproape natal, umbla înainte de 89 o vorbă a unui medic, intrată în legenda locală: "Ia-l de coaie şi du-l la morgă!". Tot despre acel medic se spunea că nu făcea nici o operaţie, fie ea şi de apendicită, fie ea cât de acută, dacă familia suferindului nu cotiza o anume sumă. A trecut vremea şi, după venirea capitalismului pe plaiuri mioritice, un alt medic a fost până la urmă "demascat" după ce a făcut mai multe operaţii de apendicită, deşi oamenii aveau giardia. Şi tot pe acolo, pe meleagurile mele aproape natale, dar nu numai, medicii devin isterici la diferitele boli ale pacienţilor şi îi sfătuiesc pe aceştia să apeleze la nu ştiu ce clinică particulară pentru a scăpa de problemele de sănătate. Contra cost, evident.

Nu ştiu cum a fost înainte de pogorârea bolşevismului pe pământ românesc, dar "atenţia" împământenită pe vremea societăţii socialiste multilateral dezvoltate era o regulă pe care nimeni nu avea voie să o trateze cu dispreţ.
Au trecut anii, chiar mulţi, şi modelul atenţiei implementate (sic!) în epoca de aur s-a rostogolit ca un bulgăre de zăpadă căruia-i dai drumul din vârful muntelui şi care ajunge la baza muntelui un adevărat fenomen al naturii. Aşa s-a întâmplat în societatea românească a ultimilor ani.
Atenţie, bacşiş, şpagă, comision sau cum i-o mai zice. Ca să iei ampicilină de 5 lei de la farmacie, trebuie să treci pe la medicul de familie căruia trebuie să-i dai alţi 5 lei. Dacă nu mai mult. Şi ăsta-i un exemplu dintre cele mai minore.
Dacă vin ăia de la cablu să-ţi aranjeze nu ştiu ce pe la antena satelit, ar fi bine să le dai acolo o atenţie, ceva. Nu de alta, dar data viitoare când mai ai probleme s-ar putea să stai cu ochii în soare o perioadă mai îndelungată.
Dacă vin ăia de la curent să-ţi monteze nu ştiu ce cablu sau contor, tot aşa, dă o mică atenţie. Altfel, te trezeşti că pocneşte ceva înainte de miezul nopţii.
Şi exemplele pot continua la nesfârşit. Pentru că nu există domeniu în care să nu fie nevoie de o atenţie plasată la momentul oportun. Şi nu este vorba, după cum vă imaginaţi, doar de angajaţii din sectorul de stat. Chiar şi privaţii, spuma capitalismului românesc, păcătuiesc la fel.
Şi nu Traian Băsescu este de vină, cum ar spune unii. Până la urmă, nici Ion Iliescu, chiar dacă aici mai este de discutat. Cum ar spune alţii.
Atenţiile, şpaga, bacşişul, comisioanele nu trebuie legiferate. La români a devenit o problemă de genetică. De-a dreptul patologică. Nu ştiu cum l-a întâmpinat Decebal pe Traian, dar ştiu sigur că mai târziu adunările de boieri care s-au perindat pe la curţile domneşti din spaţiul carpato-danubiano-pontic ( fără nici o legătură cu Ponta, Victor Ponta) se tot cocoşau în faţa stăpânirilor cu traista-n băţ şi plină de arginţi ba pe la Istanbul, ba pe la Viena, iar mai târziu pe la Paris, Berlin, Moscova, Washington sau Tel Aviv, mă rog, pe unde au bătut şi încă mai bat vânturile istoriei.
Dacă suntem cu adevărat profesionişti în ceva, atunci cred că nimeni nu se îndoieşte vreun moment de domeniul pe care-l stăpânim aproape de perfecţiune. Aşa de bine, încât a plecat şi la export.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.