La Consiliul Local se semneaza ca la carciuma

Scris de Viorel Dogaru | Publicat in 25.09.2013 22:52 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

Am stat la un telefon de vorbă cu noul star al politicii de pe malurile canalului Bega, pepededistul Petrică Folică.
Omul care a ajuns ţapul ispăşitor într-un război mediatic, dar mai ales imobiliar, garnisit cu aromă de PSD, limbariţă de PNL, teleportare de PDL şi zburătăcire de PNŢCD.
Sosit pe scena Consiliului Local din Timişoara de foarte curând, Petrică Folică s-a trezit, fără să vrea, într-un malaxor de subînţelesuri şi meandre ale concretului.
Încă n-a fost prelucrat de experimentaţii într-ale slalomului printre cuvinte, fapte şi aparenţe.
Uite aşa a încurcat noul consilier local, pentru o vreme, desigur, nişte uslamişti şi anexaţii din remorcă să oficializeze încă o făcătură subterană a administraţiei publice din Timişoara, sub aripa ocrotitoare a lui Nicolae Robu.
Care-i ajută pe co-colegii de USL-am să se împroprietărească cu un teren şi o hardughie de clădire într-o zonă supercentrală la un preţ pe care l-ar considera de râsul lumii dacă cineva i l-ar oferi pe apartamentul din zona Soarelui.
Dacă apartamentul proprietate personală nu şi l-ar vinde cu doar o sută de mii de euroi, Nicolae Robu poate vinde o clădire proprietate publică a Timişoarei sub o sută de mii de euroi.
Şi nu este numai asta. Şi felul mafiot în care au apărut, învârtit, semnat, împachetat şi trecut hârtiile prin Primăria Timişoara, cu omerta de rigoare, este un semn că nu se întâmplă nici prima şi nici ultima oară.
Cum la informaţiile esenţiale de prin Primărie este embargou, cum nu se întâmplă la declaraţiile diurne, nocturne, matinale, crepusculare, caniculare, televizate, radioficate, facebookate ale măreţului edil, aşa cum s-au aranjat valurile pentru sediul PSD-ului, cu siguranţă mai există şi alte tsunamiuri ascunse sub preşul de la uşa primarului...
Ceea ce m-a surprins, într-un fel, în dialogul cu consilierul local Petrică Folică, este atunci când a povestit de cum s-a desfăşurat şedinţa lui de la comisia din care face parte în cadrul Consiliului Local.
L-au dus într-o anexă a biroului marelui, eternului şi fascinantului secretar Ioan Cojocari, l-au aşezat la un colţ de birou şi l-au pus să semneze pentru proiectele de hotărâre...
Aşa, ca la cârciumă, doar că a lipsit paharul cu umbreluţă...
Şi atunci, mi-am dat seama că timişorenii n-au nici un habar şi nici Primăria şi Consiliul Local nu insistă să-i informeze despre ce, când şi cine se adună şi semnează la comisiile Consiliului Local.
Asta probabil şi pentru că nu se mai fac şedinţe cu toţi consilierii, ci se semnează ca la cârciumă şi la angrourile de prin mahalalele oraşului.
Sunt mulţumiţi şi consilierii, pentru că fac economie de energie şi de inteligenţă, dar şi eminenţele estompatoare care pot juca şotron de voie pe holurile şi prin birourile administraţiei locale, cu erori materiale, proiecte de hotărâre suplimentare, terenuri, chirii, finanţări şi imobile...

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.