Munca de subteran la PSD

Scris de Viorel Dogaru | Publicat in 04.11.2012 15:23 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

Viaţa politică şi economică a României după 1989 a fost definită şi bântuită de singurul partid care a existat de-a lungul celor douăzeci şi ceva de ani. Şi fiindcă trebuia să poarte un nume, se numeşte PSD. Acum.S-au mai schimbat numele, s-au modificat măştile, s-au mai implementat accidental şi aleatoriu personaje şi moravuri vopsite occidental, dar în esenţă a rămas acelaşi, înrădăcinat adânc în mocirla de dincolo de 1989.
PSD este unicul partid care a existat după 1989 pentru că este singura structură politică consistentă, cu bătaie naţională, în care indivizii care-l compun au în comun o idee, o orientare. Un concept, dacă vreţi.
În rest, au fost şi sunt doar rătăciţi în numele a nu ştiu ce fantomă a copilăriei, au fost şi sunt doar turme, găşti, bisericuţe, haite, clanuri şi aşa mai departe. Indivizi care aşteaptă o oportunitate pentru a evolua nu din punct de vedere uman, ci doar social. Şi scara socială înseamnă în acest moment doar să faci un ban în plus. Cât de mult, cât de repede, indiferent de mijloace.
Lipsa asta de valori şi de repere sociale este o consecinţă a politicilor dezastruoase de după 1989.
Un reper incontestabil al partidului-cameleon PSD de-a lungul anilor a fost munca de subteran.
Totul a fost dezbinat, dezinformat, atomizat. Politica lui Stupid People a funcţionat cu toate motoarele şi cu toate şuruburile. Evident, a fost sprijinit şi de natura umană. Dar şi de lipsa de orizont educaţional a românilor, plus o moştenire a sindromului mioritic.
Dacă totul este discutabil privind hoţiile, duplicităţile, haosul legislativ şi informaţional, descompunerea instituţională şi incapacitatea constituţională, un fapt este limpede ca Ozana cea frumos curgătoare: munca de subteran.
Munca de subteran ca stare de spirit, de fapt o reconstituire a comunismului, dar cu faţă umană. Cum de altfel a şi anunţat chiar tovarăşul Ion Iliescu în discursul televizat în faţa naţiunii în chiar decembrie 1989.
În România, nu se poate construi o structură politică independentă de sistem, de jos în sus. Este nevoie mereu de o locomotivă, chiar şi gen Dan Diaconescu, în vagoane urcându-se oportunişti de pretutindeni, care nu-şi doresc altceva decât bunăstare personală. Iar dacă se mai nimereşte şi câte un rătăcit, acesta va fi repede marginalizat şi stigmatizat.
În România, un întreprinzător adevărat nu-şi poate construi o afacere pe baza unui plan. Singurul plan pe care şi-l poate face un om de afaceri este cum să scape de toate termitele şi minerii politicii şi economiei subterane instituţionalizate.
În România, fondurile europene, adică banii europeni, nu pot aduce bunăstare şi nu pot ajunge chiar la orice pălmaş. Există o formulă de sită umană prin care nu pătrunde oricine. Pentru că termitele şi minerii PSD trebuie hrăniţi.
Capcana muncii de subteran este ceea ce nu a reuşit să depăşească nici PDL. Dacă la început i-a adunat o idee, asta s-a evaporat repede. A rămas doar ideologia banului. Şi a egocentrismului uman. Şi asta n-are tată, n-are mamă.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.