Noua aristocratie (III)

Scris de | Publicat in 04.01.2013 12:11 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

Dar o casta sociala, oricat de abstracta ar fi aceasta notiune, este alcatuita din oameni, din fiinte vii. Cine sunt de fapt acesti noi aristocrati? Pentru a  clarifica, haideti sa incercam sa alcatuim portretul robot al unui astfel de individ:

Este nascut in Bucuresti, sau a ajuns in capitala de copil, in anii ’50 –’60, din parinti nomenclaturisti, securisti sau  militari.
Are studii medii la un liceu din capitala, preferabil la Nicolae Balcescu, apoi studii de drept sau studii tehnico-economice in Bucuresti, preferabil continuate de o bursa in strainatate.
Cariera profesionala a inceput din tinerete direct intr-unul din ministrele comuniste, la catedra unei universitati Bucurestene, preferabil „Stefan Gheorghiu” sau in conducerea unei societati de comert exterior controlata de Securitate. A fost selectat sa lucreze in aparatul de stat (minister), aparatul propagandistic (St. Gheorghiu) sau in Securitate direct de pe bancile scolii.
Isi incepe cariera politica in primavara anului 1990, la inceput in FSN, apoi si prin alte partide. Evolutia sa politica este continuata fara mari sincope, pe tot parcursul urmatoarelor doua decenii. A trecut cel putin odata prin parlament sau a avut o functie in executiv. Are relatii personale excelente cu tot spectrul politic romanesc, este prieten cu toti colegii de partid, dar si mai prieten cu adversarii declarati.
 Are afaceri putine si extrem de discrete, insa o avere personala disproportionat de mare fata de sursele declarate de venituri; principalele surse de venituri nu sunt nici afacerile, nici salariile si nici alte drepturi banesti legale, ci sumele importante pe care legea le-ar incadra la „trafic de influenta” insa de fapt sunt diferite forme prin care baroni locali, afaceristi din cercul mai mult sau mai putin apropiat sau te miri ce multinationala corupta, isi platestc datoriile ce decurg din statutul lor de vasal catre suzeranul de Dambovita.
Sfarsitul de cariera profesionala il gaseste undeva intr-o companie de consultanta, in boardul unei multinationale bine infipte in Romania sau al unei companii de stat de importanta stategica. Sfarsitul de cariera politica se profileaza in varful ierarhiei PSD (dar si al altor partide) insa nu neaparat cu functie executiva.
 Viata personala este mult mai discreta decat cea profesionala, exceptie face vila din Primaverii (sau in alte cateva, putine, locuri din Bucuresti agreate), casele de vacanta la munte si la mare si eventualele masini luxoase.
Stare civila: casatorit cu fiica de vechi nomenclaturist si unul sau cel mult doi copii. Hobby-urile includ vanatoarea, masinile de epoca, colectionarea de ceasuri de mana, bijuterii sau tablouri si obiectele de arta. In tinerete a practicat sportul, iar acum, dacă mai poate, face tenis, golf, squash sau schi alpin.
Alte realizari: cate o carte de memorialistica, redactata impreuna cu cineva mai abil in ale scrisului, ce contine nenumarate elucubratii plictisitoare, maxime, cugetari, interviuri, stenograme de sedinte si o multime de minciuni. Tot la capitolul realizari: cate un mic proces pe rol pentru coruptie, deturnare de fonduri sau trafic de influenta.

Mai interesante decat aspectele publice ale vietii acestor „aristocrati” sunt cele personale si mai ales modul in care viata lor personala a luat o turnura aparte dupa decembrie ’89. Dupa ce a detestat profund apelativul „tovaras” folosindu-l doar in relatiile oficiale, dupa revolutie, in sfarsit poate folosi si poate fi apelat cu „domnul”. Sa-i spunem deocamdata „domnul X”!
(va urma)

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.