Ploaia lui Dumnezeu sau ce?...

Scris de Viorel Dogaru | Publicat in 18.12.2015 08:38 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

In noaptea de 17 spre 18 decembrie 1989, duminica spre luni, spre dimineaţa, Timişoara a fost spalata de o ploaie violenta.
A fost o ploaie cu tunete şi fulgere, cum rar se vede in ultima luna a anului...
Cateodata, cand mi-aduc aminte, am sentimentul ca n-a existat.
E ca o amintire de-aceea pierduta in ceaţa, undeva la hotarele dintre real şi imaginar.

Şi totuşi, ploaia din decembrie 1989, de la Timişoara. a fost vie, reala, pipaibila, cum ar spune poetul.
Şi a spalat sangele celor ucişi de pe asfalt.
A fost pauza in care criminalii şi victimele au cazut la pace, s-au odihnit...
Dupa aceea, totul s-a derulat cu o alta intensitate.

Deşi n-am fost niciodata un individ foarte credincios, chiar dimpotriva, ploaia din decembrie 1989 a fost ca un semn de la Dumnezeu.
Dar n-am inţeles niciodata care a fost sensul.
Pentru ca in primul şi in primul rand, ploaia a ajutat criminalii sa spele sangele de pe strazile Timişoarei...

Uite-aşa, au tot trecut anii şi intrebarea a ramas acolo, undeva, fara nici un raspuns.
De curand, insa, cred, a venit şi raspunsul cand eram intr-o discuţie cu un cunoscut şi cand l-am intrebat: Crezi in Dumnezeu?
Şi omul mi-a zis: Abordezi greşit problema.
Nu mai conteaza daca cred eu sau tu in Dumnezeu.
Intrebarea e: Dumnezeu mai crede in Noi?...

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.