Sa nu faci nimic e tare greu. Nu stii niciodata cand ai terminat...

Scris de Viorel Dogaru | Publicat in 27.02.2016 16:49 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

Daca am fi mai atenţi la ce se intampla in jurul nostru, la oamenii de langa noi, la minunile de langa noi, daca ne-am respecta mai mult pe noi inşine şi pe cei apropiaţi, atunci poate am inţelege ca o viaţa se traieşte o singura data.
Dar e nevoie de mai mult respect şi de mai mult efort.

Privesc planeta, de-a lungul şi de-a latul, şi nu observ decat tot felul de popoare, tot felul de triburi, cu tot felul de obsesii, de clişee moştenite ca principii indestructibile ale vieţii.
Şi am invaţat un lucru.
Oamenii gandesc, in primul rand, ceea ce simt.
Şi tot oamenii simt ceea ce aud şi ceea ce vad.
Ceea ce se repeta. Doar, se ştie, obişnuinţa este a doua natura...
Şi daca aud şi vad acelaşi lucru in fiecare zi, in fiecare ceas, in fiecare clipa, atunci nu vor mai observa decat acel lucru şi nimic mai mult.

Cel mai amuzant şi trist, in acelaşi timp, este atunci cand faci doar ceea ce ţi se spune.
Adica daca sunt roman, trebuie sa-i urasc pe unguri, ruşi sau americani, eventual, pe evrei, ca pe aia ii uraşte toata lumea, ca se ţin numai de conspiraţii mondiale...
Daca sunt ortodox şi creştin, atunci neaparat trebuie sa nu-i inghit sub nici o forma pe musulmani, pe iudaici, pe budişti, pe hinduişti, pe eschimoşi şi aşa mai departe.
Pe catolici, nu şi da, cum vine treaba, ca la urma urmei sunt şi ei din turma noastra, a creştinilor.
Dar e valabila, desigur, şi viceversa.
Daca sunt musulman, trebuie sa-l urasc pe creştin, pentru ca aşa mi-a zis mie cineva, undeva, candva, nu-mi aduc aminte cine şi cand...
Cam aşa funcţioneaza lucrurile astea.
Daca mergi la biserica in fiecare zi, daca citeşti Biblia in fiecare zi, daca asculţi de preot in fiecare zi, nu prea o sa vezi in viaţa nimic mai mult decat Dumnezeu, Isus Hristos şi ce mari duşmani sunt cei care nu cred in aceeaşi religie ca şi tine.
Cam la fel este şi la moschee, şi la Coran...
Diferenţa nu este foarte mare.

Oamenii invaţa, de cele mai multe ori, imitandu-i pe ceilalţi.
Şi daca nu este nimeni inteligent in cercul mic de cunoştinţe pe care il ai, atunci nu poţi ajunge nici tu un mare consumator de neuroni.
Insa, asta-i minunea umana, este indeajuns uneori o singura samanţa, o singura idee şi universul ajunge mai aproape decat ţi-ai imaginat vreodata.

O viaţa se traieşte o singura data şi cel mai grav nu este sa nu ai raspunsuri.
Mai grav este sa crezi ca ştii toate raspunsurile.
Şi sa te opreşti.
Sa vorbeasca alţii cu gura ta.

Vorba lui Leslie Nielsen, ca sa citez din clasicii de Hollywood, c-au ajuns mai tari ca Aristotel: Sa nu faci nimic e tare greu. Nu stii niciodata cand ai terminat...

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.