Securitatea, dragostea mea

Scris de Viorel Dogaru | Publicat in 02.09.2012 10:37 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

La sfârşitul lunii august a anului 1948, mai exact pe 30 august, a fost creată Direcţia Generală a Securităţii Poporului, mai popular cunoscută ca Securitatea.

Evident, modelul urmat de constituire a instituţiei care-şi face simţită prezenţa şi acum, după 64 de ani, şi nu numai la nivel declarativ, nu a fost un model  occidental sau american, ca FBI, CIA, NSA, ci a fost modelul bolşevic, sovietic, ca mai toate instituţiile statului constituite după cel de-al doilea război mondial.
Instituţiile aşa-zis moderne, care au rămas încremenite în proiect şi după 1990. Aceeaşi structură confuză a statului, care de fapt se reprezintă doar pe sine şi interesele de grup ale celor care stăpânesc articulaţiile esenţiale ale societăţii. Acelaşi sistem piramidal, în care şampania curge de sus în jos, poporul fiind de fapt podeaua pe care ajung doar zoaiele celor de sus. Nici vorbă de cetăţean, de clientul nostru, stăpânul nostru. Acelaşi principiu al lui dacă nu-ţi convine du-te în altă parte...
După 1989, a devenit o modă să se scoată la iveală tot felul de turnători. Bineînţeles, la momentul oportun şi nu ca problemă de principiu. Securiştii daţi în gât se pot număra pe degetele de la un picior. Şi nici foarte multe informaţii despre structurile securiste ale epocii lui Nicolae Ceauşescu nu au prea răsuflat. De exemplu, a auzit cineva de vreun dosar al lui Ion Iliescu? Oare, dacă ar fi existat cu adevărat opoziţie în România, nu ar fi transpirat măcar câteva pagini acolo, pentru distracţia poporului?...
Aşadar, câţi angajaţi a avut aparatul de securitate al lui Ceauşescu la momentul zero al lui 1989? Pentru că, deşi se tot discută la nivel de vorbe, nu foarte multe informaţii au apărut despre acest subiect. Iar dacă au apărut, maşinăria de dezinformare şi îngropat încă funcţionează. Cu toate motoarele pornite.
În 22 decembrie 1989, Departamentul Securităţii Statului avea un efectiv total de 15.312 angajaţi, dintre care 10.114 ofiţeri, 791 maiştri militari, 3179 subofiţeri şi 1228 personal civil, dezvăluia pe undeva istoricul Marius Oprea.
Numai în unităţile centrale ale Securităţii lucrau 6602 persoane, în cele teritoriale şi la Securitatea municipiului Bucureşti erau 6059, iar în şcolile de pregătire şi perfecţionare a cadrelor - 225. În timp ce în unităţile speciale acoperite erau consemnaţi scriptic 2426, dintre care 1892 ofiţeri.
Au mai existat, însă, şi de asta s-a vorbit mai puţin sau aproape deloc, haite de activişti privilegiaţi ai regimului comunist, revărsaţi în toate judeţele României.
Care au avut în comun nu numai şcolarizarea în spiritul societăţii socialiste multilateral dezvoltate, ci şi acela de a beneficia de bairamuri speciale şi de a voma împreună în tufişurile care cu mândrie patriotică le apăreau în cale. Şi astfel de manifestaţii au creat o legătură aparte, de monolit, între privilegiaţii vremurilor.
Legături care după 1989 s-au preschimbat în relaţii politice şi, mai ales, de afaceri.
De asemenea, Departamentul Securităţii Statului beneficiase de serviciile a peste 400.000 informatori, dintre care cel puţin 136.000 au fost extrem de activi în zilele premergătoare evenimentelor din 1989, a mai spus istoricul.
Şi au devenit şi mai activi, cel puţin o parte, mai ales după ce Ion Iliescu a dat semnalul că democraţia este sub control.
Şi cum România este a urmaşii urmaşilor voştri, au început să cânte în cor şlagărul Vrem o ţară ca afară...

 

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.