Si eu indraznesc sa cred in ROMANIA CORUPTIEI. Pana la moarte...

Scris de Viorel Dogaru | Publicat in 30.10.2016 11:52 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

Unii şi cu alţii işi imagineaza ca in 1989 s-au destramat şi desfiinţat toate slujbele la stat (privat nu era, pe vremea aceea, decat Dan Voiculescu) şi pilele, cunoştinţele, relaţiile şi amintirile s-au şters brusc şi deodata.
Şi societatea romaneasca s-a restartat democratic şi original, cum s-ar zice in prezentul tehnologic, cu tot cu Ion Iliescu şi cu valurile lui de baieţi liberi şi deştepţi aşezate, din nou tot democratic, la carmele lasate de izbelişte de securiştii, activiştii şi oportuniştii comunişti şi... independenţi.

Aşa au trecut anii şi s-a ajuns la situaţia in care, vorba lui Adrian Severin, intr-o ţara in care toata lumea fura inseamna clar şi limpede ca toata lumea-i cinstita...
Ceea ce nu s-a inţeles foarte clar a fost, insa, ca in Romania exista o cultura de masa a corupţiei şi nimeni nu ştie ce sa faca cu ea.
Aşa se explica şi de ce orice se contureaza, se conglutineaza, se incheaga, se coaguleaza in afara sistemului, şi tinde sa devina un pericol pentru sistem, nu are nici o şansa de reuşita şi se dezintegreaza pur şi simplu. Nu se prinde, cum se spune in popor...
Sistemul funcţioneaza ca o turma umana, bazandu-se pe slabiciunile şi clişeele naturii umane, dand impresia fiecaruia ca este deştept şi independent, implinit, responsabil şi implicat social.
Majoritatea celor din sistem executa comenzile cu dedicaţie chiar fara sa realizeze cu adevarat ce se intampla şi ce consecinţe sunt. Doar supravieţuiesc.
Aici intervine din nou natura umana, care egocentrizeaza nevoile individuale şi care reacţioneaza instantaneu la posibilele pericole venite din afara, la microbii care pot infecta spaţiul de comoditate pe care şi l-a construit fiecare de jur-imprejurul lui.

Sistemul din Romania funcţioneaza ca o fiinţa vie şi se autoregleaza din mers.
Chiar daca este bolnav, totuşi nu este pe patul de moarte.
Şi inca gaseşte destule resurse interne şi externe pentru a-şi juca rolul pana la capat, fara sincope mortale. De la nu ne vindem ţara, pana la capra vecinului, se gasesc intotdeauna moaşte televizate pentru un fenomen spontan de pupat colectiv. 

Tocmai de aceea, orice incercare de a se coagula in afara sistemului ceva care sa-i puna in pericol integritatea şi funcţionalitatea este imposibil.
Sistemul nu va fi dezintegrat de indivizi adunaţi la o şueta, intr-o seara de toamna sau de primavara.
Pot sa aiba IQ mai mare şi ca o mie de Albert Einstein la un loc.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.