Statul haiduc

Scris de | Publicat in 08.04.2012 15:41 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

Modul de alocare a resurselor bugetare a reprezentat o sursa permanenta de conflict intre cei care sunt la putere si cei care sunt in opozitie.Acuzele privind repartizarea banilor pe criterii politice, de cele mai multe ori justificate, au mentinut in suspensie o permanenta stare de suspiciune asupra justetei alocarilor, dar si a eficientei acestora. Nerespectarea unor criterii la impartirea veniturilor a generat profunde disfunctionalitati in activitatea unor unitati administrative, dar si formarea unor structuri sociale informale parazite. Discretionalitatea impartirii resurselor, existenta unui stat excesiv de centralizat, coruptia generalizata, decalajele mari de dezvoltare intre diferite judete, au fost elemente care au creat ”baronatul” - structura de putere paralela suprapusa judetului. Aparut natural, ca rezultat al evolutie unor tendinte sociale nereformate, a ajuns sa constitue o forma relevanta chiar in modul de functionare al statului. Este doar una dintre manifestarile maligne, a unor politici de repartizare a resurselor netransparente si lipsite de eficienta.

Relevant in acest context poate fi urmarirea unor indicatori care iau in considerare participarea fiecarui individ la constituirea bugetului, banii care ii primeste inapoi, eficienta cu care ii cheltuie, compararea acestor performante pe judete, legatura intre modul de cheltuire a banilor si PIB. Am luat ca obiect de studiu bugetul anului 2011, datele statistice fiind obtinute de la Institutul National de Statistica – Recensamantul 2011 , Institutul National de Prognoza, Ministerul de Finante.
In Fig.1 sunt reprezentate valorile contributilor bugetare ale fiecarui cetatean, pe judete, cu alte cuvinte cat dam la stat fiecare dintre noi intr-un an in comparatie cu alocarile bugetare catre autoritatile locale per individ,per judet, in alti termeni cat primim inapoi fiecare dintre noi de la stat. O prima observatie ar fi aceea ca exista o oarecare egalizare a alocarilor bugetare calculate per persoana, valorile osciland intre 173 euro primiti de un teleormanean si 289 euro primiti de un ilfovean. Din grafic a fost exclus Bucurestiul, din motive de administrare a spatiului. Banii obtinuti de acesta fiind 1.214 euro/persoana, fiind singura zona a tarii care nu se inscrie in tendinta mentionata mai devreme. Media nationala per persoana este de 343 euro, insa in mare masura la aceasta valoare participa Bucurestiul. Dezechilibre majore apar insa si intre contributiile cetatenilor din diferite judete la bugetul de stat. Suma totala cu care contribuie Bucurestiul la bugetul de stat reprezinta 71% din totalul veniturilor bugetare, contributia per persoana fiind de 10.836 euro, de 8 ori mai mare decat contributia medie nationala. Restul de 29% la suta din contributii sunt oferite de judete, existand diferente mari intre acestea. Astfel un teleomanean plateste 121 euro iar un ilfovean 1.814 euro, diferenta uriasa, deloc corelata cu nivelul alocarilor.
Concluzii:
- Existenta unei politici de egalizare a alocarilor/persoana, diferenta intre suma minima alocata si cea maxima fiind doar de 67%;
- Lipsa unei corelari intre nivelul contributiei si cel al alocarilor;
- Dezechilibru urias intre contributiile bucurestenilor si restul cetatenilor;
- Discrepante mari intre contributiile unui numar de judete (Ilfov – 1.814 euro, Constanta – 1.642 euro, Timis – 623 euro, Brasov -507 euro) si a codaselor: Teleorman -121 euro, Botosani -149 euro, Calarasi – 151 euro, Vaslui – 160 euro, Vrancea – 163 euro etc.)

FIGURA 1

In Fig. 2 sunt reprezentate raportul intre alocari si contributii calculate per individ precum si nivelul PIB-ului raportat la media nationala. In grafic se observa o relatie aproape invers proportionala intre resursele disponibile la nivel local si dimensiunea PIB-ului raportat la media nationala. Cu alte cuvinte, cu cat iti raman mai putini bani la nivel local din contributiile efectuate cu atat ai un nivel de dezvoltare mai mare raportat la medie, cu cat alocarea medie pe individ e mai mare cu atat puterea lui economica este mai mica.. Putem observa un numar de judete care consuma mai mult decat produc : Vaslui – 158%, Botosani – 149%, Teleorman – 143%, Calarasi 134 %, Vrancea -129%, Caras-Severin – 118%, Suceava – 115%, Neamt-115% in conditiile in care PIB-ul lor e sub media nationala: Vaslui -44%, Botosani – 46%, Teleorman -60%, Calarasi -61%, Vrancea -61%,Suceava -60%, Caras Sevrin -81%, Neamt -59%. In partea cealalta a graficului observam judetele care produc peste media nationala si care au cele mai mici alocari: Bucuresti -260% din PIB, 11% resurse ramase, Constanta -121% din PIB, 14% resurse ramase, Ilfov -136% din PIB, 16% resurse ramase, Cluj -127% din PIB, 44% resurse ramase, Timis -135% din PIB, 44% resurse ramase, Brasov – 130% din PIB, 46% resurse ramase, Prahova -104% din PIB, 47% resurse ramase, Arad -107% din PIB, 55% resurse ramase,Sibiu – 115% din PIB, 57% resurse ramase.
Concluzii:
- O puternica finantare a cetatenilor din judetele sarace de catre cetatenii din judetele bogate;
- Lipsa oricarei forme de incurajare a performantei:
- Aplicarea principiului: cu cat produci mai mult cu atat ti se da mai putin, cu cat produci mai putin cu atat ti se da mai mult.
FIGURA 2


In Fig. 3 este analizat raportul intre PIB-ul pe cap de locuitor si alocarile per individ. Altfel spus cati euro realizeaza fiecate cetatean la un euro alocat. Trebuie specificat ca PIB-ul este influentat si de alte variabile, nu doar de alocarile bugetare, dar am considerat relevant de aratat relatia intre nivelul de dezvoltare per persoana in corelatie cu cat primeste fiecare dintre noi de la stat.Este indicatorul care arata nivelul de eficienta al folosirii banilor publici in raport cu nivelul de dezvoltare.Situatia din judetul Vaslui este influentata si de o rata mare a somajului (11,1%) la doar 10,5 euro PIB /persoana produsi la un euro alocat iar in cealalta extrema Ilfovul unde somajul este de 2,6% producand 37,5 euro PIB/persoana la un euro alocat. Judetele cu cea mai eficienta cheltuire a alocarilor bugetare per individ raportat la PIB, sunt Ilfovul 37,5 euroPIB, Argesul 34,4 euroPIB, Brasovul 30,8 euroPIB, Timis 30,7 euroPIB, Constanta 29,7 euroPIB, Cluj 28,7 euroPIB, Prahova 28,6 euroPIB, Arad 27,3 euroPIB. Surprinzator e pozitionarea Bucurestiului pe antepenultima pozitie cu doar 14,1 euro PIB/persoana realizati la un euro alocat.
FIGURA 3


Concluzii:
- In ciuda unor alocari relativ egale, nivelul de eficienta a cheltuirii acestor bani difera, judetele sarace fiind campioane la ineficienta in administrarea acestor fonduri. In general, banii care sunt primiti in plus sunt cheltuiti prost, neinfluentand dezvoltarea ecomonica.
- Bucurestiul in ciuda ponderii pe care o are in veniturile bugetare si in PIB, are o foarte slaba eficienta in cheltuirea banilor publici. Statutul special de capitala si structura centralizata a statului contribuie la dezechilibrele de dezvoltare intre Bucuresti si restul tarii si nu eficienta in administrarea resurselor.
Din analiza de mai sus reiese o anumita filozofie a statului in cheltuirea resurselor, bazata in mod exagerat pe principiul solidaritatii sociale,deloc ponderata si de elemente care tin de principiul eficientei. In felul acesta o parte a cetatenilor acestei tari sustin o alta parte fara ca efortul lor sa se vada in dezvoltare. In general ,ceea ce este primit in plus, peste nivelul de autosustinere este cheltuit fara ca cetatenii din acele judete sa simta vreo schimbare. Bani ajung de cele mai multe ori in retelele paralele de administrare a judetelor, in baronate. In felul acesta sunt finantate afacerile clientelei, privilegiati care devin din ce in ce mai bogati, pe nedrept, in deficitul celorlaliti. Concurenta neloiala, conditionarea unor noi investitii de platirea spagii de rigoare, afecteaza mecanismele pietii ducand la falimentarea tuturor celor neprivilegiati.
In ciuda exprimarii unui astfel de principiu, efectele implementarii sale genereaza inechitati si mai mari.
O solutia rezonabila ar fi modificarea modului de alocare a resurselor bugetare prin stabilirea unor cote procentuale din principalele taxe, sume care raman in bugetele locale. In momentul in care un contribuabil plateste catre trezoreria statului o anumita taxa, o cota procentuala din aceasta este trimisa direct in bugetele locale, fara ca mai inainte sa treaca prin bugetul central. Este expresia cea mai elocventa de descentralizare, comasarea judetelor sau comunelor fiind doar o forma de optimizare a eficientei descentralizarii. Sigur, stabilirea cotelor poate sa tina seama de principiul solidaritatii sociale insa trebuie sa ia in seama si recompensarea celor care sunt eficienti.
Avantaje:
- Alocarea transparenta a resurselor, mecanism care nu mai tine cont de dispozitia cuiva, stabilirea cotelor din impozite care raman in bugetele locale fiind stabilite prin lege;
- Diminuarea coruptiei, in conditiile in care guvernantii nu mai pot directiona banii in functie de interesele lor economice sau politice;
- O mai buna gestionare a bugetelor judetene, municipale, comunale printr-o previzionare mai sigura a veniturilor;
- Cresterea gradului de absortie al fondurilor europene, componenta locala in finantare putand fi usor evidentiabila;
- O directionare a interesului autoritatilor locale in atragerea investitiilor si intr-o buna administrare, mai putin in satisfacerea politicienilor de la centru. Banii vin din ceea ce fac ei nu din mila altora;
- Reducerea controlului politic al celor de la putere asupra unor categorii de electorat prin folosirea mitei politice;
- Disparitia baronilor, al carui statut este alimentat nu de performanta lor in administrarea resurselor ci de relatiile de cumetrie cu cei care impart banii;
- Resursele trebuie sa ramana in mare parte celor care le produc in mod eficient.

 
 
 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.