Ce se intampla cu SPORTUL ROMANESC? Cine nu vrea de fapt PERFORMANTA?...

Scris de Vlad Turburan | Publicat in 18.08.2016 10:00 | Publicat in SPORT | Tipareste pagina

Octavian Morariu: Despre sisteme/Hai Romania!

Preambul

Am ezitat indelung, vreme de cateva (mai multe) nopţi nedormite, cea de astazi inclusa, daca sa scriu 'ceva' urmare a tumultului mediatic divers pe marginea Jocurilor Olimpice de la Rio. Spun bine 'pe margine' pentru ca nu are nimic de a face cu sportul in sine pe care-l oculteaza aproape cu desavarşire şi nici cu cauzele adevarate şi profunde ale calitaţii performanţelor sportivilor romani, este adevarat modeste in comparaţie cu trecutul 'triumfator', peste analiza carora se trece prea uşor, in pas de inviorare. Mai vorbim, pentru ca performanţele acestor 'copii' formidabili sunt de o suta de ori mai valoroase, poate, decat le percepem noi. Hai Romania!

Trei sunt motivele, in ordine:

nedreptatea prea uşor 'servita' in primul rand familiei mele, in ultimul rand mie, suferinţa şi durerea gratuite alor mei, de la mic la mare, de neiertat vreodata de mine, urmaşul celor 'din munţi'

mesajele de susţinere, venite inclusiv de la necunoscuţi. Dar pentru ca traim intr-o Romanie unde curajul opiniei deschise inca se cultiva, mai ales in faţa şefilor, multe dintre acestea sunt doar personale (WhatsApp, Messenger, etc.)

imboldul rezultat ca urmare a mesajelor de a spune lucrurilor pe nume şi in numele celor care sau nu indraznesc sau nu au o oarecare notorietate pentru a o face. Ori daca peste tot şi in toate sunt 'membru CIO', chiar daca in fapt este vorba de COSR unde am funcţia de vice-preşedinte, macar sa uzez de poziţie, corect? (sau o fi şi CIO vinovat de calitatea echipamentului delegaţiei romane?)

Ne-am obişnuit deja cu toţii ca in Romania traim in sisteme: de aparare, de sanatate, de educaţie, de sport, etc. Ele impreuna alcatuiesc SISTEMUL. SISTEMUL a existat dintotdeauna, bineinţeles şi inainte de 1989.

Sa va vorbesc acum despre sistemul din sport, pe care il cunosc foarte bine, dupa cum ma puteţi crede (despre celelalte, sa vorbeasca cine are ce trebuie, unde trebuie...!).

Inainte de 1989, sistemul sportiv in Romania era condus de CNEFS: Consiliul Naţional pentru Educaţie Fizica şi Sport. Comuniştii nu prea erau dispuşi sa constituie un minister pentru sport, considerat chiar inca de pe vremea aceea un fenomen mai greu de stapanit: sportivii şi antrenorii calatoreau in toata lumea şi exista deci posibilitatea ca idei 'subversive' sa fie vehiculate de catre aceştia.

Sistemul sportiv trebuia deci controlat de SISTEM. Cum? Nimic mai simplu decat sa ai cel puţin cate un om al SISTEMULUI in fiecare federaţie şi, daca posibil, printre sportivii din fiecare lot.

Exista insa un organism sportiv, obligatoriu acceptat chiar şi de catre PCR, şi anume Comitetul Olimpic Roman. Marginalizat, cu preşedinţi mai mult sau mai puţin apropiaţi de SISTEM, trebuia tolerat deoarece era garanţia participarii Romaniei comuniste la Jocurile Olimpice. Şi atunci, ca şi acum, COR trimitea la JO Echipa Olimpica a Romaniei, nu CNEFS, deşi CNEFS coordona intreaga activitate sportiva.

Vi se pare ceva asemanator şi astazi? Pana la un moment dat poate: medaliile şi rezultatele se decontau atunci la CNEFS. Astazi MTS este doar un spectator ţafnos.

A venit anul 1989, cand am sperat cu toţii ca SISTEMUL a cazut. Dar sistemele sunt facute din oameni, nu-i aşa? Aceiaşi. Deci...

Incet, incet, in Romania anilor '90, COR a capatat importanţa, relaţiile internaţionale in sport fiind mai perene prin mişcarea olimpica, mai puţin supusa schimbarilor politice, fapt nu tot timpul pe placul tuturor.

Mişcarea olimpica internaţionala s-a apropiat repede de Romania: inca mai era vie in memorie participarea noastra la JO de la Los Angeles 1984, deşi raţiunea adevarata a acestei participari nu este pe deplin cunoscuta nici astazi de catre toţi...

Şi aşa, in timp, COR a capatat o identitate tot mai puternica, modificand uşor, uşor sistemul sportiv catre unul bipolar, cel puţin pe hartie. In realitate, vechiul sistem sportiv, metamorfozat in MTS, controla cam totul in continuare, prin finanţarea federaţiilor, unde persoanele nu prea se schimbasera (astazi?). Aceiaşi care infierasera capitalismul inainte de 1989 odata cu acei sportivi care cerusera azilul politic in lumea libera (Nadia, printre ei/noi), ca şi mine, incercau dintr-odata sa profite de pe urma lui, in felul lor, grotesc. Controlul era inca puternic, sistemul sportiv, parte a SISTEMULUI, era in siguranţa... (Nici astazi nu ii ştim pe cei ce au lucrat in Securitate, detaşaţi in sistemul sportiv inainte de 1989. Şi inca astazi, şi in COSR, oare?)

Treptat insa, incurajata şi de implicarea ei tot mai activa in Comitetele Olimpice Europene (era apropiata de Jacques ROGGE, pe atunci preşedintele acestora) Lia Manoliu a detaşat şi mai mult COR de MTS, deşi presiunile erau inca puternice: se cunoaşte de catre toata lumea sportiva avizata episodul Hotelului Olimpic de la Poiana Braşov.

Probabil ca ar fi continuat pe aceeaşi cale meritorie, sportiva şi politica, daca o boala necruţatoare nu ar fi rapus-o. Am cunoscut-o pe doamna Manoliu ca tanar sportiv, parinţii mei o cunoşteau mult mai bine, facand parte din aceeaşi generaţie de mari sportivi (curaţi) ai Romaniei.

COR a fost preluat apoi de Ion ŢIRIAC şi s-a inscris clar pe calea dezvoltarii prin sine şi a promovarii ideilor de schimbare a sistemului sportiv. Om de afaceri de mare succes, recunoscut şi apreciat internaţional, cu mega relaţii politice şi de afaceri in lumea intreaga, Ion ŢIRIAC a dus mai departe ideea independenţei COR faţa de politic, in linie de fapt cu Carta Olimpica. A venit cu multe idei noi, de progres şi de schimbare, nu numai in sport. Iar sportul era poate cea mai buna platforma sa le promoveze.

Putea SISTEMUL sa tolereze aşa ceva? un organism independent, necontrolabil, a carui actori principali, adica sportivii, sunt dintotdeauna cei mai buni ambasadori ai Romaniei? Ghici ghicitoarea mea, parca spunea cineva la un moment dat. Ce rost mai aveau oamenii SISTEMULUI din sistemul sportiv, ce s-ar fi intamplat cu ei? SISTEMUL insuşi era poate in pericol.

Lui Ion ŢIRIAC i s-au atribuit dintr-odata ambiţii politice importante. Urmarea se cunoaşte...

In 2004 am fost ales succesorul lui la conducerea COR, al carui nume a fost modificat de catre Adunarea sa Generala in COSR: Comitetul Olimpic şi Sportiv Roman. Mi-a spus ŢIRIAC: ai grija, vor incerca (cine?) sa te 'diminueze'!

De la inceput am militat pentru o şi mai mare independenţa a COSR, promovand de-a lungul timpului o reforma ampla şi profunda in sportul romanesc, mergand in propunerile noastre de modificari legislative pana in detaliile cele mai mici. Propunerile au fost transmise succesiv tuturor miniştrilor de la MTS, Agenţiei Naţionale pentru Sport, chiar şi prim miniştrilor succesivi ai Romaniei, daca nu ma inşel. Adunarile Generale COSR au dezbatut aceste modificari. Reforma se referea la toate capitolele mişcarii sportive: baza de selecţie/sportul in educaţie, infrastructura, finanţare, ştiinţa sportului, administraţie etc.

Se pot cere toate aceste documente la COSR, sunt mai multe bibliorafturi.

Din pacate, o parte din media, preocupata in mod permanent de cauzele profunde ale problemelor sportului, dupa cum ştim cu toţii (sorry, bad joke!), a preluat trunchiat, incomplet sau chiar rautacios aceste propuneri. In rezumat, pentru ea reforma insemna doar preluarea federaţiilor sportive de catre COSR, care figura intr-adevar ca una din masuri. Va daţi seama de efectul asupra sistemului sportiv şi a SISTEMULUI?

S-au ridicat scuturile imediat, s-au adresat federaţiilor sportive inclusiv scrisori cu diferite sigle administrative (sa trecem), iar mesajul era clar: nu ne predam, rezistam!

Ce era mai firesc ca reforma funcţionala, decat preluarea coordonarii şi finanţarii federaţiilor sportive de catre COSR, dupa modele internaţionale deja cunoscute? Daca tot COSR deconteaza de mult (nu MTS-CNEFS) rezultatele la Olimpiada, cea mai mare competiţie sportiva mondiala, atunci nu ar fi normal ca COSR sa-şi şi poata asuma responsabilitatea acestora in proporţie de suta la suta, conducand efectiv mişcarea sportiva de performanţa, adica federaţiile?

Sportul este ACUM un business, cum poate o administraţie (MTS) sa faca business?

Dar ce ar mai face atunci sistemul sportiv, cum l-ar mai controla SISTEMUL?

Intre timp, agitatorul şef de/din mine a fost ales succesiv membru in Comitetul Executiv al Comitetelor Olimpice Europene, preşedinte la Rugby Europe (Federaţia Europeana de Rugby) şi membru permanent al CIO (apelaţiunea raspandita pentru aceasta categorie de membri este 'nemuritorii'), alegerea din urma survenind in septembrie 2013 in cadrul sesiunii CIO de la Buenos Aires.

Am muncit enorm pentru a reuşi aceasta consacrare, pe fundalul de netagaduit al realizarilor extraordinare ale sportivilor romani de-a lungul timpului (de cate ori sunt in sala 'nemuritorilor' ma gandesc la Ilie, la Nadia, la Gica ştim noi cine, la Ivan, la Uţa, oh Doamne şi caţi sunt!, iarta-ma Maricica, iarta-ma Gabi! şi voi toţi ceilalţi!), al realizarilor importante ale COSR pe durata mandatului meu (Centrul Olimpic Sydney 2000 de la Izvorani, Casa Olimpica de la Bucureşti, ambele idei ale precursorului meu, Ion ŢIRIAC, cu care am facut pariu ca le realizez, trebuia sa o fac in scris, poate ieşea ceva, nea Ioane!, Festivalul Olimpic de Iarna al Tineretului European Braşov 2013), infaptuite şi cu sprijinul punctual dar decisiv al unor oameni politici ataşaţi sportului şi ţarii in general (sa ma ierte ca nu le dau numele aici, nu vreau sa politizez partinic acest articol, dar aprecierile la adresa acestora le-am facut adeseori in public) şi nu intervenţiei coordonate, gandite şi structurate a vreunei administraţii, minister sau a vreunei alte entitaţi statale, adica a SISTEMULUI. Sa fie clar!

SISTEMUL s-a trezit pur şi simplu cu mine acolo! Printre 'nemuritori'! (de curiozitate, parcurgeţi lista lor, o gasiţi pe site-ul CIO. Tot acolo gasiţi şi CV-ul meu. Nu am lucrari, nu sunt doctor... Diploma este de la stat, in 1986. Totul clar.). Ce ne facem cu 'asta'?

Dupa o scurta perioada, au inceput 'coincidenţele': controale nenumarate la societaţile unde sunt acţionar dar şi salariat (platesc taxe), au aparut ONG-uri care reclama societaţile şi ale caror acţiuni televiziunile (SISTEMULUI?) le-au preluat instantaneu (s-a dovedit in urma altor controale ca nu este chiar nimic in neregula), presiuni asupra insaşi existenţei societaţilor, din partea partenerilor contractuali din administraţie (puteţi vedea degradarea rezultatelor incepand cu 2013), articole defaimatoare in presa de specialitate ('chestiunea' echipamentelor este un follow-up de la Sochi 2014, total inadecvat, dar probabil ca SISTEMUL avea alte preocupari atunci iar jocurile de iarna nu prea intereseaza pe nimeni in Romania), in timp ce fosta mea soţie primea telefoane de avertisment de la foşti 'prieteni', de care ma avertiza plangand. Pe actuala mea soţie, Nicoleta, nu o suna nimeni, deşi 'prietenii' erau aceeaşi, era mai 'haios' sa provoci ceva zazanie in familie... (unul din 'prieteni' se pare ca a trecut chiar astazi/ieri — decalaj Rio, prin faţa casei, un BMW negru,/le place marca..., fotografiat de camerele de supraveghere, sorry!)

Dar controalele nu au dovedit nicio neregula, in final ONG-urile au semnat acorduri de colaborare cu noi (pe banii noştri, bineinţeles, n'est-ce pas?), am hotarat sa ieşim din contractele paguboase cu statul (am semnalat ministerelor de resort nereguli in aceste proiecte cu finanţare europeana, iar am deranjat?) şi chiar incercam sa ne redresam, in schimb articolele defaimatoare continua. De ce oare, chiar acum?

Simplu: sistemul sportiv şi SISTEMUL au inţeles ca acum este cel mai bun moment pentru a 'juca': romanii işi iubesc sportivii şi sunt atenţi la tot ceea ce se intampla in jurul acestora la JO de vara.

Iar daca un scandal mediatic exagerat legat de echipamente (cine şi-a batut joc de olimpicii romani sa plateasca!) poate ascunde sau face uitate pentru o perioada de timp alte scandaluri, fie din sistemul sportiv, fie din alte sisteme decat cel sportiv, cu atat mai bine (oops!, ce scandaluri recente au fost şi nu mai sunt?). Sa taiem capul, corpul moare de la sine. SISTEMUL va controla in continuare sistemul sportiv. Iar membrii din sistem ai SISTEMULUI vor perdura.

Improşcatul cu noroi este la moda in societatea romaneasca. Ca o vopsea de paintball, acest noroi se curaţa greu, foarte greu. Şi poate, poate mai raman ceva pete...

Ca epilog, anticipez deja o intrebare: de ce nu aţi incercat, domnule Morariu, sa fiţi mai insistent in schimbare, de ce vorbiţi doar acum?

Un raspuns şi doua motive:

Am incercat din rasputeri sa o fac in linişte şi calm, deoarece am vrut sa protejez ce este bun in sistemul sportiv. Nu toţi sunt 'dopaţi'. Am vrut sa evit consecinţe asupra alor mei (personal sunt ceva mai rezistent...). Nu mai este cazul, au aparut a priori. Don Quijote a la manoeuvre!

Pentru aceasta intarziere, deci, imi cer scuze...

P.S.

Sunt sanatos tun, mulţumesc lui Dumnezeu.

Am scris eu insumi acest material şi nu vreun expert in comunicare (deşi am in societaţi colaboratori in domeniu). Pot sa-l reproduc şi liber. Sorry!

Pentru cei din alte sisteme care chiar doresc schimbarea acestora: nu mai aşteptaţi! lasaţi manuşile de velur deoparte, luaţi manuşile de box! de indata ce veţi fi identificaţi ca 'agenţi ai schimbarii', veţi fi agresaţi şi eliminaţi.

Deşi ii cunosc pe toţi mogulii de presa din Romania, nu am insistat niciodata pe langa ei sa merg sa dau interviuri, sunt de genul mai discret. Televiziunile lor sunt societaţi private care funcţioneaza dupa criteriul profitabilitaţii şi probabil orice dezbatere despre starea sportului romanesc nu face audienţa, adica bani. In regula, no worries. In schimb, televiziunea publica nu m-a invitat de foarte multa vreme pentru a vorbi de problemele sportului romanesc: abia anul acesta in 31 iulie, inainte de Olimpiada, m-au invitat sa le spun 'poveşti despre Olimpiada'! Cat despre cei care astazi critica (aproape) pe toata lumea, pot afirma ca ultimul interviu dat dumnealor despre starea sportului romanesc şi despre masurile ce s-ar impune pentru redresarea sa a fost facut acum patru ani, tot la JO, la Londra. Intre timp, fotbal! Şi altele, nu toate din sport. Concluzii?

Pentru cei care nu ma cunosc foarte bine, doresc sa le spun ca am copilarit la Cuciulata in munţii Perşani, langa Rupea, Braşov. De acolo este tatal meu, Viorel, capitanul echipei de rugby a Romaniei care a batut Franţa pentru prima oara. (Alţii, cu parinţi in Securitate, cand Doamne vom scapa de 'pui'?) Acolo (şi in familia mea) au fost 'luptatorii din munţi'. Cei tineri ar putea sa-i intrebe pe cei varstnici ce inseamna acest lucru. Bunicul meu, preot greco-catolic, ţaranist de prima oara şi apropiat al lui Iuliu Maniu, cu stagii prelungite de perfecţionare patriotica la Canal, ma ducea prin padurile şi pe dealurile noastre la 'cioburi' (gasise pe un piton stancos de pe dealurile noastre ruinele unui castru roman unde sapam sa gasim obiecte vechi, pe care de altfel le-am predat ulterior muzeului din Fagaraş. Era pe la inceputul anilor '70.) Şi-mi arata unde stateau ascunse ZB-urile. (cred ca mai sunt cateva...). Celalalt bunic, tatal mamei mele Cornelia, vice-campioana mondiala la volei (in 1957 la Paris, prietena ei buna, Adriana, a cerut azilul politic. pe baiatul Adrianei il cheama Cedric Pioline, tenis ma auzi?), rus alb refugiat cu intreaga familie in Basarabia la revoluţia din 1917, a stat şi el o vreme in vacanţa prin Siberia, dupa al doilea razboi mondial. E clar ca nu prea vorbeam cu ei de Ceauşescu şi de planul cincinal... (Fiţi convinşi ca şi SISTEMUL ştie o parte din aceste lucruri.)

Continuaţi, toţi, SISTEMUL va cadea!

De la Olimpiada: Hai Romania!, Bravo baieţi şi fete, voi meritaţi recunoştinţa şi sprijinul nostru. Prea puţin am facut pentru voi!

Octavian Morariu

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.