Finalele Campionatului Mondial de Fotbal

Scris de Vlad Turburan | Publicat in 13.07.2014 17:04 | Publicat in SPORT | Tipareste pagina

Prima ediţie a Campionatului Mondial de Fotbal sau Cupa Mondiala FIFA a avut loc in anul 1930 in Uruguay, iar ultima in 2010 in Africa de Sud.
Ediţia din 2002 a fost prima din istoria competiţiei care a avut doua ţari organizatoare: Japonia şi Coreea de Sud.
Urmatoarele ediţii vor fi gazduite de Rusia in 2018 şi Qatar in 2022.

Uruguay 1930

Visul preşedintelui FIFA, Jules Rimet, s-a implinit cand Uruguay a gazduit ediţia inaugurala a Campionatului Mondial de Fotbal, chiar in anul in care serba centenarul.
Doar 4 naţionale din Europa s-au aventurat in calatoria peste ocean (Belgia, Franţa, Romania şi Iugoslavia), iar finala s-a disputat intre echipe din America de Sud, Uruguay invingandu-şi vecinii din Argentina cum au facut şi in 1928 in finala Olimpica.
Gazdele au triumfat cu 4-2 pe noul stadion Estadio Centenario, devenind primii campioni mondiali.

Italia 1934

Italia a invins Cehoslovacia cu 2-1 in prima finala de Campionat Mondial disputata pe pamant european cu un gol marcat in prelungiri de Angelo Schiavio.
A fost prima şi singura ediţie in care o echipa nu şi-a aparat trofeul, Uruguay refuzand sa participe.
Singurul meci disputat de Romania a fost infrangerea cu 2-1 in faţa Cehoslovaciei.

Franţa 1938

Antrenorul italian Vittorio Pozzo a facut istorie caştigand al doilea trofeu consecutiv cu o echipa reformata a Italiei.
Italia a invins in finala pe Ungaria dupa ce a trecut in semifinale de Brazilia careia ii lipsea golgeterul Leonidas.
Acesta marcase 3 dintre goluri in partida cu Polonia.

Brazilia 1950

Brazilienii au construit cel mai mare stadion al lumii, Maracana, fiind determinaţi sa organizeze Campionatul Mondial in ediţia 1950.
Totuşi, visul lor de a deveni campioni mondiali s-a naruit chiar pe acest stadion, Uruguay caştigand cel de-al doilea titlu in faţa a 175.000 de oameni uluiţi.
Nu a fost singura surpriza a turneului deoarece, debutanta Anglia, a fost invinsa de Statele Unite cu 1-0.

Elveţia 1954

Germania (RFG) a fost caştigatoarea surpriza a ediţiei din 1954, revenind de la 2 goluri in faţa Ungariei intr-o finala denumita "Miracolul de la Berna".
Ungaria era neinvinsa de 31 de meciuri şi marcase 25 de goluri pana la finala, 8 dintre ele chiar in poarta Germaniei in faza grupelor in victoria cu 8-3.
Meciul fusese precedat de o alta victorie cu scor fluviu, Ungaria-Koreea 9-0.
Totuşi, Fritz Walter a fost cel care a ridicat trofeul Jules Rimet şi nu Ferenc Puskas.

Suedia 1958

Primul trofeu caştigat de Brazilia a fost in ediţia din 1958, organizata de Suedia.
In acest turneu şi-a aratat clasa pentru prima data marele jucator Pele, care avea doar 17 ani.
A marcat 6 goluri, 2 dintre ele in finala impotriva Suediei.
Franţa a ieşit deasemenea in evidenţa, Just Fontaine marcand 13 goluri care au dus formaţia "Les Bleus" pe locul 3.

Chile 1962

Brazilia a fost caştigatoarea meritata, pastrand trofeul dupa finala in care a invins-o pe Cehoslovacia cu 3-1.
In acest turneu, alt mare jucator şi-a aratat talentul, Garrincha.
Pele fiind accidentat, Garrincha a facut ca lipsa acestuia sa nu fie simţita, purtand naţionala "Seleçao" spre victorie şi terminand pe primul loc din clasamentul golgeterilor.

Anglia 1966

Ţara care a inventat fotbalul, Anglia, a gasit in sfarşit formula succesului.
Cele 3 goluri marcate de Geoff Hurst in finala contra Germaniei (RFG) au contribuit decisiv la succes, deşi discuţia daca mingea a trecut sau nu de linia porţii la unul din şuturile sale continua pana astazi.
In aceasta ediţie a aparut un nou erou, este vorba despre Eusebio care a marcat 9 goluri - 4 dintre ele in poarta Koreei care a eliminat Italia - ducand Portugalia pe locul 3.

Mexic 1970

Pentru prima data in istorie, Campionatul Mondial a fost televizat in culori şi nimic nu a stralucit mai mult decat tricoul galben al Braziliei.
Cu Pele din nou in forma şi Jairzinho marcand in fiecare din cele 6 meciuri, baieţii lui Mario Zagalo au fost de neoprit şi au invins in finala pe Italia, caştigand trofeul pentru a treia oara.
Deşi a fost turneul Brazilei, neamţul Gerd Muller a contribuit şi el la spectacol marcand 10 goluri, devenind astfel golgheterul competiţiei.

Germania 1974

Germania (RFG) a fost incoronata pe propriul taram in 1974.
Olanda lui Johan Cruyff a fost favorita inaintea finalei dar gazdele, care fusesera invinse in faza grupelor de vecinii din Germania de Est, au revenit dupa un gol marcat in primul minut de olandezul Johan Neeskens.
Este memorabila şi performanţa Poloniei, al carei jucator Grzegorz Lato a marcat golul victoriei in finala mica contra Braziliei.

Argentina 1978

Argentina, ţara gazda, a caştigat trofeul pentru prima data dupa ce a invins pe Olanda in prelungirile finalei.
Mario Kempes a asigurat victoria marcand de 2 ori in ultimul act, de asemenea a caştigat şi trofeul de golgeter al competiţiei.
Brazilia a ratat calificarea in finala deoarece Argentina a invins cu 6-0 selecţionata Perului, departajarea facandu-se la golaveraj dar a caştigat finala mica impotriva Italiei.

Spania 1982

Paolo Rossi a fost eroul din Spania, cele 6 goluri marcate de el aducand cel de-al treilea titlu in Italia.
Azzuri au invins in finala cu 3-1 Germania, echipa care caştigase primul meci decis de loviturile de departajare din istoria campionatului modial, intr-o semifinala dramatica impotriva Franţei.
Daca Italia a caştigat aurul, Brazilia a fost cea mai spectaculoasa echipa, pana cand hat-trick-ul lui Rossi i-a eliminat din competiţie.

Mexic 1986

Campionatul Mondial de Fotbal s-a intors in Mexic in turneul dominat de driblingurile lui Diego Maradona.
Argentina a invins Germania (RFG) in finala dar meciul din sferturi impotriva Angliei ramane memorabil pentru 2 dintre cele mai faimoase goluri din istorie marcate de Maradona: golul marcat cu mana şi golul marcat dupa o cursa fantastica inceputa la jumatatea terenului.
Franţa lui Michel Platini a fost oprita in semifinale dar a invins Belgia in finala mica.

Italia 1990

A fost fara indoiala triumful lui Franz Beckenbauer, care a devenit campion ca antrenor al Germaniei dupa ce fusese campion ca jucator.
Deşi s-au marcat puţine goluri, ediţia din Italia 1990 a fost una dintre cele mai dramatice, de la golurile golgeterului italian Toto Schillaci, la lacrimile englezului Paul Gascoigne şi pana la sprintul spre sferturi al camerunezului Roger Milla.

S.U.A. 1994

Ediţia din America 1994 a fost un succes uriaş, avand cei mai mulţi suporteri prezenţi, şi s-a terminat cu Brazilia celebrand un nou titlu dupa 24 de ani.
Printre starurile acestui turneu s-au numarat brazilienii Romario şi Bebeto, italianul Roberto Baggio - cel care a ratat penalty-ul decisiv in prima finala decisa la 11 metri - romanul Gheorghe Hagi şi columbianul Carlos Valderrama.
Suedia a terminat pe locul 3 dupa o victorie in faţa Bulgariei in finala mica.
Romania a ajuns pana in sferturile de finala dupa ce a invins cu 3-2 pe Argentina, cea mai mare performanţa din istoria naţionalei Romaniei.

Franţa 1998

Ţara fondatorului Cupei Mondiale, Jules Rimet, s-a bucurat de o vara fantastica, fotbaliştii francezi gustand pentru prima data gloria Cupei Mondiale, dupa victoria in faţa Braziliei din finala in care Zinedine Zidane a marcat 2 goluri.
A fost prima ediţie cu 32 de echipe participante.
Printre debutante s-a numarat Croaţia, golurile marcate de Davor Suker ducand-o pana pe locul 3.
Este ultima ediţie la care a participat echipa naţionala a Romaniei.

Coreea de Sud şi Japonia 2002

Brazilia a caştigat pentru a cincea oara trofeul dupa o finala in care Ronaldo a marcat ambele goluri in victoria cu 2-0 in faţa Germaniei.
A fost prima ediţie gazduita de Asia, ambele ţari organizatoare, Japonia şi Coreea de Sud, ajungand pana in optimi respectiv semifinale.
Un turneu al surprizelor, a inceput cu victoria Senegalului impotriva Franţei şi s-a terminat cu Turcia caştigand finala mica.

Germania 2006

Italia a caştigat pentru a patra oara trofeul, in ediţia 2006 disputata in Germania, invingand Franţa la loviturile de departajare.
Daca partea urata a competiţiei a fost eliminarea lui Zidane in finala, partea frumoasa a fost spiritul de echipa al italienilor.
A fost o ediţie speciala şi pentru gazde, golurile lui Miroslav Klose asigurand medalia de bronz a Germaniei.

Africa de Sud 2010

In Africa de Sud s-a organizat primul mondial din Africa, Spania a caştigat pentru prima data trofeul dupa o finala intensa disputata contra Olandei.
Golul reuşit in prelungiri (minutul 116) de Iniesta a marcat a treia finala pierduta de olandezi din tot atatea jucate. I
n semifinale Olanda a invins Uruguay dupa un meci spectaculos, terminat 3-2 pentru Olanda, in cealalta semifinala Spania invingand Germania dupa un meci cu o posesie ameţitoare a spaniolilor, dar marcarea unui singur gol din minutul 75 al lui Puyol.
In finala mica, Germania a luat bronzul a doua oara la rand, dupa un meci dramatic pierdut de urguayeni.
Pentru a doua oara la rand cele doua mari puteri ale Americii de Sud, Argentina şi Brazilia, au fost eliminate in sferturi, dupa ce Argentina a fost umilita cu 4-0 de Germania şi dupa ce Brazilia a pierdut 2-1 cu Olanda dupa dubla lui Sneijder.

Finalele Campionatului Mondial de Fotbal

1930    Uruguay     4–2     Argentina                    
Estadio Centenario    Montevideo, Uruguay    80 000 spectatori
1934    Italia     2–1     Cehoslovacia    
Stadio Nazionale PNF    Roma, Italia    50 000
1938    Italia     4–2     Ungaria                    
Stade Olympique de Colombes    Paris, Franţa    45 000
1950    Uruguay     2–1     Brazilia    
Estádio do Maracana     Rio de Janeiro, Brazilia    174 000
1954    Germania (RFG)     3–2     Ungaria    
Wankdorf Stadium    Berna, Elveţia    60 000
1958    Brazilia     5–2     Suedia    
Stadionul Råsunda    Solna, Suedia    51 800
1962    Brazilia     3–1     Cehoslovacia    
Estadio Nacional    Santiago, Chile    69 000
1966    Anglia     4–2     Germania (RFG)    
Stadionul Wembley    Londra, Anglia    93 000
1970    Brazilia     4–1     Italia    
Estadio Azteca    Mexico City, Mexic    107 412
1974    Germania (RFG)    2–1     Olanda    
Olympiastadion    Munchen, Germania (RFG)    75 200
1978    Argentina     3–1     Olanda    
Estadio Monumental    Buenos Aires, Argentina    71 483
1982    Italia     3–1     Germania (RFG)    
Santiago Bernabéu    Madrid, Spania    90 000
1986    Argentina     3–2     Germania (RFG)    
Estadio Azteca    Mexico City, Mexic    114 600
1990    Germania (RFG)    1–0     Argentina    
Stadio Olimpico    Roma, Italia    73 603
1994    Brazilia     0–0 (3–2 l.p.)          Italia    
Rose Bowl    Pasadena, California, Statele Unite    94 194
1998    Franţa     3–0     Brazilia    
Stade de France    Saint-Denis, Franţa    80 000
2002    Brazilia     2–0     Germania    
Stadionul Internaţional Yokohama    Yokohama, Japonia    69 029
2006    Italia     1–1 (5–3 l.p.)     Franţa    
Olympiastadion    Berlin, Germania    69 000
2010    Spania     1–0            Olanda    
Soccer City    Johannesburg, Africa de Sud    84 490

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.