Fotbal / Ce recomanda Europa pentru a limita sumele de transfer?

Scris de Vlad Turburan | Publicat in 07.02.2013 15:16 | Publicat in SPORT | Tipareste pagina

Cluburile de fotbal cheltuiesc aproximativ 3 miliarde de euro pe an pentru transferuri de jucători, însă doar o mică parte a acestei sume ajunge la cluburile mici sau la sportul de amatori, arată un studiu al Comisiei Europene.
Numărul de transferuri în fotbalul european a crescut de peste trei ori în perioada 1995-2011, în timp ce sumele cheltuite de cluburi pentru transferuri au crescut de şapte ori.
Cea mai mare parte a cheltuielilor mari este concentrată însă într-un număr mic de cluburi care au cele mai mari venituri sau sunt susţinute de investitori foarte puternici.
Această situaţie nu face decât să crească dezechilibrele care există între cluburile care dispun de mijloace şi cele care nu deţin suficiente fonduri, având în vedere că doar 2% din sumele de transfer ajung la cluburile mici şi la sportul pentru amatori, care sunt esenţiale pentru dezvoltarea de noi talente.
Nivelul de redistribuire a banilor în fotbal, care ar trebui să compenseze costurile legate de formarea şi educarea tinerilor jucători, este insuficient pentru a permite cluburilor mai mici să se dezvolte şi să pună capăt dominaţiei pe care cluburile mari continua să o deţină în competiţiile sportive.

Regulile în materie de transferuri sunt stabilite de organismele de conducere din sport – de exemplu, FIFA pentru fotbal, FIBA pentru baschet. Sistemul online al FIFA de reglementare a transferurilor (Transfer Matching System - TMS), care este utilizat de 4 600 de cluburi din întreaga lume, a avut drept efect creşterea transparenţei în operaţiunile internaţionale de transfer, dar, la nivel naţional, trebuie luate măsuri suplimentare. Raportul constată că de sistemul actual profită în continuare în special cluburile cele mai bogate, jucătorii-vedetă şi agenţii acestora.

Raportul recomandă ca regulile stabilite de FIFA şi de asociaţiile naţionale de fotbal să asigure controale mai severe ale tranzacţiilor financiare şi sprijină introducerea unei taxe de „fair play” pentru sumele transferurilor care depăşesc o limită convenită de organismele de conducere şi cluburile sportive, pentru a încuraja o mai bună redistribuire a fondurilor de la cluburile bogate către cele mai sărace.
Studiul sugerează, de asemenea, limitarea numărului de jucători pe club, o reexaminare a problemei „proprietăţii terţilor”, prin care un jucător este împrumutat efectiv unui club de către un agent, şi interzicerea practicilor contractuale care duc la inflaţia sumelor de transfer, de exemplu atunci când un club extinde perioada de protecţie în timpul căreia jucătorii nu pot fi transferaţi fără consimţământul său. De asemenea, raportul solicită implementarea efectivă a regulii de fair play financiar instituite de UEFA şi a unor „mecanisme de solidaritate” mai puternice pentru a promova dezvoltarea tineretului şi protecţia minorilor. Autorii studiului solicită organismelor sportive să colaboreze mai strâns cu autorităţile de aplicare a legii în vederea combaterii spălării banilor şi a corupţiei.

Piaţa forţei de muncă în fotbal este extrem de segmentată, cu o „piaţă primară”, care constă într-un număr mic de jucători-vedetă, şi o piaţă secundară, constituită din jucători profesionişti sau semiprofesionişti care nu câştigă sume mari de bani şi întâmpină deseori dificultăţi în dezvoltarea carierei, mai ales după ce încetează să mai joace.

Pentru a promova o concurenţă echitabilă şi echilibrată printr-o redistribuire mai mare şi mai eficientă între cluburi, studiul propune următoarele măsuri:

i) să se stabilească o „taxă de fair play” asupra sumelor de transfer care depăşesc o anumită limită, pentru a încuraja o redistribuire mai bună a fondurilor între cluburile bogate şi cele mai sărace. Scopul taxei ar fi de a restabili un anumit echilibru concurenţial. Limita sumei, procentul taxei şi domeniul de aplicare al acesteia ar trebui să fie stabilite de organismele internaţionale de conducere din fotbal, în consultare cu cluburile;
ii) să se difuzeze mai bine informaţiile privind transferurile jucătorilor, pentru a se garanta că taxele de solidaritate ajung să fie plătite cluburilor şi că acestea din urmă îşi cunosc drepturile;
iii) să se stabilească o limită a numărului de jucători pe club;
iv) să se reglementeze mecanismul de transfer prin împrumut al jucătorilor;
v) să se soluţioneze problema „proprietăţii terţilor” asupra drepturilor jucătorilor, prin adoptarea unor reglementări care să protejeze integritatea şi libertatea jucătorilor, precum şi corectitudinea competiţiilor sportive. Aceste reglementări nu trebuie să prejudicieze în mod disproporţionat investiţiile financiare în sport şi trebuie să fie compatibile cu normele UE privind libera circulaţie a capitalurilor;
vi) să sprijine implementarea regulilor de fair play financiar, pentru a încuraja cluburile să nu cheltuiască mai mult decât le permit veniturile;
vii) să soluţioneze problema instabilităţii echipelor de baschet.

Pentru a limita inflaţia sumelor de transfer, studiul recomandă:

i) să nu li se permită cluburilor să prelungească „perioada de protecţie” în timpul căreia un jucător nu poate fi transferat fără consimţământul clubului său, deoarece această practică duce la creşterea efectivă a sumelor de transfer (în mod normal, contractele sunt protejate timp de trei ani până la vârsta de 28 de ani şi pe parcursul următorilor doi ani);
ii) clauzele de „răscumpărare” din contractele jucătorilor ar trebui să fie proporţionale.

 
 
 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.