Abordarea riscurilor inerente sistemului bancar paralel

Scris de Coriolan Onescu | Publicat in 04.09.2013 18:46 | Publicat in EXTERN | Tipareste pagina

Comisia a adoptat miercuri, 4 septembrie, o comunicare privind sistemul bancar paralel şi a propus noi norme pentru fondurile de piaţă monetară (FPM).  
Comunicarea este urmarea Cărţii verzi de anul trecut privind sistemul bancar paralel.
Comunicarea sintetizează activităţile întreprinse până în prezent de Comisie şi stabileşte posibile acţiuni ulterioare în acest domeniu important.
    
Prima dintre aceste acţiuni ulterioare - noile norme propuse pentru fondurile de piaţă monetară – este prezentată miercuri, 4 septembrie şi are scopul de a garanta că fondurile de piaţă monetară pot face faţă mai bine presiunii de răscumpărare în cazul unei situaţii tensionate pe piaţă prin consolidarea profilului de lichiditate şi a stabilităţii FPM.

Sistemul bancar paralel este sistemul de intermediere a creditelor care implică entităţi şi activităţi din afara sistemului bancar clasic. Băncile din sistemul bancar paralel nu sunt reglementate ca băncile, cu toate că acestea desfăşoară activităţi similare celor desfăşurate de bănci. Consiliul pentru Stabilitate Financiară (FSB) a estimat, în ansamblu, dimensiunea sistemului bancar paralel mondial la aproximativ 51 de bilioane EUR în 2011. Această valoare reprezintă 25-30 % din totalul sistemului financiar şi jumătate din valoarea activelor bancare. Prin urmare, sistemul bancar paralel este de importanţă sistemică pentru sistemul financiar european.

De la declanşarea crizei financiare în 2007, Comisia Europeană a efectuat o amplă reformă a sectorului serviciilor financiare în Europa. Obiectivul este de a institui un sector financiar solid şi stabil, esenţial pentru economia reală, prin soluţionarea deficienţelor şi a punctelor slabe evidenţiate de criză. Însă nu trebuie să permitem ca riscurile să se acumuleze în sectorul bancar paralel, în parte deoarece, ca urmare a noilor norme bancare, anumite activităţi bancare ar putea fi transferate spre sectorul bancar paralel, mai puţin reglementat.

Fondurile de piaţă monetară (FPM) reprezintă o sursă importantă de finanţare pe termen scurt pentru instituţiile financiare, întreprinderi şi guverne. În Europa, aproximativ 22 % din instrumentele de datorie pe termen scurt emise de guverne sau de întreprinderi sunt deţinute de FPM. Aceste fonduri deţin 38 % din datoria pe termen scurt emisă de sectorul bancar. Din cauza interdependenţei sistemice între FPM, sectorul bancar, finanţarea întreprinderilor şi finanţarea publică, funcţionarea lor a fost în centrul activităţii internaţionale privind sistemul bancar paralel.       

Principalele elemente ale comunicării privind sistemul bancar paralel şi ale proiectului de regulament privind fondurile de piaţă monetară

Comunicarea prezintă principalele aspecte care caracterizează sistemul bancar paralel şi măsurile adoptate deja pentru a face faţă riscurilor aferente sistemului bancar paralel, cum ar fi normele care reglementează activitatea fondurilor de hedging şi pentru a consolida relaţia dintre bănci şi actorii care nu fac obiectul reglementării (dispoziţiile privind expunerile la securitizare prevăzute de legislaţia revizuită privind cerinţele de capital).    
Comunicarea prezintă priorităţile identificate în privinţa cărora Comisia intenţionează să ia iniţiative în domenii precum:
Oferirea unui cadru pentru fondurile de piaţă monetară: noile norme propuse astăzi abordează fondurile de piaţă monetară (FPM) care sunt domiciliate sau vândute în Europa şi au scopul de a îmbunătăţi profilul de lichiditate şi stabilitatea acestora.

Gestionarea lichidităţii: FPM vor avea obligaţia de a deţine cel puţin 10 % din portofoliul lor în active care au scadenţa într-o zi şi încă 20 % în active cu scadenţa într-o săptămână. Scopul acestei cerinţe este de a permite fondurilor de piaţă monetară să restituie investitorilor fondurile atunci când aceştia doresc să le retragă în termen scurt. Pentru a evita situaţia în care un emitent unic are o pondere nejustificată în valoarea activului net (VAN) a unui FPM, expunerea faţă de un emitent unic va fi plafonată la 5 % din portofoliul unui FPM (din punct de vedere valoric). Pentru FPM standard, un emitent unic ar putea reprezenta 10 % din portofoliu.
Stabilitate: pentru a ţine seama de tendinţa FPM cu VAN constantă de a solicita sprijinul sponsorului în vederea stabilizării răscumpărărilor la valoarea nominală, conform noilor norme, acest tip de FPM va trebui să stabilească o rezervă de capital predefinită. Această rezervă va fi activată pentru a acoperi răscumpărările stabile în perioadele în care activele de investiţii ale FPM înregistrează o scădere a valorii.
Transparenţa sectorului bancar paralel: pentru a monitoriza riscurile în mod eficient şi a interveni atunci când este necesar, este esenţial să se colecteze date detaliate, fiabile şi detaliate privind acest sector.

Legislaţia în materie de valori mobiliare şi riscurile aferente tranzacţiilor de finanţare prin instrumente financiare (în principal împrumutul titlurilor de valoare şi operaţiunile repo): aceste tranzacţii pot contribui la o creştere a gradului de îndatorare şi pot întări caracterul prociclic al sistemului financiar, care apoi devine vulnerabil la situaţiile de panică bancară şi la reducerea gradului de îndatorare. Mai mult, lipsa de transparenţă a acestor pieţe face dificilă identificarea drepturilor de proprietate (cine este proprietarul a ce?), monitorizarea riscului de concentrare şi identificarea contrapartidelor (care parte are expunere faţă de cine?).
Oferirea unui cadru pentru interacţiunile cu băncile: nivelul ridicat de interconectare între sistemul bancar paralel şi restul sectorului financiar, în special sistemul bancar, constituie o sursă importantă a riscului de contagiune. Aceste riscuri ar putea fi abordate, în principal, prin întărirea normelor prudenţiale aplicate în cazul băncilor în operaţiunile lor cu entităţi financiare nereglementate.    
Mai mult, se va acorda atenţie specială măsurilor de supraveghere a entităţilor/activităţilor din sistemul bancar paralel pentru a se asigura că riscurile specifice sunt tratate în mod adecvat. Anumite domenii, cum ar fi crearea de instrumente de rezoluţie pentru instituţiile financiare nebancare şi o reformă structurală a sistemului bancar necesită o analiză suplimentară şi vor fi clarificate mai târziu.
În ultimă instanţă, obiectivul este asigurarea faptului că potenţialele riscuri sistemice pentru sectorul financiar sunt acoperite şi că posibilităţile de arbitraj normativ sunt limitate în vederea consolidării integrităţii pieţei şi a creşterii încrederii deponenţilor şi a consumatorilor.
Comunicarea Comisiei este conformă cu recomandările Consiliului pentru Stabilitate Financiară, care vor fi adoptate de liderii G20 la Sankt Petersburg în 5-6 septembrie 2013.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.