Ce face Europa pentru securitatea energetica?

Scris de Coriolan Onescu | Publicat in 28.05.2014 18:11 | Publicat in EXTERN | Tipareste pagina

Evenimentele recente din Ucraina au suscitat preocupari la nivelul UE cu privire la asigurarea unui flux neintrerupt de energie, precum şi la stabilitatea preţurilor pentru energie.
In cadrul Consiliului European din martie 2014, Comisia s-a angajat sa realizeze un studiu aprofundat privind securitatea energetica europeana şi sa prezinte un plan de acţiune complet cu privire la modul in care se poate reduce dependenţa energetica a UE.
Pe de o parte, cererea de energie la nivel mondial sporeşte şi se aşteapta sa creasca cu 27% pana in 2030.
Pe de alta parte, producţia interna de energie a UE s-a diminuat cu aproape o cincime intre 1995 şi 2012.
La ora actuala, mai mult de 50% din necesitaţile energetice ale UE sunt acoperite de furnizori externi: in 2012 aproape 90% din petrol, 66% din gaz şi 42% din combustibilii solizi consumaţi in UE au fost importaţi, ceea ce reprezinta o factura de peste un miliard de euro pe zi.

Ca raspuns la situaţia geopolitica actuala şi la dependenţa UE in materie de importuri, Comisia Europeana pledeaza pentru o noua strategie europeana de securitate energetica.
Diversificarea surselor de aprovizionare externe, modernizarea infrastructurii energetice, finalizarea pieţei interne de energie a UE şi realizarea de economii de energie sunt printre principalele sale puncte.
Strategia subliniaza, de asemenea, necesitatea coordonarii deciziilor luate in cadrul politicilor energetice la nivel naţional şi importanţa de a adopta o viziune unitara in cadrul negocierilor cu partenerii externi.
Strategia se bazeaza pe progresele inregistrate deja in urma crizei gazului din 2009.
Propunerile Comisiei, inclusiv in ceea ce priveşte masurile vizand sa asigure continuitatea aprovizionarii pentru iarna care urmeaza, vor fi discutate de şefii de stat sau de guvern din UE in cadrul Consiliului European din 26-27 iunie.
    
Pentru a asigura continuitatea aprovizionarii in aceasta iarna, Comisia propune realizarea unor evaluari globale a riscurilor (teste de rezistenţa).
Acestea vor fi efectuate la nivel regional sau la nivelul UE prin simularea unei intreruperi a aprovizionarii cu gaze.
Obiectivul va fi acela de a verifica modul in care sistemul energetic poate face faţa unor riscuri legate de securitatea aprovizionarii şi pe aceasta baza, de a elabora planuri de urgenţa şi de a crea mecanisme de siguranţa.
Astfel de mecanisme ar putea include creşterea stocurilor de gaze, scaderea cererii de gaz prin utilizarea combustibililor de substituţie (in special pentru incalzire), dezvoltarea infrastructurilor de urgenţa, ca de exemplu, completarea posibilitaţilor de flux invers şi punerea in comun a unei parţi a stocurilor de securitate existente.    
    
Pentru a face faţa problemelor de securitate a aprovizionarii pe termen mediu şi lung, Comisia propune acţiuni in mai multe domenii cheie:

# Finalizarea pieţei interne a energiei şi construirea legaturilor lipsa din infrastructura sunt esenţiale pentru a reacţiona rapid in caz de posibile intreruperi ale aprovizionarii prin direcţionarea fluxurilor de energie in funcţie de necesitaţi şi acolo unde este nevoie pe intreg teritoriul UE. Comisia a identificat aproximativ 33 de proiecte de infrastructura critice pentru securitatea energetica a UE. In afara de acestea, Comisia propune extinderea obiectivului in ceea priveşte interconectarea capacitaţii de producţie de electricitate instalata la 15% pana in 2030, ţinand cont de aspectele de cost şi de potenţialul schimburilor comerciale in regiunile relevante. (Statele membre s-au angajat deja sa asigure o interconectivitate de 10% pana in 2020).

# Diversificarea ţarilor furnizoare şi a rutelor de tranzit In 2013, 39% din volumul importurilor de gaz ale UE au provenit din Rusia, 33% din Norvegia şi 22% din Africa de Nord (Algeria, Libia). In timp ce UE işi va menţine relaţiile cu partenerii de incredere, ea va urmari sa stabileasca legaturi cu noi ţari partenere, de exemplu, in regiunea bazinului Marii Caspice, continuand sa extinda coridorul sudic al gazelor, dezvoltand Hub-ul de gaz mediteranean şi consolidand aprovizionarea cu GNL.

# Consolidarea mecanismelor de urgenţa şi de solidaritate şi protejarea infrastructurilor critice. In acest sens, Comisia, de exemplu, va revizui dispoziţiile şi va controla punerea in aplicare a regulamentului privind securitatea aprovizionarii cu gaz.

# Creşterea producţiei autohtone de energie: Aceasta creştere include utilizarea sporita a surselor de energie regenerabile şi producţia durabila de combustibili fosili.

# Imbunataţirea coordonarii politicilor energetice naţionale şi adoptarea unei viziuni unitare in materie de politica energetica externa. Comisia doreşte sa participe, intr-o faza timpurie, la negocierea acordurilor interguvernamentale avute in vedere cu ţari terţe, care ar putea avea un impact asupra securitaţii aprovizionarii. In plus, Comisia se va asigura ca toate aceste acorduri şi toate proiectele de infrastructura de pe teritoriul UE vor respecta pe deplin legislaţia UE aplicabila in acest sens.

# Dezvoltarea tehnologiilor energetice.

# Imbunataţirea eficienţei energetice. Intrucat cladirile reprezinta 40 % din consumul de energie din UE şi o treime din utilizarea gazelor naturale, acest sector joaca un rol crucial.   

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.