Documente secrete dezvaluie impactul global al industriei offshore

Scris de Coriolan Onescu | Publicat in 05.04.2013 17:20 | Publicat in EXTERN | Tipareste pagina

Zeci de jurnalişti au căutat prin milioane de documente mii de nume pentru a produce investigaţia ICIJ în lumea secretă a industriei off-shore, informează Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie.

de Gerard Ryle, Marina Walker Guevara, Michael Hudson, Nicky Hager, Duncan Campbell şi Ştefan Cândea

O captură de 2,5 milioane de documente a dezvăluit secretele a mai mult de 120.000 de societăţi şi fonduri off-shore, expunând afaceri ascunse ale politicienilor, mafioţilor şi ale magnaţilor de pe întreg globul.

Documentele secrete obţinute de International Consortium for Investigative Journalism dezvăluie numele din spatele firmelor şi fondurilor private din Insulele Virgine Britanice, Insulele Cook şi alte paradisuri fiscale.

Documentele includ medici, dentişti, fermieri din Grecia, dar şi familii şi parteneri ale dictatorilor, escroci de pe Wall Street, miliardari din Europa de Est şi Indonezia, directori executivi ai corporaţiilor de stat ruse, traficanţi internaţionali de arme şi o firmă paravan pe care Uniunea Europeană a catalogat-o ca fiind implicată în programul nuclear al Iranului.

Documentele scurse oferă fapte şi cifre cum ar fi transferuri de bani, date de înregistrare a firmelor, legături dintre firme şi persoane, date care ilustrează cum secretul financiar din paradisurile fiscale s-a răspândit agresiv în lume, permiţând celor bogaţi şi celor bine ancoraţi să se sustragă de la plata taxelor, alimentând corupţia şi problemele economice atât în ţările bogate, cât şi în cele sărace. Documentele detaliază proprietăţile firmelor şi persoanelor din mai mult de 170 de ţări şi teritorii.

Stocul de documente reprezintă cel mai mare depozit de informaţii confidenţiale legate de industria off-shore obţinut vreodată de o organizaţie media. Cantitatea de documente, măsurată în gigabiţi, este de peste 160 de ori mai mare decât documentele Departamentului de Stat American publicate de WikiLeaks în 2010.

Pentru a analiza documentele, ICIJ a colaborat cu reporteri de la The Guardian, BBC, Le Monde, Süddeutsche Zeitung şi NDR, Washington Post, Canadian Broadcasting Corporation (CBC) şi alte 31 de organizaţii media partenere din lume.

86 de jurnalişti din 46 de state au luat la puricat datele informatice şi au examinat emailurile, registrele contabile şi alte documente care acopereau aproape 30 de ani.

„Nu am văzut niciodată aşa ceva. Lumea ascunsă a fost în sfârşit expusă”, a declarat Arthur Cockfield, profesor de drept şi expert în taxe de la Queen University din Canada, care s-a uitat peste câteva dintre documente în timpul unui interviu la CBC. El a mai spus că documentele îi amintesc de o scenă din filmul clasic Vrăjitorul din Oz în care „trăgeau cortina şi vedeai vrăjitorul operând maşina secretă”.

Mafioţi şi oligarhi

Transferurile de bani în străinătate, legale sau ilegale, personale sau ale firmelor, pot distruge economii şi pot asmuţi naţiuni unele împotriva altora. Criza economică continuă a Europei a alimentat dezastrul financiar al Greciei accentuat şi de înşelătoriile fiscale din străinătate, dar şi de căderea sistemului bancar din micul paradis fiscal din Cipru unde lichidităţile băncilor locale au fost umflate de valuri de bani din Rusia.

Organizaţiile care luptă împotriva corupţiei spun că secretul off-shore subminează legea şi forţează cetăţenii normali să plătească taxe mai mari pentru suplinirea taxelor care dispar spre zonele off-shore. Stolen Asset Recovery Initiative, o iniţiativă a Băncii Mondiale şi a ONU, estimează că transferurile de bani în străinătate pe plan mondial provenite din infracţiuni financiare se estimează a fi între 1.000 şi 1.600 de miliarde de dolari în fiecare an.

Investigaţia ICIJ care a durat 15 luni a descoperit că pe lângă tranzacţii perfect legale, secretomania şi lipsa de supraveghere a industriei off-shore permit prosperarea fraudelor, evaziunilor fiscale şi a corupţiei politice.

Proprietarii identificaţi în documentele off-shore sunt:

• Persoane sau firme legate de Afacerea Magnitsky din Rusia, un scandal de fraudă fiscală care a tensionat relaţiile ruso-americane şi a dus la interdicţia pentru americani de a adopta copii din Rusia

• Un intermediar venezuelean acuzat că a folosit entităţi off-shore pentru a finanţa un joc piramidal internaţional, pâlnia prin care 30 de milioane de dolari au ajuns sub formă de mită la un oficial guvernamental din Venezuela

• Un magnat care a câştigat miliarde de dolari din contracte publice în timpul boom-ului din construcţii impus de Ilham Aliyev, preşedintele Azerbaijanului, magnat care a servit ca director a mai multor firme off-shore secrete deţinute de fiicele preşedintelui

• Un miliardar indonezian apropiat de dictatorul Suharto care a îmbogăţit elitele în ultimii zece ani ai dictaturii sale

De asemenea, documentele oferă posibile noi indicii legate de infracţiuni şi de ascundere a banilor, ca follow-up pentru articole sau anchete mai vechi. După ce a auzit că ICIJ a identificat-o pe Maria Imelda Marcos Manotoc, cea mai în vârstă dintre fiicele fostului dictator din Filipine Ferdinand Marcos, ca beneficiară a unui fond fiduciar din BVI, oficialii filipinezi au declarat că sunt doritori să afle dacă vreun bun din acest fond este parte a averii de 5 miliarde de dolari pe care tatăl ei a acumulat-o prin corupţie.

Manotoc, care este guvernator al unei provincii din Filipine, a refuzat să răspundă întrebărilor jurnaliştilor pe această temă.

Bogăţie conectată politic

Documentele obţinute de ICIJ fac lumină în tacticile zilnice pe care firmele care înregistrează companii şi fonduri în paradisuri fiscale le folosesc pentru a ascunde acţionarii.

Tony Merchant, unul dintre avocaţii de top din Canada, a făcut un pas mai departe pentru a menţine confidenţial fondul din Insulele Cook pe care l-a alimentat cu mai mult de un milion de dolari în 1998, arată documentele obţinute.

Într-un document pe care trebuia să-l completeze pentru autorităţile fiscale din Canada, Merchant a scris „nu” atunci când a fost întrebat în 1999 dacă deţine bunuri în valoare de peste 100.000 de dolari în străinătate, arată datele unei instanţe judecătoreşti.

Între 2002 şi 2009, el a achitat taxe pentru a-şi menţine fondul prin depunerea de mii de dolari cash în cecuri de călătorie îndesate în plicuri, în loc să transfere banii, ceea ce ar fi fost uşor de depistat, se arată în documentele firmei care îi oferea servicii off-shore şi avea în încredinţare fondul său.

Un document avertiza şefii companiei că Merchant „va face infarct” dacă vor încerca să-l contacteze pe fax.

Este neclar dacă Pana Merchant, soţia sa, senator canadian a declarat în formularele anuale financiare acest fond. Conform legii, ea trebuia să declare anual către Comisia de etică a Senatului că este beneficiara unui astfel de fond, dar informaţia aceasta este confidenţială.

Merchant a refuzat să facă orice comentariu.

Alte nume importante identificate în documentele off-shore sunt soţia vicepremierului rus Igor Shuvalov şi doi directori importanţi ai Gazprom, gigantul rus producător de gaz deţinut de guvernul de la Moscova. Documentele arată că soţia lui Shuvalov şi oficialii Gazprom deţin acţiuni în firme din Insulele Virgine Britanice. Toţi trei au refuzat să comenteze.

Alt nume este cel al baronesei Carmen Thyssen-Bornemisza, faimoasă ca protectoare a artelor, care a fost identificată în documente folosind o firmă din Insulele Cook pentru a cumpăra opere de artă, cum a fost cazul tabloului „Moară de apă la Gennep” a lui Van Gogh,  în cadrul licitaţiilor organizate de case precum Sotheby şi Christie.

Avocatul baronesei a recunoscut că ea are beneficii financiare din taxe prin faptul că este acţionară la un off-shore, dar a subliniat că foloseşte paradisurile fiscale în special pentru ca îi oferă „flexibilitate maximă” atunci când transportă opere de artă dintr-o ţară în alta.

Printre cei 4.000 de americani al căror nume apare în documentele CTL se numără Denise Rich, o cantautoare nominalizată la Grammy, al cărei soţ s-a aflat în centrul scandalului de graţiere izbucnit la încheierea mandatului lui Bill Clinton.

O investigaţie a Congresului american a arătat că Rich, care a strâns fonduri electorale de milioane de dolari pentru politicienii democraţi, a jucat un rol major în campania prin care l-a convins pe Clinton să-l graţieze pe fostul ei soţ, Marc Rich, un afacerist din domeniul petrolului care era arestat în Statele Unite pentru evaziune fiscală şi crimă organizată.

Documentele obţinute de ICIJ arată că ea avea 144 de milioane de dolari într-un fond din Insulele Cook. Bunurile din fond includeau un iacht numit Lady Joy. Aici Rich îşi distra musafirii, celebrităţi, şi aduna fonduri pentru caritate.

Rich a renunţat la cetăţenia americană în 2011, are cetăţenie austriacă şi a refuzat să răspundă întrebărilor legate de fondul off-shore.

Un alt nume celebru care apare în documente şi care a renunţat la cetăţenia americană este un membru al dinastiei Mellon, care a pus pe picioare companii precum Gulf Oil şi Mellon Bank. James R. Mellon – autor de cărţi despre Abraham Lincoln şi despre patriarhul familiei, Thomas Mellon – a folosit patru companii din BVI şi Lichtenstein pentru a tranzacţiona acţiuni şi a transfera zeci de milioane de dolari între conturi bancare off-shore pe care le controla.

Ca multi alţi jucători off-shore, Mellon pare să fi luat măsuri să se distanţeze de interesele sale din paradisurile fiscale. De multe ori a folosit terţi ca directori sau asociaţi interpuşi, o unealtă legală pe care mulţi proprietari de societăţi off-shore o folosesc pentru a-şi păstra anonimatul.

Contactat în Italia unde trăieşte o parte din an, Mellon a declarat ICIJ că în trecut a deţinut o mulţime de entităţi off-shore, dar  că le-a lichidat pe toate. El a adăugat că le-a folosit pentru avantaje fiscale şi din motive juridice, sfătuit de avocatul său. “Dar nu am încălcat niciodată legea fiscală”, a declarat el.

Cât despre utilizarea directorilor interpuşi, Mellon a precizat că acesta este modul în care societăţile sunt înfiinţate şi a adăugat că este foarte util pentru persoane ca el care călătoresc mult să aibă pe cineva care să se ocupe de afaceri. “Tocmai am auzit de un candidat prezidenţial care are o mulţime de bani în Insulele Cayman”, a declarat Mellon, acum cetăţean britanic, făcând aluzie la Mitt Romney. “Nu toţi cei care deţin societăţi off-shore sunt escroci”, a încheiat el.

Amploarea off-shore

Obscuritatea lumii off-shore face dificil de urmărit traseele financiare. Într-un studiu făcut de James S. Henry, fost economist-şef al McKinsey & Company, se estimează că averea ascunsă în paradisurile fiscale este între 21.000 şi 32.000 de miliarde, aproape echivalentul a economiilor Statelor Unite şi Japoniei laolaltă.

Chiar dacă economia mondială s-a poticnit, industria off-shore a continuat să crească, spune Henry, care este membru în conducerea Tax Justice Network, un grup internaţional de cercetare care pledează împotriva paradisurilor fiscale.

Cercetările lui Henry arată că valoarea bunurilor manageriate de primele 50 de bănci private din lume, care adesea folosesc paradisuri fiscale pentru a-şi ajuta clienţii să-şi menţină „valoarea netă”, a crescut de la 5.400 de miliarde de dolari în 2005 la mai mult de 12.000 de miliarde în 2010.

Henry şi alţi critici argumentează că secretomania off-shore are un efect coroziv asupra guvernelor şi sistemelor legislative, permiţând oficialilor corupţi să devasteze avuţia publică şi asigură acoperire pentru traficanţii de persoane, mafioţi, braconieri de lux şi alte tipuri de infracţiuni.

Apărătorii off-shore spun că majoritatea proprietarilor sunt impicaţi în afaceri legale. Centrele off-shore, explică ei, permit firmelor şi persoanelor să-şi diversifice investiţiile, strâng alianţe comerciale transfrontaliere şi fac afaceri într-o zonă prietenoasă care evită regulile dificile şi birocraţia din lumea fiscală normală.

„Totul este mult mai axat spre afaceri. Dacă nu eşti onest, poţi profita într-o manieră negativă, dar dacă eşti onest poţi profita într-o manieră pozitivă”, a spus David Marchant, editorul OffshoreAlert, un ziar online.

Mare parte a articolelor ICIJ sunt axate pe două firme off-shore: Portcullis TrustNet din Singapore şi Commonwealth Trust Limited (CTL) din Insulele Virgine Britanice - BVI, firme care au ajutat zeci de mii de persoane să înfiinţeze entităţi off-shore şi conturi bancare greu de depistat.

Autorităţile din BVI au descoperit că între 2003 şi 2008 CTL a încălcat în mod repetat legislaţia pentru combaterea spălării banilor din insulă prin faptul că nu verifica şi înregistra trecutul şi identitatea clienţilor. „Această firmă în special avea în interiorul ei probleme sistemice legate de spălarea banilor”, a declarat anul trecut un oficial din cadrul Comisiei pentru Servicii Financiare din BVI.

Documentele arată că CTL a înfiinţat 31 de firme în 2006 pentru o persoană identificată în Marea Britanie, conform datelor unui tribunal, ca fiind paravan pentru Mukhtar Ablyazov, un magnat bancher din Kazahstan care a fost acuzat că a furat 5 miliarde de dolari din una dintre cele mai mari bănci ale fostei republici sovietice. Ablyazov a negat orice faptă ilegală.

Thomas Ward, un canadian care este unul dintre cei doi fondatori, în anul 1994, ai CTL şi a continuat să lucreze drept consultant pentru firmă, a declarat că procedurile de investigare a clienţilor sunt conforme cu standardele industriei off-shore din BVI, dar nici o măsură de verificare nu poate asigura că firme ca CTL nu vor fi „trase pe sfoară de clienţi necinstiţi” sau să încheie afaceri cu „cineva care pare, cu tot istoricul verificării, a fi onest”, dar ”ulterior se dovedeşte că a făcut ceva oneros”.

“Este dăunător, deşi poate la îndemână, să demonizăm CTL ca fiind de departe cea mai mare problemă din această industrie. Mai degrabă cred că problemele CTL au fost direct proporţionale cu cota sa de piaţă”, a fost răspunsul lui Ward la întrebările legate de CTL.

În urma analizei documentelor TrustNet, ICIJ a identificat 30 de americani, clienţi ai firmei, acuzaţi de infracţiuni financiare, spălare de bani şi alte nereguli fiscale. Printre acestea se află Paul Bilzerian, fostul titan de pe Wall Street, care a fost condamnat pentru evaziune fiscală şi încălcare a legislaţiei bursiere în 1989, dar şi Raj Rajaratnam, un miliardar manager al unui fond de investiţii care a fost şi el condamnat la închisoare în 2011 într-unul dintre cele mai mari scandaluri cu secrete bursiere din istoria Statelor Unite.

TrustNet a refuzat să răspundă întrebărilor jurnaliştilor.

Lista Neagră

Documentele obţinute de ICIJ arată cum angajaţii firmelor off-shore îşi ajută clienţii să conceapă structuri financiare elaborate care se întind pe toate continentele. De exemplu, un oficial guvernamental thailandez are legături cu un dictator african folosind TrustNet din Singapore pentru a înfiinţa o firmă secretă în BVI.

Oficialul Nalinee „Joy” Taveesin este în prezent reprezentanta comerţului internaţional thailandez. Ea a fost şefa de cabinet a premierului Yingluck Shinawatra până anul trecut când a părăsit acest post.

Taveesin şi-a înfiinţat firma din BVI în august 2008, la şapte luni după ce a fost numită consultant al ministrului thailandez al Comerţului şi cu trei luni înainte ca Trezoreria Statelor Unite să o introducă pe lista neagră a „prietenilor” dictatorului Robert Mugabe din Zimbabwe.

Trezoreria i-a îngheţat bunurile din Statele Unite şi a acuzat-o că „în secret susţine practicile financiare ale unuia dintre cele mai corupte regimuri din Africa” prin traficul de pietre preţioase şi alte afaceri care se fac în numele soţiei lui Mugabe şi a altor oameni influenţi din Zimbabwe.

Taveesin a declarat că relaţia ei cu familia Mugabe este „strict socială” şi că includerea pe lista neagră s-a făcut pe principiul vinovat prin asociere. Prin secretarul ei, Taveesin a negat categoric că ar avea o firmă în BVI. ICIJ a verificat acţionariatul folosind datele TrustNet care demonstrează că ea şi fratele său sunt acţionari la o firmă din BVI care are ca adresă principală o adresă din Bangkok folosită pentru afacerile ei din Thailanda.

Datele obţinute de ICIJ dezvăluie şi o firmă secretă deţinută de Muller Conrad „Billy” Rautenbach, un om de afaceri din Zimbabwe care a fost introdus pe lista neagră în acelaşi timp cu Taveesin şi care are legături cu regimul Mugabe. Trezoreria americană a precizat că Rautenbach a ajutat la organizarea unui proiect minier major în Zimbabwe de pe urma căruia „a beneficiat un număr mic de înalţi oficiali corupţi”.

Când CTL a înfiinţat în 2006 firma lui Rautenbach, acesta era deja un fugar, fiind căutat pentru acuzaţii de fraudă în Africa de Sud. S-a renunţat la acuzaţiile aduse lui personal, dar firma sud-africană pe care o controla a pledat vinovat, conform codului penal, şi a plătit o amendă de aproape 4 milioane de dolari.

Rautenbach a respins acuzaţiile autorităţilor americane, pretinzând ca acestea fac „erori legale şi faptice importante” când introduc oamenii pe lista neagră, a precizat avocatul său, Ian Small Smith. Acesta a spus că firma lui Rautenbach din BVI a fost înfiinţată „ca un vehicul special pentru investiţii în Moscova” şi că respectă toate reglementările în vigoare. Firma nu mai este activă.

„Magazin universal”

Clienţii off-shore sunt deserviţi de o industrie întreagă de intermediari, avocaţi, contabili bine plătiţi şi bănci care mascheză, înfiinţează structuri financiare şi au grijă de bunurile clienţilor în numele acestora.

Documentele obţinute de ICIJ arată cum două bănci de top din Elveţia, UBS şi Clariden, au colaborat cu TrustNet pentru a asigura clienţilor lor companii secrete în BVI şi în alte paradisuri fiscale. Clariden, deţinută de Credit Suisse, căuta astfel de nivele de confidenţialitate pentru unii dintre clienţii lor, arată datele, încât un oficial TrustNet descria cererea băncii ca fiind „Sfântul Graal” al entităţilor off-shore – un nivel de anonimat al companiei încât poliţia şi autorităţile s-ar lovi „de un zid alb” în cazul ar încerca să descopere identitatea reală a acţionarului. Clariden a refuzat să răspundă întrebărilor legate de relaţia sa cu TrustNet.

„Din cauza legilor elveţiene privind secretul bancar, nu avem dreptul de a oferi nici o informaţie legată despre clienţi reali sau fictivi. Ca regulă generală, Credit Suisse şi companiile sale respectă legislaţia în ţările în care funcţionează”, a fost răspunsul băncii.

Un purtător de cuvânt al UBS a declarat că banca aplică „cele mai înalte standarde internaţionale” în lupta împotriva spălării banilor şi că TrustNet „este unul dintre cei peste 800 de furnizori de servicii pe plan mondial cu care clienţii UBS aleg să lucreze pentru a li se asigura servicii de administrare a averii sau planuri de succesiune. Aceşti furnizori sunt folosiţi de asemenea şi de clienţii altor bănci”.

TrustNet se descrie ca un „magazin universal”, personalul său incluzând avocaţi, contabili şi alţi experţi care pot oferi pachete „secrete” personalizate pentru a îndeplini nevoile şi valoarea financiară a clienţilor săi.

Aceste pachete pot fi simple şi ieftine, cum ar fi înfiinţarea unei firme în BVI, sau pot fi structuri complexe care includ diferite nivele de fonduri fiduciare, firme, fundaţii, asigurări şi aşa-numiţii directori şi companii „paravan”.

Când înfiinţează firme pentru clienţii lor, acest tip de companii adesea numesc directori şi acţionari artificiali, agenţi care servesc drept paravan atunci când adevăratul acţionar al firmei nu doreşte să i se afle identitatea.

Din cauza extinderii acestui proces al directorilor şi acţionarilor paravan, anchetatorii care urmăresc activităţi de spălare a banilor şi alte infracţiuni ajung adesea într-o fundătură când încearcă să afle cine se ascunde în spatele firmelor off-shore.  

O analiză a ICIJ, BBC şi The Guardian a identificat un grup de 28 „directori impostori” care acţionează ca reprezentanţi, pe hârtie, pentru mai mult de 21.000 de firme, printre ei aflându-se şi directori care reprezintă fiecare şi câte 4.000 de astfel de firme.

Printre cei mai importanţi directori identificaţi în documentele obţinute de ICIJ se numără şi o firmă din Marea Britanie care este director al unei companii din BVI, Tamalaris Consolidated Limited, pe care Uniunea Europeană a catalogat-o ca fiind paravan pentru Compania de Navigaţie a Iranului. UE, ONU şi Statele Unite au acuzat această Companie de Navigaţie de ajutor oferit programului nuclear al Iranului.

„Zonă liberă de sancţiuni”

Organizaţii internaţionale luptă de zeci de ani să limiteze înşelăciunile fiscale şi corupţia din industria off-shore. În 1990, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică a început a pune presiune pe zonele off-shore să reducă nivelul anonimatului datelor pe care le deţin şi să acţioneze mai intens împotriva spălării banilor, dar eforturile au fost încetinite în 2000 când administraţia Bush şi-a retras suportul american, conform lui Robert Goulder, fost redactor-şef al Tax Notes International.

O altă „mare cruciadă” împotriva paradisurilor fiscale, scrie Goulder, a început când autorităţile din Statele Unite au acţionat împotriva UBS, forţând banca elveţiană să plătească 780 de milioane de dolari în 2009 pentru a ajunge la o înţelegere legată de acuzaţiile că a ajutat cetăţeni americani să eludeze Fiscul. Autorităţile americane şi germane pun presiune pe bănci şi guverne pentru ca informaţiile legate de clienţii şi conturi off-shore să fie furnizate autorităţilor ori de câte ori este nevoie.

Prim-ministrul britanic David Cameron a promis să uzeze de preşedinţia sa în G8, forumul celor mai bogate opt state din lume, pentru a ajuta la impunerea legii în ceea ce priveşte evaziunea fiscală şi spălarea banilor. Promisiuni ca acestea au fost privite cu scepticism, având în vedere rolul cheie jucat de SUA, Marea Britanie şi Rusia ca destinaţie a banilor murdari.

În ciuda noilor eforturi, industria off-shore rămâne o „zonă liberă de sancţiuni” pentru oricine vrea să comită fraude financiare, a spus Jack Blum, fost anchetator al Senatului american, care este acum specializat pe investigarea spălarii banilor şi a fraudelor fiscale. „Periodic, gunoiul pute aşa de rău încât cineva închide capacul tomberonului şi se aşează pe el pentru un timp. Există câteva progrese, dar este un drum al naibii de lung”, a spus Blum.

Au contribuit la documentarea acestui articol Mar Cabra, Kimberley Porteous, Frederic Zalac, Alex Shprintsen, Prangtip Daorueng, Roel Landingin, Francois Pilet, Emilia Díaz-Struck, Roman Shleynov, Harry Karanikas, Sebastian Mondial and Emily Menkes.

Citeşte DOSARUL OFFSHORELEAKS

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.