Femeile din Europa lucreaza 59 de zile... gratis

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 09.12.2013 18:52 | Publicat in EXTERN | Tipareste pagina

Potrivit ultimelor cifre publicate de Comisia Europeana, disparitatea salariala de gen, respectiv diferenţa medie inregistrata in UE intre caştigul salarial orar al femeilor şi cel al barbaţilor, este de 16,2%.
Cifra nu a evoluat deloc in decursul unui an.
Conform unui raport publicat de Comisia Europeana, diferenţa de remunerare dintre femei şi barbaţi este, in continuare, o realitate in toate ţarile UE, nivelul sau variind de la 27,3% in Estonia, la 2,3% in Slovenia. Cifrele globale confirma o uşoara tendinţa descrescatoare in ultimii ani, respectiv o scadere de 1,1% intre 2008 şi 2011.
Raportul arata ca problemele cele mai mari in combaterea disparitaţii salariale in UE sunt aplicarea in practica a normelor privind remunerarea egala şi lipsa acţiunilor in justiţie intentate de femei in instanţele naţionale.
    
Raportul evalueaza aplicarea in practica, in ţarile UE, a dispoziţiilor privind remunerarea egala şi estimeaza ca, in viitor, principala provocare pentru toate statele membre va fi aplicarea corecta şi controlul respectarii normelor stabilite de Directiva din 2006 privind egalitatea de şanse.
Comisia, in calitate de gardian al tratatelor, s-a asigurat ca statele membre au transpus corect normele UE privind tratamentul egal, lansand proceduri de constatare a neindeplinirii obligaţiilor impotriva a 23 de state membre, ce vizeaza modul in care acestea au transpus o serie de acte legislative ale UE privind egalitatea de gen. Toate aceste cazuri au fost inchise, cu excepţia unuia.
Cu toate acestea, raportul confirma ca aplicarea efectiva a principiului remunerarii egale este obstrucţionata de lipsa de transparenţa a sistemelor de salarizare, de lipsa unor repere clare privind remunerarea egala şi de lipsa de informaţii clare pentru angajatele afectate de inegalitate. O mai mare transparenţa salariala ar putea imbunataţi situaţia victimelor discriminarii salariale, care ar putea sa se compare mai uşor cu lucratorii de sex opus.    
Paşii urmatori: In realitate, numai doua state membre (Franţa şi Olanda) au transpus in mod clar şi suficient Directiva din 2006 privind egalitatea de şanse, in aşa fel incat sa nu mai fie necesara nicio informaţie suplimentara din partea lor. Comisia monitorizeaza celelalte 26 de state membre şi va depune eforturi pentru a asigura aplicarea şi respectarea deplina a drepturilor stabilite de legislaţia UE, lansand, daca va fi necesar, noi proceduri de constatare a neindeplinirii obligaţiilor.    
    
Context

Egalitatea de gen este unul dintre principiile fondatoare ale Uniunii Europene. Principiul remunerarii egale a fost inscris in Tratate inca din 1957 şi este introdus şi in Directiva 2006/54/CE referitoare la egalitatea de tratament intre femei şi barbaţi in materie de incadrare in munca şi ocupare.
Statele membre au datoria de a combate disparitatea salariala de gen, iar sprijinul Comisiei Europene in acest sens constituie un angajament şi o prioritate importanta, inscrisa in Strategia Comisiei Europene pentru egalitate intre femei şi barbaţi (2010-2015).
Raportul este insoţit de o prezentare cuprinzatoare a jurisprudenţei naţionale şi a UE in materie de egalitate salariala, de o prezentare generala a masurilor intreprinse de Comisie in domeniu şi de exemple de bune practici la nivel naţional.
Printre exemplele de masuri ale Comisiei de combatere a disparitaţii salariale de gen se numara: Iniţiativa „Equality Pays Off” (Egalitatea e rentabila); Recomandarile specifice pentru fiecare ţara emise anual, care atrag atenţia statelor membre asupra necesitaţii de a combate disparitatea salariala; Zilele europene ale egalitaţii salariale; schimburile de bune practici şi finanţarea din fondurile structurale a iniţiativelor statelor membre.    
    
Exemple de bune practici privind egalitatea salariala la nivel naţional:

Parlamentul belgian a adoptat in 2012 o lege care obliga intreprinderile sa efectueze din doi in doi ani o analiza comparativa a structurii lor salariale. Belgia a fost, de asemenea, prima ţara din UE care a organizat Ziua egalitaţii salariale (in 2005).
Legea franceza din 2006 privind egalitatea salariala impune intreprinderilor sa raporteze salariile, precum şi planurile de eliminare a disparitaţii salariale de gen. In mod semnificativ, legea impune, de asemenea, angajatorilor sa elaboreze un raport anual scris privind egalitatea de gen şi sa il transmita reprezentanţilor lucratorilor.
Legea austriaca privind egalitatea de tratament obliga intreprinderile sa elaboreze rapoarte privind egalitatea salariala. Normele care sunt introduse progresiv sunt in prezent obligatorii pentru intreprinderile cu peste 250, 500 şi 1000 de angajaţi. Intreprinderile cu peste 150 de angajaţi vor trebui sa prezinte rapoarte incepand din 2014.

Anexa: Disparitatea salariala de gen in ţarile UE, in cifre
Sursa: Eurostat, SES (Ancheta asupra structurii caştigurilor salariale)
*(p) = date provizorii

 
 
 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.