Guvernanta economica a UE pe intelesul tuturor

Scris de Coriolan Onescu | Publicat in 12.11.2013 15:29 | Publicat in EXTERN | Tipareste pagina

Invaţamintele desprinse in urma recentei crize economice, financiare şi a datoriei suverane au condus la adoptarea unor reforme succesive ale normelor UE, prin care se instituie, printre altele, noi sisteme de supraveghere a politicilor bugetare şi economice şi un nou calendar bugetar.
    
Noile norme (introduse prin pachetul de şase propuneri legislative, prin pachetul privind supravegherea şi monitorizarea bugetare şi prin Tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa) işi au fundamentul in semestrul european, care este calendarul politic al UE. Acest sistem integrat garanteaza norme mai clare, o mai buna coordonare a politicilor naţionale pe tot parcursul anului, o monitorizare periodica şi sancţiuni mai rapide in cazul incalcarii normelor. Acest sistem ajuta statele membre sa işi indeplineasca angajamentele bugetare şi cele in materie de reforma, contribuind, in acelaşi timp, la soliditatea uniunii economice şi monetare in ansamblul sau.

In cele ce urmeaza Comisia Europeana prezinta principalele caracteristici ale noului sistem.   

COORDONARE PE INTREG PARCURSUL ANULUI: SEMESTRUL EUROPEAN

Inainte de criza, planificarea politicilor bugetare şi economice in UE se desfaşura prin intermediul unor mecanisme diferite. Nu exista o imagine globala asupra eforturilor depuse la nivel naţional, iar statele membre nu aveau posibilitatea de a dezbate pe tema unei strategii colective pentru economia UE.   

Coordonare şi orientare

In cadrul semestrului european, lansat in 2010, statele membre işi pot discuta planurile bugetare şi economice cu partenerii lor din UE in anumite perioade de-a lungul anului. Acest mecanism ofera statelor membre posibilitatea de a formula comentarii reciproce privind planificarea şi ii permite Comisiei sa le ofere orientari de politica in timp util, inainte ca deciziile finale sa fie adoptate la nivel naţional. De asemenea, Comisia monitorizeaza daca statele membre fac eforturi pentru indeplinirea obiectivelor legate de crearea de locuri de munca, educaţie, inovare, clima şi reducere a saraciei care sunt prevazute de strategia UE de creştere pe termen lung, Europa 2020.   

Un calendar bine stabilit

In fiecare an, ciclul incepe in luna noiembrie, cand Comisia publica analiza anuala a creşterii (prin care se stabilesc prioritaţile economice generale pentru UE), in care ofera statelor membre orientari de politica pentru anul urmator.

Recomandarile specifice fiecarei ţari publicate in primavara ofera statelor membre consiliere adaptata privind reforme structurale mai profunde, a caror punere in aplicare dureaza, de cele mai multe ori, mai mult de un an.

Supravegherea bugetara a zonei euro se intensifica spre sfarşitul anului, cand statele membre işi prezinta proiectele de planificare bugetara, care sunt evaluate de Comisie şi discutate de miniştrii de finanţe din zona euro. Comisia analizeaza, de asemenea, orientarea fiscala la nivelul intregii zone euro.

De mai multe ori pe an, Comisia monitorizeaza punerea in aplicare a prioritaţilor şi a reformelor, cu precadere in statele membre din zona euro şi in statele membre cu probleme fiscale sau financiare.    
    
Noiembrie: analiza anuala a creşterii stabileşte prioritaţile economice globale ale UE pentru anul urmator. Raportul privind mecanismul de alerta semnaleaza dezechilibrele economice din statele membre. Comisia publica avize privind proiectele de planificare bugetara (pentru toate ţarile din zona euro) şi programele de parteneriat economic (pentru ţarile din zona euro cu deficite bugetare excesive). Planificarile bugetare sunt, de asemenea, discutate de miniştrii de finanţe din zona euro.

Decembrie: statele membre din zona euro adopta bugetele anuale finale, luand in considerare recomandarile Comisiei şi avizele miniştrilor de finanţe.

Februarie/martie: Parlamentul European şi miniştrii de resort din UE (ocuparea forţei de munca, economie şi finanţe şi competitivitate), reuniţi in cadrul Consiliului, poarta discuţii pe marginea analizei anuale a creşterii. Comisia publica previziunile sale economice de iarna. Consiliul European adopta prioritaţile economice pentru UE, pe baza analizei anuale a creşterii. In aceasta perioada, Comisia publica analize aprofundate privind statele membre care prezinta eventuale dezechilibre (cele identificate in raportul privind mecanismul de alerta).

Aprilie: statele membre işi prezinta programele de stabilitate sau de convergenţa (planificare bugetara pe termen mediu) şi programele naţionale de reforma (programarea economica), care ar trebui sa fie in conformitate cu toate recomandarile anterioare ale UE. Ţarile din zona euro trebuie sa prezinte aceste programe pana la 15 aprilie, iar ţarile din UE, pana la sfarşitul lunii aprilie. Eurostat publica statistici verificate privind datoria şi deficitul din anul precedent, un element important pentru a se verifica daca statele membre işi indeplinesc obiectivele fiscale.

Mai: Comisia propune recomandari specifice pentru fiecare ţara, adica ofera statelor membre consiliere adaptata in materie de politici in funcţie de prioritaţile identificate in cadrul analizei anuale a creşterii şi a informaţiilor incluse in programele primite in luna aprilie. In luna mai, Comisia publica şi previziunile sale economice de primavara.

Iunie/iulie: Consiliul European aproba recomandarile specifice fiecarei ţari, care sunt dezbatute de miniştrii UE in cadrul Consiliului. In cele din urma,miniştrii de finanţe din UE le adopta in luna iulie.

Octombrie: statele membre din zona euro prezinta Comisiei proiectele de planificare bugetara pe anul urmator (pana la 15 octombrie). In cazul in care un proiect nu respecta obiectivele pe termen mediu ale unui stat membru, Comisia poate solicita modificarea acestuia.

O MAI MARE RESPONSABILITATE IN CEEA CE PRIVEŞTE INTOCMIREA BUGETULUI

Pactul de stabilitate şi de creştere a fost instituit in acelaşi timp cu moneda unica pentru a asigura finanţe publice solide, insa modul in care a fost pus in aplicare inainte de criza nu a impiedicat apariţia unor dezechilibre bugetare grave in unele state membre.

Acesta a fost reformat prin intermediul pachetului de şase propuneri legislative (care a intrat in vigoare in decembrie 2011) şi al pachetului privind supravegherea şi monitorizarea bugetare (care a intrat in vigoare in mai 2013) şi consolidat prin Tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa (care a intrat in vigoare in ianuarie 2013 in cele 25 de ţari semnatare).   

Imbunataţirea normelor

Limite ale deficitului şi ale datoriei globale: limitele de 3% din PIB pentru deficit şi de 60% din PIB pentru datorii, stabilite in Pactul de stabilitate şi de creştere şi consacrate in tratat, raman valabile.

O mai mare atenţie acordata datoriei: conform noilor norme, limita de 60% din PIB prevazuta deja pentru datorie devine operaţionala. Acest lucru inseamna ca statele membre pot face obiectul unei proceduri aplicabile deficitelor excesive daca datoria lor publica depaşeşte 60% din PIB şi nu este redusa suficient (adica daca ceea ce depaşeşte 60% nu scade, in medie, cu cel puţin 5% pe an in trei ani).

Un nou criteriu de referinţa in ceea ce priveşte cheltuielile: conform noilor norme, cheltuielile publice nu trebuie sa creasca mai rapid decat creşterea potenţiala a PIB-ului pe termen mediu, cu excepţia cazului in care aceasta creştere este insoţita de o creştere echivalenta a veniturilor.

Importanţa poziţiei bugetare subiacente: Pactul de stabilitate şi de creştere pune mai mult accentul pe redresarea finanţelor publice in termeni structurali (luand in considerare efectele incetinirii creşterii economice sau ale masurilor punctuale asupra deficitului). Statele membre işi stabilesc propriile obiective bugetare pe termen mediu, actualizate cel puţin o data la trei ani, in vederea imbunataţirii soldului structural cu 0,5% din PIB pe an. Rezulta astfel o marja de siguranţa impotriva riscului de depaşire a limitei globale de 3%, statele membre, in special cele a caror datorie depaşeşte 60% din PIB, fiind invitate sa işi intensifice eforturile in perioadele de prosperitate economica şi sa le reduca in perioadele nefavorabile.

Un pact fiscal pentru 25 de state membre: Tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa prevede ca, incepand din ianuarie 2014, obiectivele bugetare pe termen mediu trebuie sa fie inscrise in dreptul intern şi ca trebuie sa existe o limita de 0,5% din PIB pentru deficitele structurale (care poate ajunge la 1% daca ponderea datoriei in PIB este cu mult mai mica de 60%). Este ceea ce se numeşte pactul fiscal. De asemenea, tratatul prevede declanşarea mecanismelor de corecţie automata in cazul in care nu se respecta deficitul structural (sau strategia de ajustare); prin urmare, statele membre ar trebui sa menţioneze in legislaţia lor naţionala cand şi cum urmeaza sa corecteze deviaţia in cadrul bugetelor viitoare.

Flexibilitatea in perioada de criza: fiind axat pe poziţia bugetara subiacenta pe termen mediu, Pactul de stabilitate şi de creştere poate fi flexibil pe timp de criza. In cazul in care creşterea economica se deterioreaza brusc, statele membre cu un deficit bugetar de peste3 % din PIB pot beneficia de o perioada suplimentara de timp pentru a-şi corecta deficitul, in masura in care au facut efortul structural necesar. Aşa s-a intamplat in 2012, in cazul Spaniei, al Portugaliei şi al Greciei, şi in 2013, in cazul Franţei, al Olandei, al Poloniei şi al Sloveniei.   

O mai buna asigurare a respectarii normelor

Imbunataţirea acţiunilor de prevenire: statele membre sunt evaluate in funcţie de indeplinirea obiectivelor pe termen mediu. Progresele inregistrate sunt evaluate in luna aprilie a fiecarui an, cand statele membre işi prezinta programele de stabilitate sau de convergenţa (planificarile bugetare pe trei ani - primele pentru ţarile din zona euro, cele din urma pentru ţarile din UE). Acestea sunt publicate şi examinate de Comisie şi de Consiliu in termen de cel mult trei luni. Consiliul poate adopta un aviz sau poate invita statele membre sa işi modifice planificarile.

Avertizare timpurie: daca exista o „deviaţie semnificativa” de la obiectivele pe termen mediu sau strategia de ajustare, Comisia adreseaza un avertisment statului membru, care trebuie aprobat de Consiliu şi care poate fi facut public. Situaţia este apoi monitorizata pe tot parcursul anului şi, in cazul in care nu este corectata, Comisia poate propune constituirea unui depozit purtator de dobanda in valoare de 0,2% din PIB (numai pentru zona euro), propunere care trebuie sa fie aprobata de catre Consiliu. Valoarea acestui depozit poate fi restituita statului membru in cazul in care deviaţia este corectata.

Procedura aplicabila deficitelor excesive: statele membre care nu respecta criteriile privind deficitul sau datoria fac obiectul unei proceduri aplicabile deficitelor excesive, care include o monitorizare suplimentara (de obicei, o data la trei sau şase luni) şi stabilirea unui termen-limita pentru corectarea deficitului. Comisia verifica respectarea condiţiilor pe parcursul intregului an, pe baza previziunilor economice periodice şi a statisticilor Eurostat privind datoria şi deficitul.

Sancţiuni mai rapide: pentru statele membre din zona euro care fac obiectul procedurii aplicabile deficitelor excesive, penalitaţile financiare se aplica mai devreme şi pot fi intensificate treptat. In cazul in care deficitul nu este redus, se aplica amenzi de 0,2% din PIB. Amenzile se pot ridica la maximum 0,5% din PIB in cazul in care se detecteaza fraude statistice, iar sancţiunile pot include o suspendare a fondurilor de coeziune (chiar şi pentru ţarile din afara zonei euro). In paralel, celor 25 de state membre care au semnat Tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa li se poate aplica o amenda de 0,1% din PIB in cazul in care nu integreaza in mod corespunzator dispoziţiile pactului fiscal in legislaţia naţionala.

Noul sistem de vot: deciziile privind majoritatea sancţiunilor aplicate in cadrul procedurii aplicabile deficitelor excesive sunt adoptate prin vot cu majoritate calificata inversa, adica se considera ca amenzile sunt aprobate de catre Consiliu, cu excepţia cazului in care o majoritate calificata de state membre le contesta. Acest lucru nu era posibil inainte de intrarea in vigoare a pachetului de şase propuneri legislative. In plus, cele 25 de state membre care au semnat Tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa au convenit sa voteze folosind mecanismul de majoritate calificata inversa chiar mai devreme in cadrul acestei proceduri, de exemplu, atunci cand decid daca un stat membru urmeaza sa faca obiectul unei proceduri aplicabile deficitelor excesive.   

INTENSIFICAREA SUPRAVEGHERII IN ZONA EURO

Criza a aratat ca dificultaţile cu care se confrunta un stat membru din zona euro pot avea importante efecte de contagiune in ţarile invecinate. Prin urmare, se justifica o supraveghere suplimentara pentru a limita problemele inainte ca acestea sa devina sistemice.

Pachetul privind supravegherea şi monitorizarea bugetare, care a intrat in vigoare la data de 30 mai 2013, a marcat inceperea unui nou ciclu de supraveghere a zonei euro, in cadrul caruia statele membre (cu excepţia celor care fac obiectul unui program de ajustare macroeconomica) işi prezinta proiectele de planificare bugetara in luna octombrie a fiecarui an. Ulterior, Comisia emite un aviz in privinţa proiectelor.

Acest lucru permite o monitorizare mai atenta a ţarilor din zona euro care inregistreaza deficite bugetare excesive şi o supraveghere mai atenta a celor care se confrunta cu dificultaţi mai grave.    
    
Statele membre care fac obiectul procedurii aplicabile deficitelor excesive trebuie sa prezinte rapoarte periodice privind progresele inregistrate, care sa arate modul in care işi corecteaza deficitele. Comisia poate sa solicite acum mai multe informaţii sau sa recomande acţiuni suplimentare statelor care risca sa nu işi respecte termenele-limita in ceea ce priveşte deficitul. Statele membre din zona euro care fac obiectul procedurii aplicabile deficitelor excesive trebuie sa prezinte şi programe de parteneriat economic, care conţin reforme bugetare structurale detaliate (care vizeaza, de exemplu, sistemele de pensii, fiscalitatea sau sistemul public de sanatate). menite sa le reduca deficitele in mod durabil.

Statele membre care se confrunta cu dificultaţi financiare sau care fac obiectul unui program de asistenţa preventiva in cadrul mecanismului european de stabilitate sunt supuse unei „supravegheri mai atente”, ceea ce inseamna ca fac obiectul unor misiuni periodice de evaluare organizate de Comisie şi trebuie sa furnizeze date suplimentare privind sectoarele lor financiare.

Programele de asistenţa financiara: statele membre ale caror dificultaţi ar putea avea „efecte negative semnificative” asupra celorlalte ţari din zona euro pot fi invitate sa elaboreze programe complete de ajustare macroeconomica. Aceasta decizie este adoptata cu majoritate calificata de catre Consiliu, la propunerea Comisiei. Aceste programe fac obiectul unor misiuni trimestriale de evaluare şi trebuie sa respecte condiţii stricte pentru a beneficia de asistenţa financiara.

Supravegherea dupa incheierea programului: statele membre vor face obiectul unei supravegheri ulterioare aplicarii programului pana la rambursarea a 75% din asistenţa financiara utilizata.   

EXTINDEREA MONITORIZARII LA DEZECHILIBRELE MACROECONOMICE

Bazandu-se pe experienţa dobandita in perioada de criza, pachetul de şase propuneri legislative a instituit un sistem de monitorizare a politicilor economice, care se adauga supravegherii obişnuite prevazute de semestrul european. Acest sistem se numeşte procedura privind dezechilibrele macroeconomice şi cuprinde o serie de etape succesive:

Imbunataţirea acţiunilor de prevenire: toate statele membre continua sa işi prezinte programele naţionale de reforma (in luna aprilie a fiecarui an). Comisia publica aceste programe şi le analizeaza pentru a se asigura ca reformele planificate sunt in conformitate cu prioritaţile UE in materie de creştere şi locuri de munca, inclusiv cu prioritaţile Strategiei Europa 2020 pentru o creştere pe termen lung.

Avertizare timpurie: cu ajutorul unui tablou de bord cu 11 indicatori, a unor indicatori auxiliari şi a altor informaţii, care masoara evoluţia economiilor statelor membre in timp, se analizeaza daca acestea ar putea fi afectate de dezechilibre. In luna noiembrie a fiecarui an, Comisia publica rezultatele acestei analize in Raportul privind mecanismul de alerta (a se vedea MEMO/12/912). In raport se prezinta statele membre in cazul carora este necesara o analiza mai detaliata (un bilanţ aprofundat), fara insa a se formula concluzii.

Bilanţuri aprofundate: Comisia efectueaza un bilanţ aprofundat al statelor membre identificate in cadrul Raportului privind mecanismul de alerta ca fiind expuse riscului de a se confrunta cu dezechilibre. Bilanţul aprofundat, care este publicat in primavara, confirma sau infirma existenţa unor dezechilibre şi precizeaza daca acestea sunt excesive sau nu. Statele membre sunt invitate sa ţina seama de aceste concluzii in proiectele lor de reforma pentru anul urmator. Pe baza constatarilor bilanţului, Comisia formuleaza orientari de politica pentru fiecare stat membru in cadrul recomandarilor specifice fiecarei ţari prezentate la sfarşitul lunii mai.

Procedura aplicabila dezechilibrelor excesive: in cazul in care considera ca exista dezechilibre excesive intr-un stat membru, Comisia poate recomanda Consiliului ca statul membru respectiv sa elaboreze un plan de masuri corective, cu termene-limita pentru noile masuri. Aceasta recomandare este adoptata de catre Consiliu. Comisia şi Consiliul monitorizeaza statul membru respectiv de-a lungul anului pentru a se asigura ca politicile incluse in planul de masuri corective sunt puse in aplicare.

Amenzi pentru statele membre din zona euro: amenzile se aplica doar in ultima instanţa şi vizeaza cazurile de nerespectare repetata a obligaţiei de a intreprinde acţiuni (nu corectarea dezechilibrelor). De exemplu, in cazul in care Comisia considera ca planul de masuri corective prezentat de un stat membru din zona euro este nesatisfacator, aceasta poate propune Consiliului sa aplice statului membru respectiv o amenda anuala de 0,1% din PIB. Pot fi, de asemenea, aplicate penalitaţi şi poate fi sporita severitatea acestora in cazul in care statele membre nu aplica masurile necesare pe baza planului (incepand cu un depozit purtator de dobanda de 0,1% din PIB, care se poate transforma intr-o amenda daca situaţia nu se reglementeaza). Se considera ca sancţiunile sunt aprobate, cu excepţia cazului in care o majoritate calificata de state membre le contesta.   

UN PROIECT PENTRU VIITOR

Reformele intreprinse in ultimii trei ani sunt fara precedent, dar criza a demonstrat cat de mult a crescut interdependenţa economiilor de la crearea uniunii economice şi monetare. Este absolut necesar ca ţarile din zona euro sa conlucreze mai strans pentru ca deciziile in materie de politica pe care le adopta sa ţina seama de interesul tuturor membrilor zonei euro.

Proiectele Comisiei Europene pentru viitor sunt prevazute in Proiectul pentru o Uniune economica şi monetara profunda şi veritabila, publicat la 28 noiembrie 2012 (a se vedea IP/12/1272). Proiectul prezinta modul in care trebuie sa consolidam, pas cu pas, arhitectura actuala in urmatoarele luni şi in urmatorii ani.

Comisia şi-a elaborat deja propria viziune legata de crearea unui cadru de coordonare ex ante a reformelor structurale majore şi a unui instrument de convergenţa şi de competitivitate care sa incurajeze şi sa sprijine statele membre care pun in aplicare reforme dificile (a se vedea IP/13/248). Aceste propuneri vor fi elaborate in urma discuţiilor purtate in cadrul Consiliului European.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.