LIBERATION: Va trece oare Uniunea Europeana de anul 2016?

Scris de Press Timişoara | Publicat in 15.01.2016 11:18 | Publicat in EXTERN | Tipareste pagina

LIBERATION: Nationalismele triumfatoare vor reusi distrugerea Europei?

"Simt pentru prima oara un pericol serios de dezagregare a UE", a avertizat, la finele lui decembrie 2015, germanul Günther Oettinger, comisarul european insarcinat cu domeniul numeric.
Jean-Claude Juncker, presedintele executivului european, s-a aratat ca neavand "prea multe iluzii" fata de anul care incepe si, glumind, s-a considerat ca fiind "prea tanar" pentru a spune daca 2015 fusese sau nu cel mai dificil an din toata istoria Uniunii...
Din 2008, Europa cade din Caribda in Scila.
Totul a inceput cu falimentul financiar american din 2007 care a dat nastere, in 2008, unei crize economice, cea mai grava din 1929, care nu inceteaza sa dureze de atunci in Europa.
O criza care aproape ca a distrus zona euro si din care Grecia nu a iesit inca.
Aventurile politicii externe americane, dar si britanice si franceze, au destabilizat Macrekul si Magrebul, gest care a determinat un milion de persoane sa plece sa caute un refugiu in Uniune si conduce la o noua crestere a terorismului pe taramul european.
Iar eseurile diplomatiei comunitare au trezit mereu ursul rus si antrenat o dezmembrare partiala a Ucrainei dar si o tensiune inedita intre Estul si Vestul european, care nu mai fusese simtita de la caderea comunismului, in 1990.
In fata acestei policrize, pe care statele europene nu au prevazut-o, dar mai ales nu au dorit sa o anticipeze, caci asta ar fi insemnat sa fie obligate la impartirea suverana a precautiilor, Uniunea a reactionat in sfarsit.
Uneori cu succes, asa cum a demonstrat integrarea accelerata a zonei euro.
Dar ceea ce a fost posibil in nouasprezece tari, si inca totusi intr-un stil imperfect, din cauza refuzului francez de a renegocia tratatele europene, nu a mai fost in douazecisiopt: criza refugiatiilor, care inca nu s-a terminat, a dezvaluit fracturi imense intre Est si Vest, aratand cat de jalnic fusese realizata extinderea.
In timp ce, pentru o parte din Europa de Vest, Germania in primul rand, azilul si respectarea minoritatilor sunt valori mostenite dintr-o istorie tulbure si violenta, pentru fostele democratii populare, nu este cazul: ele se vad in continuare ca fiind victime ale istoriei care au, din acest motiv, drepturi dar nicio obligatie.
Atat de dornice de bani europeni si de drepturi oferite de UE, solidaritatea este, pentru ele, un drum cu sens unic: ele au refuzat astfel sa sara in ajutorul statelor depasite de afluxul brutal de refugiati (in timp ce ele sunt la fel de responsabile de situatie, deoarece au fost prezente in Irak in 2003) si mai ales i-au respins cu violenta pe acei musulmani, vazuti ca fiind ireductibili civlizatiei europene....
Au aparut ziduri rapid in Est iar propunerile Comisiei pentru ca Uniunea sa actioneze ca un singur trunchi s-au lovit de ostilitatea lor clara.
Aceasta repliere in curtea nationala, in curs in acest moment, a fost pregatita de criza economica, cea care a asternut patul populistilor eurofobi.
Dupa 1929, mai multe tari s-au gandit ca fascismul era cel mai bun raspuns la provocarile timpului.
Optzeci de ani mai tarziu, popoarele sunt la fel de tentate de solutiile extreme pe care le numesc "populisme":dreapta autoritara este la putere in Polonia si in Ungaria, ea participa la guverare in Belgia, Danemarca si Finlanda, ea este in plina expansiune in Suedia, in Franta, in Olanda, in Italia.
In final, doar Germania si tarile care au cunoscut dictaturi recente (Spania, Portugalia, Grecia) par imunizate.
Terorismul islamist nu face decat sa intareasca aceste partide care fac din respingerea altuia fondul lor de comert.

Altfel spus, proiectul european bazat pe pace, toleranta, libertate, statul de drept si deschiderea spre lume nu are vantul in panze: a sosit timpul intereselor nationale meschine, imediate, iluzorii.
Cat timp va putea rezista Uniunea, un proiect nascut pe ruinele fostelor razboaie, la valurile de xenofobie si de paranoia, care inundeaza din nou vechile noastre societati epuizate?
Conducatorii europeni, de dreapta ca si de stanga, in loc sa mearga impotriva curentelor de opinie publica construite pe fricile lor, nu au gasit altceva mai bun de facut decat sa alearga dupa partidele extremiste, asa cum se intampla de exemplu in Franta.
Nimic nu mai pare sa poata opri reintoarcerea fantomelor nationaliste, care au dus totusi Europa in abis.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.