Va fi sau nu o politie a internetului?

Scris de Vlad Turburan | Publicat in 30.01.2012 15:30 | Publicat in EXTERN | Tipareste pagina

Textul integral al Acordului ACTA. Vezi care sunt imixtiunile în viaţa privată a utilizatorilor de internet

România a semnat, la Tokyo, pe 26 ianuarie, Tratatul Comercial pentru combaterea Contrafacerilor (ACTA). Alte 21 de state sunt co-semnatare. In prezent, exista doar zvonuri si suspiciuni asupra modului în care s-a negociat acest document şi a repercusiunilor pe care le va avea asupra utilizatorilor de Internet. Tratatul ACTA urmează să ajungă în luna mai în Parlamentul European unde va fi supus votului.
Comisia Europeană a purtat negocierile pentru acest acord, fără ca în ţările semnatare să existe o dezbatere publică asupra documentului final. În afară de statele din zona europeană şi-au mai pus semnătura pe Tratat SUA, Australia, Canada, Japonia, Maroc, Noua Zeelandă, Singapore şi Coreea de Sud. De remarcat că printre ţările care NU au semnat Acordul se numără Rusia, China, ţările africane şi cele din America Latină.
Principalul semn de întrebare asupra ACTA este cât de mult protejează acest tratat drepturile de proprietate intelectuală în raport cu imixtiunea pe care o presupune în viaţa privată a utilizatorilor de internet.

Acord comercial de combatere a contrafacerii între Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, Australia, Canada, Japonia, Republica Coreea, Statele Unite Mexicane, Regatul Maroc, Noua Zeelandă, Republica Singapore, Confederaţia Elveţiană şi Statele Unite ale Americii

PĂRŢILE SEMNATARE ALE PREZENTULUI ACORD,
LUÂND ACT de faptul că aplicarea eficace a drepturilor de proprietate intelectuală este esenţială pentru a susţine creşterea economică în toate sectoarele industriale, cât şi la nivel mondial;
LUÂND ACT, de asemenea, de faptul că proliferarea mărfurilor contrafăcute şi a celor piratate, precum şi a serviciilor care distribuie material prin care se încalcă drepturile subminează comerţul legitim şi dezvoltarea durabilă a economiei mondiale, cauzează pierderi financiare semnificative pentru titularii drepturilor şi pentru întreprinderile legitime şi, în unele cazuri, furnizează o sursă de venit pentru criminalitatea organizată şi prezintă, în plus, riscuri pentru public;
DORIND să combată această proliferare printr-o cooperare internaţională consolidată şi printr-o aplicare a legii mai eficace la nivel internaţional;
INTENŢIONÂND să ofere mijloace eficace şi corespunzătoare, care completează Acordul TRIPS, pentru aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală, ţinând cont de diferenţele dintre sistemele şi practicile juridice respective;
DORIND să asigure faptul că măsurile şi procedurile care vizează aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală nu devin ele însele obstacole în calea comerţului legitim;
DORIND să abordeze problema încălcării drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv cea care are loc în mediul digital, în special în ceea ce priveşte dreptul de autor sau drepturile conexe, într-un mod care realizează un echilibru între drepturile şi interesele titularilor drepturilor, ale furnizorilor de servicii şi ale utilizatorilor în cauză;
DORIND să promoveze cooperarea dintre furnizorii de servicii şi titularii drepturilor pentru a aborda încălcările relevante din mediul digital;
DORIND ca prezentul acord să acţioneze într-un mod care să sprijine atât activitatea internaţională de aplicare a legii, cât şi de cooperare din cadrul organizaţiilor internaţionale relevante;
RECUNOSCÂND principiile enunţate în Declaraţia de la Doha privind Acordul TRIPS şi sănătatea publică, adoptată la 14 noiembrie 2001, în cadrul celei de-a patra conferinţe ministeriale a OMC;

CONVIN CU PRIVIRE LA URMĂTOARELE DISPOZIŢII:

CAPITOLUL I
DISPOZIŢII INIŢIALE ŞI DEFINIŢII GENERALE
SECŢIUNEA 1
DISPOZIŢII INIŢIALE
ARTICOLUL 1
Relaţia cu alte acorduri
Nicio dispoziţie a prezentului acord nu are drept efect nicio derogare de la nicio obligaţie a unei părţi cu privire la oricare altă parte în conformitate cu acordurile existente, inclusiv Acordul TRIPS.
ARTICOLUL 2
Natura şi domeniul de aplicare a obligaţiilor
(1)
Fiecare parte pune în aplicare dispoziţiile prezentului acord. O parte poate să prevadă în legislaţia sa o aplicare mai extinsă a drepturilor de proprietate intelectuală decât cea solicitată în cadrul prezentului acord, cu condiţia ca această aplicare să nu contravină dispoziţiilor prezentului
acord. Fiecare parte este liberă să determine metoda corespunzătoare de punere în aplicare a dispoziţiilor prezentului acord în cadrul propriilor sale sisteme şi practici juridice.
(2)
Nicio dispoziţie a prezentului acord nu creează vreo obligaţie privind distribuirea resurselor între aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală şi aplicarea legii în general.
(3)
Obiectivele şi principiile enunţate în partea I a Acordului TRIPS, în special la articolele 7 şi 8 se aplică, mutatis mutandis, prezentului acord.
ARTICOLUL 3
Relaţia cu standardele privind disponibilitatea şi domeniul de aplicare ale drepturilor de proprietate intelectuală
(1)
Prezentul acord se încheie fără să aducă atingere dispoziţiilor din legislaţia unei părţi care reglementează disponibilitatea, achiziţionarea, domeniul de aplicare şi menţinerea drepturilor de proprietate intelectuală.
(2)
Prezentul acord nu creează nicio obligaţie pentru vreo parte de a aplica măsuri atunci când un drept de proprietate intelectuală nu este protejat în temeiul actelor cu putere de lege şi a normelor sale administrative.
ARTICOLUL 4
Protecţia vieţii private şi divulgarea informaţiilor
(1)
Nicio dispoziţie a prezentului acord nu obligă vreuna dintre părţi să divulge:
(a)
informaţii a căror divulgare ar fi contrară legislaţiei sale, inclusiv actelor cu putere de lege care protejează drepturile privind viaţă privată sau care ar fi contrară acordurilor internaţionale din care aceasta face parte;
(b)
informaţii confidenţiale a căror divulgare ar împiedica aplicarea legii sau ar fi, în alt mod, contrare interesului public; sau
(c)
informaţii confidenţiale a căror divulgare ar aduce prejudicii intereselor comerciale legitime ale anumitor întreprinderi, publice sau private;
(2)
Atunci când o parte furnizează informaţii scrise în temeiul dispoziţiilor prezentului acord, partea care primeşte informaţiile se abţine, în conformitate cu legislaţia şi practicile sale, de la divulgarea sau utilizarea informaţiilor în alt scop decât acela pentru care au fost furnizate, în afara cazului în care dispune de consimţământul prealabil al părţii care furnizează informaţiile.

SECŢIUNEA 2
DEFINIŢII GENERALE
ARTICOLUL 5
Definiţii generale
În sensul prezentului acord şi în absenţa unor dispoziţii contrare:
(a)
ACCC înseamnă Acordul comercial de combatere a contrafacerii;
(b)
Comitet înseamnă Comitetul ACCC instituit în temeiul capitolului V (Acorduri instituţionale);
(c)
autorităţi competente cuprind autorităţile corespunzătoare judiciare, administrative sau de aplicare a legii în conformitate cu legislaţia unei părţi;
(d)
mărfuri de marcă contrafăcute înseamnă orice mărfuri, inclusiv ambalajul, care poartă, fără a fi autorizate, o marcă de comerţ care este identică cu marca de comerţ înregistrată în mod valabil pentru aceste mărfuri sau care nu se poate distinge în aspectele sale esenţiale de o astfel de marcă de comerţ şi care încalcă astfel drepturile posesorului mărcii de comerţ în cauză în temeiul legislaţiei ţării în care sunt invocate procedurile enunţate în capitolul II (Cadrul juridic pentru aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală);
(e)
ţară are acelaşi sens cu cel enunţat în notele explicative ale Acordului OMC;
(f)
tranzit vamal înseamnă procedura vamală căruia îi sunt supuse mărfurile transportate sub control vamal de la un birou vamal la altul;
(g)
zile înseamnă zile calendaristice;
(h)
proprietatea intelectuală se referă la toate categoriile de proprietate intelectuală care fac obiectul secţiunilor 1-7 din partea II a Acordului TRIPS;
(i)
mărfuri în tranzit înseamnă mărfuri în tranzit vamal sau transbordare;
(j)
persoană înseamnă o persoană fizică sau juridică;
(k)
mărfuri piratate înseamnă orice mărfuri care sunt copii realizate fără consimţământul titularului dreptului sau al persoanei autorizate în mod corespunzător de titularul dreptului în ţara de producţie şi care sunt realizate direct sau indirect pornind de la un articol în cazul în care realizarea copiei respective ar fi constituit o încălcare a unui drept de autor sau a unui drept conex în temeiul legislaţiei ţării în care sunt invocate procedurile enunţate în capitolul II (Cadrul juridic pentru aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală);
(l)
titularul dreptului include o federaţie sau o asociaţie care are statutul juridic de a revendica drepturi de proprietate intelectuală;
(m) teritoriu, în sensul secţiunii 3 (Măsuri la frontieră) din capitolul II (Cadrul juridic pentru aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală), înseamnă teritoriul vamal şi toate zonele libere ale unei părţi;
(n)
transbordare înseamnă procedura vamală căreia îi sunt supuse mărfurile transferate sub control vamal de la mijlocul de transport care le importă la mijlocul de transport care le exportă în interiorul zonei unui birou vamal care este atât biroul de import, cât şi biroul de export;
(o)
Acordul TRIPS înseamnă Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală, inclus în anexa 1C la acordul OMC;
(p)
OMC înseamnă Organizaţia Mondială a Comerţului; şi
(q)
Acordul OMC înseamnă Acordul de la Marrakesh de instituire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, încheiat la 15 aprilie 1994.
Pentru mai multă certitudine, părţile confirmă că zonă liberă înseamnă o parte de pe teritoriul unei părţi, în care, în sensul drepturilor şi taxelor de import, toate mărfurile introduse sunt considerate, în general, ca fiind situate în exteriorul teritoriului vamal.

CAPITOLUL II
CADRUL JURIDIC PENTRU APLICAREA DREPTURILOR DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
SECŢIUNEA 1
OBLIGAŢII GENERALE
ARTICOLUL 6
Obligaţii generale cu privire la aplicarea legii
(1)
Fiecare parte se asigură că legislaţia sa cuprinde proceduri de aplicare a legii care să permită o acţiune eficace împotriva oricărui act care ar încălca drepturile de proprietate intelectuală care fac obiectul prezentului acord, inclusiv măsuri de remediere eficiente destinate să prevină orice încălcare şi măsuri de remediere care să constituie un mijloc de descurajare a oricărei încălcări ulterioare. Aceste proceduri sunt aplicate într-un mod care să evite crearea de obstacole în calea
comerţului legitim şi să ofere protecţie împotriva folosirii lor abuzive.
(2)
Procedurile adoptate, menţinute sau aplicate pentru a pune în aplicare dispoziţiile prezentului capitol sunt loiale şi echitabile şi prevăd o protecţie corespunzătoare a drepturilor tuturor participanţilor care fac obiectul acestor proceduri. Aceste proceduri nu trebuie să fie complexe sau să implice costuri inutile, termene nerezonabile sau întârzieri nejustificate.
(3)
În cadrul punerii în aplicare a dispoziţiilor prezentului capitol, fiecare parte ia în considerare necesitatea proporţionalităţii între gravitatea încălcării, interesele părţilor terţe şi măsurile, măsurile de remediere şi sancţiunile aplicabile.
(4)
Nicio dispoziţie a prezentului capitol se interpretează în sensul încât să solicite unei părţi ca funcţionarii săi să fie responsabili pentru acte efectuate atunci când îşi exercită îndatoririle oficiale.

SECŢIUNEA 2
PUNEREA ÎN APLICARE A SANCŢIUNILOR CIVILE1
ARTICOLUL 7
Disponibilitatea procedurilor civile
(1)
Fiecare parte pune la dispoziţia titularilor de drepturi proceduri judiciare civile privind aplicarea oricărui drept de proprietate intelectuală, astfel cum se specifică în prezenta secţiune.
O parte poate exclude brevete şi protecţia informaţiilor nedivulgate din domeniul de aplicare al prezentei secţiuni.
(2)
În măsura în care orice măsură de remediere civilă poate fi ordonată ca urmare a procedurilor administrative cu privire la fondul unui caz, fiecare parte prevede că aceste proceduri sunt conforme cu principii echivalente, pe fond, cu cele enunţate în prezenta secţiune.
ARTICOLUL 8
Acţiuni în încetare
(1)
Fiecare parte prevede ca, în cadrul procedurilor judiciare civile privind aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală, autorităţile sale judiciare să aibă autoritatea de a ordona unei părţi de a înceta să încalce un drept şi, printre altele, de a ordona acelei părţi sau, după caz, unei părţi terţe asupra căreia autoritatea judiciară relevantă îşi exercită competenţa, de a împiedica ca mărfurile care implică încălcarea unui drept de autoritate intelectuală să intre în circuitele comerciale.
(2)
Fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii ale prezentei secţiuni, o parte poate limita măsurile de remediere disponibile împotriva unei utilizări de către guverne sau de către părţi terţe autorizate de un guvern, fără autorizarea titularului dreptului, la plata remuneraţiei, cu condiţia ca partea să se conformeze dispoziţiilor din partea II a Acordului TRIPS care abordează în special o astfel de utilizare. În alte cazuri, se aplică măsurile de remediere din cadrul prezentei secţiuni sau, în cazurile în care aceste măsuri de remediere sunt incompatibile cu legislaţia unei părţi, pot fi obţinute hotărâri declarative şi despăgubiri adecvate.

ARTICOLUL 9
Daune-interese
(1)
Fiecare parte prevede ca, în cadrul procedurilor judiciare civile privind aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală, autorităţile sale judiciare să aibă autoritatea de a ordona contravenientului care, ştiind sau având motive rezonabile pentru a şti, s-a angajat într-o activitate de încălcare a drepturilor să plătească titularului dreptului daune-interese corespunzătoare în scopul de a compensa prejudiciul pe care titularul dreptului l-a suferit în urma încălcării. Pentru a determina valoarea daunelor-interese pentru încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, autorităţile judiciare ale unei părţi dispun de autoritatea de a lua în considerare, printre altele, orice
măsură legitimă a valorii pe care titularul dreptului o prezintă, care poate cuprinde pierderea profiturilor, valoarea mărfurilor sau a serviciilor care au făcut obiectul încălcării, măsurate la preţul pieţei sau la preţul cu amănuntul propus.
(2)
Cel puţin în cazurile de încălcare a dreptului de autor sau a drepturilor conexe şi în cazurile de contrafacere a mărcilor de comerţ, fiecare parte prevede ca, în cadrul procedurilor judiciare civile, autorităţile sale judiciare să dispună de autoritatea de a ordona contravenientului să plătească titularului dreptului profiturile contravenientului care pot fi atribuite încălcării. O parte poate presupune că aceste beneficii corespund valorii daunelor-interese menţionate la alineatul (1).
(3)
Cel puţin cu privire la încălcarea dreptului de autor sau a drepturilor conexe care protejează opere, fonograme, interpretări şi execuţii şi în cazul contrafacerii mărcilor de comerţ, fiecare parte stabileşte sau menţine, de asemenea, un sistem care prevede unul sau mai multe din următoarele elemente:
(a)
daune-interese prestabilite; sau prezumţii pentru determinarea valorii daunelor-interese suficiente pentru a-l compensa pe
(b)
titularul dreptului pentru prejudiciul cauzat de încălcare; sau
(c)
cel puţin pentru dreptul de autor, daune-interese suplimentare.
(4)
În cazul în care o parte prevede măsura de remediere menţionată la alineatul (3) litera (a) sau prezumţiile menţionate la alineatul (3) litera (b), se asigură că fie autorităţile sale judiciare, fie titularul dreptului are dreptul de a alege o astfel de măsură de remediere sau astfel de prezumţii ca alternativă la măsurile de remediere menţionate la alineatele (1) şi (2).
(5)
Fiecare parte prevede ca autorităţile sale judiciare, după caz, să dispună de autoritatea de a ordona, la încheierea procedurilor judiciare civile privind încălcarea cel puţin a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a mărcilor de comerţ, ca partea care are câştig de cauză să obţină plata de către partea care pierde a cheltuielilor sau taxelor judiciare şi a onorariilor de avocat corespunzătoare sau a oricăror alte cheltuieli, astfel cum se prevede în legislaţia părţii respective.
Prezumţiile menţionate la alineatul (3) litera (b) pot include o prezumţie conform căreia valoarea daunelor-interese este: (i) cantitatea mărfurilor care încalcă dreptul de proprietate intelectuală în cauză al titularului dreptului şi alocat de fapt unor persoane terţe, multiplicat cu valoarea profitului per unitate de mărfuri care ar fi fost vândute de titularul dreptului dacă nu ar fi avut loc niciun act de încălcare; sau (ii) o redevenţă rezonabilă; sau (iii) o sumă forfetară pe baza unor elemente cum ar fi cel puţin valoarea redevenţelor sau a taxelor care ar fi fost datorate dacă contravenientul ar fi solicitat autorizarea de a utiliza dreptul de proprietate intelectuală în cauză.

ARTICOLUL 10
Alte măsuri de remediere
(1)
Cel puţin cu privire la mărfurile piratate şi la mărfurile de marcă contrafăcute, fiecare parte prevede ca, în cadrul procedurilor judiciare civile, la cererea titularului dreptului, autorităţile sale judiciare să dispună de autoritatea de a ordona distrugerea unor astfel de mărfuri, cu excepţia unor circumstanţe excepţionale, fără niciun fel de despăgubire.
(2)
Fiecare parte prevede, în continuare, că autorităţile sale judiciare dispun de autoritatea de a ordona ca materialele şi instrumentele care au fost folosite în principal la fabricarea sau crearea acestor mărfuri să fie, fără întârziere nejustificată şi fără niciun fel de despăgubire, distruse sau îndepărtate din circuitele comerciale astfel încât să se reducă la minimum riscurile unor noi încălcări.
(3)
Oricare dintre părţi poate prevedea ca măsurile de remediere descrise la prezentul articol să fie executate pe cheltuiala contravenientului.

ARTICOLUL 11
Informaţii referitoare la încălcarea unui drept
Fără să aducă atingere legislaţiei sale care reglementează privilegiile, protecţia confidenţialităţii surselor de informaţii sau prelucrarea datelor cu caracter personal, Oricare dintre părţi prevede ca, în cadrul procedurilor judiciare civile privind aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală, autorităţile sale judiciare să aibă autoritatea, la cererea justificată a titularului dreptului, să ordone contravenientului real sau, eventual, contravenientului presupus, să furnizeze titularului dreptului sau autorităţilor judiciare, cel puţin în scopul colectării de dovezi, informaţii relevante, astfel cum se prevede în actele cu putere de lege şi normele administrative aplicabile, pe care contravenientul real sau presupus le deţine sau le controlează. Astfel de informaţii pot include informaţii privind orice persoană implicată în orice aspect al încălcării, reale sau presupuse şi privind mijloacele de producţie sau canalele de distribuţie ale mărfurilor sau serviciilor vizate, inclusiv identificarea persoanelor terţe despre care se presupune că sunt implicate în producţia şi distribuirea unor astfel de mărfuri sau servicii şi a canalelor de distribuire ale acestora.

ARTICOLUL 12
Măsuri provizorii
(1)
Fiecare parte prevede că autorităţile sale judiciare dispun de autoritatea de a ordona măsuri provizorii prompte şi eficace:
(a)
împotriva unei părţi sau, după caz, împotriva unei părţi terţe asupra căreia autoritatea judiciară relevantă îşi exercită competenţa, pentru a împiedica comiterea unei încălcări a unui drept de proprietate intelectuală şi, în special, pentru a împiedica introducerea în circuitele comerciale a mărfurilor care implică încălcarea unui drept de proprietate intelectuală;
(b)
pentru a păstra dovezi relevante cu privire la încălcarea presupusă.
(2)
Fiecare parte prevede că autorităţile sale judiciare dispun de autoritatea de a adopta măsuri provizorii inaudita altera parte, după caz, în special atunci când orice întârziere este de natură să cauzeze un prejudiciu ireparabil pentru titularul dreptului sau atunci când există un risc care poate fi demonstrat al distrugerii dovezilor. În cadrul procedurilor conduse inaudita altera parte, fiecare parte le furnizează autorităţilor sale judiciare autoritatea de a ordona rapid, la cerere, măsuri provizorii şi de a lua o decizie fără întârzieri nejustificate.
(3)
Cel puţin în cazurile de încălcare a dreptului de autor sau a drepturilor conexe şi în cazurile de contrafacere a mărcilor de comerţ, fiecare parte prevede ca, în cadrul procedurilor judiciare civile, autorităţile sale judiciare să aibă autoritatea de a dispune sechestrarea sau altă formă de luare în custodie a mărfurilor suspecte, a materialelor şi a instrumentelor relevante pentru încălcare şi, cel puţin pentru contrafacerea mărcilor de comerţ, a documentelor justificative, fie originale, fie copii ale acestora, relevante pentru încălcare.
(4)
Oricare dintre părţi prevede ca autorităţile sale să dispună de autoritatea de a cere solicitantului, cu privire la măsurile provizorii, să furnizeze orice dovezi disponibile în mod rezonabil ca aceştia să fie suficient de siguri că dreptul solicitantului este încălcat sau că o astfel de încălcare este iminentă şi de a-i cere solicitantului să furnizeze o cauţiune sau o garanţie echivalentă suficientă pentru a-l proteja pe învinuit şi de a împiedica abuzul. O astfel de cauţiune sau de garanţie echivalentă nu descurajează în mod nerezonabil recursul la proceduri pentru astfel de măsuri provizorii.
(5)
În cazul în care măsurile provizorii sunt abrogate sau în cazul în care încetează să fie aplicabile în urma unei acţiuni sau omisiuni a solicitantului sau în cazul în care se constată ulterior că nu a avut loc nicio încălcare a niciunui drept de proprietate intelectuală, autorităţile judiciare dispun de autoritatea de a ordona solicitantului, la cererea învinuitului, să furnizeze acestuia despăgubiri corespunzătoare pentru orice prejudiciu cauzat de aceste măsuri.

SECŢIUNEA 3
MĂSURI LA FRONTIERĂ
ARTICOLUL 13
Domeniul de aplicare al măsurilor la frontieră
Partea care prevede, în funcţie de necesităţi, în acord cu sistemul său intern de protecţie a drepturilor de proprietate intelectuală şi fără a aduce atingere cerinţelor Acordului TRIPS, măsuri de aplicare eficace a drepturilor de proprietate intelectuală la frontiere trebuie să facă acest lucru astfel încât să nu discrimineze în mod nejustificat între drepturile de proprietate intelectuală şi care să evite crearea de obstacole în calea comerţului legitim.
În cazul în care o parte a renunţat în mod semnificativ la toate controalele asupra mişcării mărfurilor de-a lungul frontierei sale cu o altă parte cu care formează o uniune vamală, nu se solicită aplicarea dispoziţiilor prezentei secţiuni la frontiera respectivă.
Se înţelege că nu este obligatoriu să se aplice procedurile descrise în prezenta secţiune mărfurilor introduse pe piaţă într-o altă ţară de către titularul dreptului sau cu consimţământul acestuia.
Părţile sunt de acord că brevetele şi protecţia informaţiilor nedivulgate nu fac parte din domeniul de aplicare al prezentei secţiuni.

ARTICOLUL 14
Transporturi mici şi bagaje personale
(1)
Oricare dintre părţi include în aplicarea prezentei secţiuni mărfuri de natură comercială trimise în transporturi mici.
(2)
Oricare dintre părţi poate exclude din aplicarea prezentei secţiuni cantităţi mici de mărfuri de natură necomercială aflate în bagajele personale ale călătorilor.
ARTICOLUL 15
Furnizarea de informaţii din partea titularului dreptului
Oricare dintre părţi le autorizează pe autorităţile sale competente să solicite unui titular al dreptului să furnizeze informaţii relevante pentru a sprijini autorităţile competente în luarea măsurilor la frontieră menţionate în prezenta secţiune. Oricare dintre părţi poate, de asemenea, să îl autorizeze pe un titular al dreptului să furnizeze informaţii relevante autorităţilor sale competente.

ARTICOLUL 16
Măsuri la frontieră
(1)
Oricare dintre părţi adoptă sau menţine proceduri cu privire la expedierea mărfurilor importate şi exportate, conform cărora:
(a)
autorităţile sale vamale pot acţiona din proprie iniţiativă pentru a suspenda punerea în liberă circulaţie a mărfurilor suspecte; şi
(b)
după caz, un titular al dreptului poate solicita autorităţilor sale competente suspendarea punerii în liberă circulaţie a mărfurilor suspecte.
(2)
Oricare dintre părţi poate adopta sau menţine proceduri cu privire la mărfuri suspecte în tranzit sau în alte situaţii în care mărfurile sunt supuse controlului vamal, conform cărora:
(a)
autorităţile sale vamale pot acţiona din proprie iniţiativă pentru a suspenda punerea în liberă circulaţie sau deţinerea mărfurilor suspecte; şi
(b)
după caz, un titular al dreptului poate solicita autorităţilor sale competente suspendarea punerii în liberă circulaţie sau a deţinerii mărfurilor suspecte.

ARTICOLUL 17
Cererea titularului dreptului
(1)
Oricare dintre părţi prevede ca autorităţile sale competente să solicite unui titular al dreptului care solicită procedurile descrise la alineatul (1) litera (b) şi la alineatul (2) litera (b) de la articolul 16 (Măsuri la frontieră) să furnizeze dovezi adecvate pentru a convinge autorităţile competente că, în temeiul legislaţiei părţii care furnizează procedurile, există, prima facie, o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală al titularului dreptului şi să furnizeze informaţii suficiente despre care se poate aştepta în mod rezonabil să fie în posesia titularului dreptului pentru a permite autorităţilor competente să recunoască uşor mărfurile suspecte. Cerinţa de a furniza informaţii suficiente nu descurajează în mod nerezonabil recursul la procedurile descrise la alineatul (1) litera (b) şi la alineatul (2) litera (b) de la articolul 16 (Măsuri la frontieră).
(2)
Oricare dintre părţi prevede posibilitatea de a prezenta cereri de suspendare a punerii în liberă circulaţie sau a deţinerii oricăror mărfuri suspecte1 sub control vamal pe teritoriul său. Oricare dintre părţi poate să prevadă ca astfel de cereri să se aplice expedierilor multiple. Oricare dintre părţi poate să prevadă ca, la cererea titularului dreptului, cererea de a suspenda punerea în liberă circulaţie sau deţinerea mărfurilor suspecte se poate aplica punctelor selecţionate de intrare şi ieşire sub control vamal.
(3)
Oricare dintre părţi se asigură că autorităţile sale competente informează solicitantul într-o perioadă de timp rezonabilă dacă au acceptat sau nu cererea. Dacă autorităţile competente au acceptat cererea, ele informează, de asemenea, solicitantul cu privire la perioada de valabilitate a acesteia.
Cerinţa de a prezenta astfel de cereri face obiectul obligaţiilor de a prevedea procedurile menţionate la alineatul (1) litera (b) şi la alineatul (2) litera (b) de la articolul 16 (Măsuri la frontieră).
(4)
Oricare dintre părţi poate să prevadă posibilitatea ca, în cazul în care solicitantul a recurs în mod abuziv la procedurile descrise la alineatul (1) litera (b) şi la alineatul (2) litera (b) de la articolul 16 (Măsuri la frontieră) sau în cazul în care există un motiv valabil, autorităţile sale competente să aibă autoritatea de a refuza, suspenda sau anula o cerere.
ARTICOLUL 18
Cauţiune sau garanţie echivalentă
Oricare dintre părţi prevede posibilitatea ca autorităţile sale competente să aibă autoritatea de a cere unui titular al dreptului care solicită procedurile descrise la alineatul (1) litera (b) şi la alineatul (2) litera (b) de la articolul 16 (Măsuri la frontieră) să furnizeze o cauţiune rezonabilă sau o garanţie echivalentă suficientă pentru a proteja pe învinuit şi autorităţile competente şi pentru a împiedica abuzul. Fiecare parte prevede că o astfel de cauţiune sau de garanţie echivalentă nu descurajează în mod nerezonabil recursul la aceste proceduri. O parte poate să prevadă că o astfel de cauţiune poate să fie sub forma unei obligaţiuni prin care învinuitul va fi apărat împotriva oricărei pierderi sau oricărui prejudiciu care rezultă în urma suspendării punerii în liberă circulaţie sau a deţinerii mărfurilor în cazul în care autorităţile competente determină faptul că acestea nu prezintă o încălcare. O parte poate, doar în circumstanţe excepţionale sau în temeiul unui ordin judecătoresc, să îi permită învinuitului să intre în posesia mărfurilor suspecte contra vărsării unei obligaţiuni sau a unei alte cauţiuni.

ARTICOLUL 19
Determinarea încălcării unui drept
Oricare dintre părţi adoptă sau menţine proceduri prin care autorităţile sale competente pot să determine, într-o perioadă de timp rezonabilă după iniţierea procedurilor descrise la articolul 16 (Măsuri la frontieră), dacă mărfurile suspecte încalcă sau nu un drept de proprietate intelectuală.
ARTICOLUL 20
Măsuri de remediere
(1)
Oricare dintre părţi prevede faptul că autorităţile sale competente au autoritatea de a ordona distrugerea mărfurilor în urma unei determinări menţionate la articolul 19 (Determinarea încălcării unui drept) conform căreia mărfurile aduc atingere unui drept. În cazurile în care aceste mărfuri nu sunt distruse, fiecare parte se asigură că, în afara circumstanţelor excepţionale, astfel de mărfuri sunt îndepărtate din circuitele comerciale astfel încât să se evite orice prejudiciu care ar putea fi adus titularului dreptului.
(2)
În ceea ce priveşte mărfurile de marcă contrafăcute, simpla îndepărtare a mărcii de comerţ aplicată în mod ilegal nu este suficientă, în afara cazurilor excepţionale, pentru a permite punerea în liberă circulaţie a mărfurilor în circuitele comerciale.
(3)
Oricare dintre părţi poate să prevadă faptul că autorităţile sale competente au autoritatea de a impune sancţiuni administrative în urma unei determinări menţionate la articolul 19 (Determinarea încălcării unui drept) conform căreia mărfurile aduc atingere unui drept.

ARTICOLUL 21
Taxe
Fiecare parte prevede faptul ca orice taxe pentru prezentarea unei cereri, pentru depozitarea sau distrugerea mărfurilor care urmează să fie evaluate de autorităţile sale competente în legătură cu procedurile descrise în prezenta secţiune să nu fie utilizate astfel încât să descurajeze în mod nerezonabil recursul la aceste proceduri.
ARTICOLUL 22
Divulgarea informaţiilor
Fără a aduce atingere legislaţiei unei părţi cu privire la protecţia vieţii private sau confidenţialitatea informaţiilor:
(a)
oricare dintre părţi poate autoriza autorităţile sale competente să furnizeze titularului dreptului informaţii despre expedieri specifice de mărfuri, inclusiv descrierea şi cantitatea mărfurilor, pentru a contribui la detectarea mărfurilor care aduc atingere unui drept;
(b)
oricare dintre părţi poate autoriza autorităţile sale competente să furnizeze titularului dreptului informaţii despre mărfuri, inclusiv, însă fără să se limiteze la acestea, descrierea şi cantitatea mărfurilor, numele şi adresa expeditorului, importatorului, exportatorului sau a destinatarului şi, în cazul în care sunt cunoscute, ţara de origine a mărfurilor şi numele şi adresa producătorului de mărfuri, pentru a contribui la determinarea menţionată la articolul 19 (Determinarea încălcării unui drept);
(c)
în afara cazului în care o parte le-a acordat autorităţilor sale competente împuternicirea descrisă la litera (b), cel puţin în cazul mărfurilor importate, atunci când autorităţile sale competente au aplicat sechestru asupra bunurilor suspecte sau, eventual, au realizat determinarea menţionată la articolul 19 (Determinarea încălcării unui drept) conform căreia mărfurile aduc atingere unui drept, partea le autorizează pe autorităţile sale competente să furnizeze titularului dreptului, în treizeci de zile1 de la sechestrare sau determinare, informaţii despre astfel de mărfuri, inclusiv, însă fără să se limiteze la acestea, descrierea şi cantitatea mărfurilor, numele şi adresa expeditorului, importatorului, exportatorului sau a destinatarului şi, în cazul în care sunt cunoscute, ţara de origine a mărfurilor şi numele şi adresa producătorului de mărfuri.
În sensul prezentului articol, zile înseamnă zile lucrătoare.

SECŢIUNEA 4
PUNEREA ÎN APLICARE A SANCŢIUNILOR PENALE
ARTICOLUL 23
Infracţiuni
(1)
Fiecare parte prevede proceduri şi sancţiuni penale care să se aplice cel puţin în cazurile de contrafacere intenţionată a mărcilor de comerţ sau de piraterie care aduce atingere dreptului de autor sau drepturilor conexe la scară comercială1. În sensul prezentei secţiuni, actele efectuate la scară comercială le includ cel puţin pe cele efectuate sub forma activităţilor comerciale pentru avantaje economice sau comerciale directe sau indirecte.
(2)
Fiecare parte prevede proceduri şi sancţiuni penale care să se aplice cel puţin în cazurile de import intenţionat şi de utilizare internă, în cadrul operaţiunilor comerciale şi la scară comercială, a etichetelor sau a ambalajelor:
(a)
cărora li s-a aplicat, fără autorizare, o marcă care este identică cu o marcă de comerţ înregistrată pe teritoriul său sau care nu poate fi diferenţiată de aceasta; şi
Fiecare parte tratează importul sau exportul intenţionat al mărfurilor de marcă contrafăcute sau al mărfurilor piratate la scară comercială ca fiind activităţi ilegale care fac obiectul sancţiunilor penale în temeiul prezentului articol. O parte poate să îşi respecte obligaţia cu privire la importul şi exportul mărfurile de marcă contrafăcute sau al mărfurilor piratate prevăzând distribuirea, vânzarea sau oferirea spre vânzare a acestor mărfuri la scară comercială ca fiind activităţi ilegale care fac obiectul sancţiunilor penale.
O parte poate să îşi respecte obligaţia referitoare la importul etichetelor sau al ambalajelor prin măsurile sale privind distribuirea.
O parte poate să îşi respecte obligaţiile menţionate la prezentul alineat prevăzând proceduri şi sancţiuni penale care să se aplice tentativelor de a comite o infracţiune privind mărcile de comerţ.
(b)
care sunt destinate a fi utilizate în cursul operaţiunilor comerciale pe mărfuri sau în legătură
cu servicii care sunt identice cu mărfurile sau serviciile pentru care o astfel de marcă de
comerţ este înregistrată.
(3)
O parte poate să prevadă proceduri şi sancţiuni penale, în cazurile corespunzătoare, pentru
reproducerea neautorizată a operelor cinematografice în cadrul unei proiectări într-o sală deschisă,
în general, publicului.
(4)
Cu privire la infracţiunile precizate la prezentul articol, pentru care o parte prevede proceduri
şi sancţiuni penale, partea respectivă se asigură că legislaţia sa prevede o responsabilitate penală
pentru complicitate.
(5)
Fiecare parte adoptă, în conformitate cu principiile sale juridice, măsurile necesare pentru a
stabili responsabilitatea, care poate să fie penală, a persoanelor juridice pentru infracţiunile
precizate la prezentul articol pentru care partea prevede proceduri şi sancţiuni penale. Această
responsabilitate nu aduce atingere responsabilităţii penale a persoanelor fizice care au
înfăptuit infracţiuni.

ARTICOLUL 24
Sancţiuni
Pentru infracţiunile precizate la alineatele 1, 2 şi 4 de la articolul 23 (Infracţiuni), fiecare parte prevede sancţiuni care includ pedeapsă privativă de libertate, precum şi amenzi1 suficient de ridicate pentru a descuraja viitoare acte de încălcare şi care se aliniază nivelului sancţiunilor aplicate pentru infracţiunile de gravitate corespunzătoare.
ARTICOLUL 25
Sechestrarea, confiscarea şi distrugerea
(1)
În cazul infracţiunilor specificate la alineatele 1, 2, 3 şi 4 de la articolul 23 (Infracţiuni) pentru care o parte prevede proceduri şi sancţiuni penale, partea respectivă prevede ca autorităţile sale competente să aibă autoritatea de a dispune aplicarea sechestrului asupra mărfurilor de marcă susceptibile de a fi fost contrafăcute sau a mărfurilor piratate, asupra oricăror materiale şi instrumente utilizate la comiterea infracţiunii presupuse, asupra documentelor justificative relevante în raport cu infracţiunea presupusă şi asupra oricăror active care rezultă sau sunt obţinute, în mod direct sau indirect, prin activitatea despre care se presupune că aduc atingere unui drept.
(2)
Atunci când o parte solicită identificarea mărfurilor care fac obiectul sechestrului ca o condiţie preliminară pentru emiterea unui ordin menţionat la alineatul (1), partea respectivă nu solicită ca mărfurile să fie mai amplu descrise decât este necesar pentru a le identifica în scopul sechestrului.
Se înţelege că părţile nu sunt obligate să prevadă posibilitatea de a impune în paralel pedepse privative de libertate şi amenzi.
(3)
În cazul infracţiunilor precizate la alineatele 1, 2, 3 şi 4 de la articolul 23 (Infracţiuni) pentru care o parte prevede proceduri şi sancţiuni penale, partea respectivă prevede ca autorităţile sale competente să aibă autoritatea de a dispune confiscarea sau distrugerea tuturor mărfurilor de marcă contrafăcute sau a mărfurilor piratate. În cazurile în care mărfurile de marcă contrafăcute şi mărfurile piratate nu sunt distruse, autorităţile competente se asigură că, în afara circumstanţelor excepţionale, astfel de mărfuri sunt îndepărtate din circuitele comerciale, astfel încât să se evite orice prejudiciu care ar putea fi adus titularului dreptului. Fiecare parte se asigură că distrugerea sau confiscarea unor astfel de mărfuri are loc fără niciun fel de despăgubire pentru contravenient.
(4)
În cazul infracţiunilor precizate la alineatele 1, 2, 3 şi 4 de la articolul 23 (Infracţiuni) pentru care o parte prevede proceduri şi sancţiuni penale, partea respectivă prevede ca autorităţile sale competente să aibă competenţa de a dispune confiscarea sau distrugerea materialelor şi instrumentelor utilizate în mod predominant la crearea de mărfuri de marcă contrafăcute sau mărfuri piratate şi, cel puţin pentru infracţiunile grave, a activelor care rezultă sau sunt obţinute, în mod direct sau indirect, prin activitatea care aduc atingere unui drept. Fiecare parte se asigură că distrugerea sau confiscarea unor astfel de materiale, instrumente sau active are loc fără niciun fel de despăgubire pentru contravenient.
(5)
În cazul infracţiunilor precizate la alineatele 1, 2, 3 şi 4 de la articolul 23 (Infracţiuni) pentru care o parte prevede proceduri şi sancţiuni penale, partea respectivă poate să prevadă ca autorităţile sale judiciare să aibă competenţa de a dispune:
(a)
sechestrul activelor a căror valoare corespunde celei a activelor care rezultă sau sunt obţinute, în mod direct sau indirect, prin activitatea despre care se presupune că aduc atingere unui drept; şi
(b)
confiscarea activelor a căror valoare corespunde celei a activelor care rezultă sau sunt obţinute, în mod direct sau indirect, prin activitatea care aduc atingere unui drept.

ARTICOLUL 26
Punerea în aplicare a sancţiunilor penale ex officio
Fiecare parte prevede ca, în cazurile corespunzătoare, autorităţile sale competente să poată acţiona din proprie iniţiativă pentru a deschide o anchetă sau o acţiune în justiţie cu privire la infracţiunile precizate la alineatele 1, 2, 3 şi 4 de la articolul 23 (Infracţiuni) pentru care partea respectivă prevede proceduri şi sancţiuni penale.

SECŢIUNEA 5
APLICAREA DREPTURILOR DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
ÎN MEDIUL DIGITAL
ARTICOLUL 27
Aplicarea legii în mediul digital
(1)
Fiecare parte se asigură că legislaţia sa cuprinde proceduri de aplicare a legii, de genul celor enunţate la secţiunea 2 (Punerea în aplicare a sancţiunilor civile) şi la secţiunea 4 (Punerea în aplicare a sancţiunilor penale) care să permită o acţiune eficace împotriva oricărui act de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală, care are loc în mediul digital, inclusiv măsuri de remediere eficiente destinate să prevină orice încălcare şi măsuri de remediere care să constituie un mijloc de descurajare a oricărei încălcări ulterioare.
(2)
În conformitate cu alineatul (1), procedurile de aplicare a legii ale fiecărei părţi se aplică încălcării dreptului de autor sau drepturilor conexe asupra reţelelor digitale, care pot include utilizarea ilegală de mijloace de difuzarea la scară largă în scopul încălcării. Aceste proceduri sunt puse în aplicare astfel încât să se evite crearea de obstacole în calea activităţii legitime, inclusiv comerţul electronic şi, în conformitate cu legislaţia părţii respective, respectă principii fundamentale precum libertatea de expresie, un proces echitabil şi protecţia vieţii private1.
De exemplu, fără a aduce atingere legislaţiei unei părţi, adoptarea sau menţinerea unui regim care prevede limitări privind responsabilitatea furnizorilor de servicii online sau măsurile de remediere disponibile împotriva acestora, păstrând, în acelaşi timp, drepturile legitime ale titularului dreptului.

(3)
Fiecare parte se străduieşte să promoveze, în cadrul mediului de afaceri, eforturi de cooperare menite să abordeze în mod eficace contrafacerea mărcilor de comerţ şi încălcarea dreptului de autor sau a drepturilor conexe păstrând, în acelaşi timp, o competiţie legitimă şi, în conformitate cu legislaţia părţii respective, principii fundamentale precum libertatea de expresie, un proces echitabil şi protecţia vieţii private.
(4)
O parte poate să furnizeze, în conformitate cu actele sale cu putere de lege şi cu normele sale administrative, autorităţilor sale competente autoritatea de a solicita unui furnizor de servicii online să divulge rapid unui titular al dreptului suficiente informaţii pentru a identifica un abonat despre al cărui cont se presupune că a fost utilizat pentru încălcare, atunci când respectivul titular al dreptului a depus o cerere, suficientă din punct de vedere juridic, cu privire la contrafacerea mărcilor de comerţ sau la încălcarea dreptului de autor sau a drepturilor conexe şi atunci când astfel de informaţii sunt cerute pentru a proteja sau a aplica drepturile respective. Aceste proceduri sunt puse în aplicare astfel încât să se evite crearea de obstacole în calea activităţii legitime, inclusiv comerţul electronic şi, în conformitate cu legislaţia părţii respective, respectă principii fundamentale precum libertatea de expresie, un proces echitabil şi protecţia vieţii private.
(5)
Fiecare parte prevede o protecţie juridică corespunzătoare şi sancţiuni juridice eficace împotriva neutralizării măsurilor tehnice eficace1 folosite de autori, artişti interpreţi sau executanţi sau de producătorii de fonograme în exercitarea drepturilor lor în cadrul operelor, interpretărilor, execuţiilor sau fonogramelor lor şi care restrâng actele cu privire la acestea, care nu sunt autorizate de către autorii, artiştii interpreţi sau executanţi sau de către producătorii de fonograme în cauză sau care nu sunt permise de lege.

În sensul prezentului articol, măsuri tehnice înseamnă orice tehnologie, dispozitiv sau componentă care, în cursul normal al funcţionării sale, este prevăzută să împiedice sau să restricţioneze acte, cu privire la opere, interpretări, execuţii sau fonograme, care nu sunt autorizate de autori, artişti interpreţi sau executanţi sau de producători de fonograme, astfel cum prevede legislaţia unei părţi. Fără a aduce atingere domeniului de aplicare al dreptului de autor sau al drepturilor conexe incluse în legislaţia unei părţi, măsurile tehnice sunt considerate eficiente atunci când utilizarea operelor, interpretărilor, execuţiilor sau fonogramelor protejate este controlată de autori, artişti interpreţi sau executanţi sau de producători de fonograme, prin aplicarea unui control al accesului relevant sau a unui proces de protecţie relevant, cum ar fi criptarea sau bruierea sau a unui mecanism de control al copierii, care îndeplineşte obiectivul protecţiei.

(6)
În scopul de a garanta protecţia juridică corespunzătoare şi sancţiunile juridice eficace menţionate la alineatul (5), fiecare parte oferă protecţie cel puţin împotriva:
(a)
în măsură în care legislaţia sa prevede acest lucru:
(i)
neutralizării neautorizate a unei măsuri tehnice eficace, executate ştiind sau având motive rezonabile pentru a şti; şi
(ii)
oferirii publicului, prin intermediul comercializării unui dispozitiv sau al unui produs,
inclusiv programele pentru calculator, sau al unui serviciu, ca o modalitate de a
neutraliza o măsură tehnică eficace; şi
(b)
fabricarea, importul sau distribuirea unui dispozitiv sau produs, inclusiv programe pentru calculator sau furnizarea unui serviciu care:
(i)
este conceput sau produs în principal în vederea neutralizării unei măsuri tehnice eficace; sau
(ii)
are numai un scop limitat din punct de vedere comercial în afara celui de a neutraliza o măsură tehnică eficace.
În aplicarea alineatelor (5) şi (6), nicio parte nu este obligată să solicite ca proiectarea sau proiectarea şi selecţia părţilor şi a componentelor pentru un produs electronic de consum, de telecomunicaţii sau informatic să ofere un răspuns vreunei măsuri tehnice speciale, atât timp cât produsul nu contravine în alt fel măsurilor sale de implementare a acestor alineate.

Pentru a proteja informaţiile privind regimul drepturilor în format electronic1, fiecare parte
(7)
prevede protecţie juridică corespunzătoare şi sancţiuni juridice eficace împotriva oricărei persoane care săvârşeşte una din următoarele fapte cu ştiinţă şi fără autorizaţie sau, în cazul sancţiunilor civile, având motive întemeiate de a crede că această faptă va determina, va permite, va facilita sau va disimula o încălcare a unui drept de autor sau a unor drepturi conexe:
(a)
eliminarea sau modificarea oricărei informaţii privind regimul drepturilor în format electronic;
(b)
distribuirea, importul în vederea distribuirii, radiodifuzarea sau televizarea, comunicarea către public sau punerea la dispoziţia publicului a unor opere, interpretări, execuţii sau fonograme, ştiind că informaţiile privind regimul drepturilor în format electronic au fost eliminate sau modificate fără autorizaţie.
(8)
Atunci când prevede protecţie juridică corespunzătoare şi sancţiuni juridice eficace în temeiul dispoziţiilor de la alineatele (5) şi (7), o parte poate adopta sau menţine limitări sau excepţii corespunzătoare măsurilor de punere în aplicare a dispoziţiilor de la alineatele (5), (6) şi (7).
Obligaţiile enunţate la alineatele (5), (6) şi (7) nu aduc atingere drepturilor, limitărilor, excepţiilor
sau mijloacelor de apărare legate de încălcarea dreptului de autor sau a drepturilor conexe prevăzute de legislaţia unei părţi.
În sensul prezentului articol, informaţiile privind regimul drepturilor înseamnă:
a)
informaţii care identifică opera, interpretarea, execuţia sau fonograma; autorul operei, artistul interpret sau executant al interpretării sau execuţiei sau producătorul fonogramei; sau deţinătorul oricărui drept asupra operei, interpretării, execuţiei sau fonogramei;
b)
informaţii cu privire la clauzele şi condiţiile utilizării operei, interpretării, execuţiei sau fonogramei; sau
c)
orice numere sau coduri care reprezintă informaţiile descrise la literele (a) şi (b) de mai sus; atunci când oricare din aceste informaţii este anexată unei copii a unei opere, interpretări, execuţii sau fonograme sau apare în legătură cu comunicarea sau punerea la dispoziţia publicului a unei opere, interpretări, execuţii sau fonograme.

CAPITOLUL III
PRACTICI DE APLICARE A LEGII
ARTICOLUL 28
Expertiză în domeniul aplicării legii, informare şi coordonare internă
(1)
Fiecare parte încurajează dezvoltarea unei expertize specializate în cadrul autorităţilor sale competente responsabile de aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală.
(2)
Fiecare parte încurajează colectarea şi analiza de date statistice şi alte informaţii relevante privind încălcările drepturilor de proprietate intelectuală, precum şi colectarea de informaţii privind cele mai bune practici de prevenire şi combatere a încălcărilor.
(3)
Fiecare parte promovează, după caz, coordonarea internă în cadrul autorităţilor sale competente responsabile de aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală şi facilitează acţiunile comune ale acestora.
(4)
Fiecare parte încurajează promovarea, după caz, a stabilirii şi menţinerii mecanismelor formale sau informale, cum ar fi grupurile consultative, în cadrul cărora autorităţilor sale competente li se pot furniza punctele de vedere ale titularilor drepturilor şi ale altor părţi interesate relevante.

ARTICOLUL 29
Gestionarea riscurilor la frontiere
(1)
În scopul de a asigura o aplicare mai eficace a drepturilor de proprietate intelectuală la frontiere, autorităţile competente ale unei părţi pot:
(a)
să consulte părţile interesate relevante şi autorităţile competente ale altor părţi responsabile de aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală în scopul de a identifica şi aborda riscuri semnificative şi de a promova acţiuni de atenuare a acelor riscuri; şi
(b)
să facă schimb de informaţii cu autorităţile competente ale altor părţi privind aplicarea la frontiere a drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv informaţii relevante pentru a identifica şi a viza mai bine, în scopul inspectării, expedieri despre care se suspectează că ar conţine mărfuri care aduc atingere unui drept.
(2)
Atunci când o parte aplică sechestrul asupra unor mărfuri importate care încalcă dreptul de proprietate intelectuală, autorităţile competente ale acesteia pot să îi furnizeze părţii informaţiile necesare identificării părţilor şi mărfurilor implicate în exportul mărfurilor sechestrate. Autorităţile competente ale părţii care realizează exportul pot lua măsuri împotriva părţilor respective şi a viitoarelor expedieri, în conformitate cu legislaţia părţii respective.

ARTICOLUL 30
Transparenţă
În scopul de a promova transparenţa în administrarea sistemului său de aplicare a drepturilor de proprietate intelectuală, fiecare parte ia măsuri corespunzătoare, în temeiul legislaţiei şi politicilor sale, pentru a publica sau a pune în alt fel la dispoziţia publicului informaţii privind:
(a)
procedurile disponibile în cadrul legislaţiei sale pentru aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală, autorităţile sale competente responsabile de o astfel de aplicare şi punctele de contact disponibile în scopul asistenţei;
(b)
actele cu putere de lege şi normele administrative, hotărârile judecătoreşti şi administrative finale cu domeniu de aplicare general relevante privind aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală; şi
(c)
eforturile sale de a asigura un sistem eficace de aplicare şi protecţie a drepturilor de proprietate intelectuală.
ARTICOLUL 31
Sensibilizarea publicului
Fiecare parte promovează, după caz, adoptarea de măsuri pentru a mări sensibilizarea publicului cu privire la importanţa respectării drepturilor de proprietate intelectuală şi efectele negative ale încălcării drepturilor de proprietate intelectuală.
ACTA/ro 38
ARTICOLUL 32
Consideraţii referitoare la mediu în cazul distrugerii mărfurilor care realizează o încălcare
Distrugerea mărfurilor care încalcă drepturile de proprietate intelectuală se realizează în conformitate cu legile şi regulamentele în materie de protecţie a mediului ale părţii unde are loc distrugerea.

CAPITOLUL IV
COOPERARE INTERNAŢIONALĂ
ARTICOLUL 33
Cooperare internaţională
(1)
Fiecare parte recunoaşte importanţa majoră a cooperării internaţionale la realizarea protecţiei eficace a drepturilor de proprietate intelectuală şi că aceasta ar trebui încurajată indiferent de originea mărfurilor care încalcă drepturile de proprietate intelectuală, de localizarea sau de naţionalitatea titularului dreptului.
(2)
În scopul de a combate încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, în special contrafacerea mărcilor de comerţ şi pirateria dreptului de autor sau a drepturilor conexe, părţile promovează cooperarea, după caz, între autorităţile lor competente responsabile pentru aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală. O astfel de cooperare poate să includă cooperarea cu privire la aplicarea legii cu privire la punerea în aplicare a sancţiunilor penale şi a măsurilor la frontieră care fac obiectul prezentului acord.
(3)
Cooperarea din cadrul prezentului capitol este condusă în conformitate cu acordurile internaţionale relevante şi cu legile, politicile, alocarea resurselor şi priorităţile privind aplicarea legii ale fiecărei părţi.
ARTICOLUL 34
Schimb de informaţii
Fără a aduce atingere dispoziţiilor de la articolul 29 (Gestionarea riscurilor la frontiere), fiecare parte se străduieşte să procedeze la schimbul de informaţii cu celelalte părţi în ce priveşte:
(a)
informaţiile pe care partea le colectează în conformitate cu dispoziţiile capitolului III (Practici de aplicare a legii), inclusiv date statistice şi informaţii privind cele mai bune practici;
(b)
informaţiile cu privire la măsurile sale legislative şi de reglementare care au legătură cu protecţia şi aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală; şi
(c)
alte informaţii, după caz şi după cum s-a convenit reciproc.

ARTICOLUL 35
Consolidarea capacităţilor şi asistenţa tehnică
(1)
Fiecare parte se străduieşte să ofere, la cerere şi în conformitate cu termenii şi condiţiile convenite reciproc, asistenţă privind consolidarea capacităţilor şi asistenţa tehnică în vederea ameliorării aplicării drepturilor de proprietate intelectuală, celorlalte părţi semnatare ale prezentului acord şi, după caz, viitoarelor părţi. Consolidarea capacităţilor şi asistenţa tehnică poate să acopere domenii precum:
(a)
sporirea sensibilizării publicului cu privire la drepturile de proprietate intelectuală;
(b)
elaborarea şi punerea în aplicare a legislaţiei naţionale cu privire la aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală;
(c)
formarea funcţionarilor publici cu privire la aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală; şi
(d)
coordonarea operaţiunilor conduse la nivel regional şi multilateral.
(2)
Fiecare parte se străduieşte să colaboreze strâns cu celelalte părţi şi, după caz, cu ţările care nu sunt părţi la prezentul acord, în scopul punerii în aplicare a dispoziţiilor alineatului (1).
(3)
Oricare dintre părţi poate să desfăşoare, împreună cu organizaţii relevante din sectorul privat sau la nivel internaţional, activităţile descrise la prezentul articol. Fiecare parte se străduieşte să evite suprapunerea inutilă între activităţile descrise la prezentul articol şi alte activităţi de cooperare internaţională.

CAPITOLUL V
ACORDURI INSTITUŢIONALE
ARTICOLUL 36
Comitetul ACCC
(1)
Părţile instituie Comitetul ACCC. Fiecare parte este reprezentată în cadrul comitetului.
(2)
Comitetul:
(a)
analizează punerea în aplicare şi funcţionarea prezentului acord;
(b)
ia în considerare chestiunile privind dezvoltarea prezentului acord;
(c)
ia în considerare, în conformitate cu articolul 42 (Amendamente), orice amendamente propuse ale prezentului acord;
ACTA/ro 42
(d)
decide, în conformitate cu alineatul (2) de la articolul 43 (Aderare), cu privire la condiţiile de aderare la prezentul acord a oricărui membru al OMC; şi
(e)
ia în considerare orice altă chestiune care poate afecta punerea în aplicare şi funcţionarea prezentului acord.
(3)
Comitetul poate decide:
(a)
să instituie comitete ad hoc sau grupuri de lucru pentru a asista comitetul în îndeplinirea responsabilităţilor sale prevăzute la alineatul (2) sau să asiste o parte viitoare la cererea sa de a adera la prezentul acord în conformitate cu articolul 43 (Aderare);
(b)
să ceară sfatul persoanelor sau grupurilor neguvernamentale;
(c)
să facă recomandări privind punerea în aplicare şi funcţionarea prezentului acord, inclusiv prin susţinerea orientărilor privind cele mai bune practici aferente acestuia;
(d)
să facă schimb de informaţii şi de cele mai bune practici cu părţi terţe privind reducerea încălcărilor drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv tehnicile de identificare şi monitorizarea a pirateriei şi a contrafacerii; şi
(e)
să ia alte măsuri în exercitarea funcţiilor sale.
(4)
Toate deciziile comitetului sunt luate prin consens, în afara cazului în care comitetul poate decide altfel prin consens. Se consideră cu privire la comitet că a acţionat prin consens asupra unei chestiuni care i-a fost prezentată spre examinare, dacă nicio parte prezentă la şedinţa la care este luată decizia nu obiectează în mod formal la decizia propusă. Limba de lucru a comitetului este engleza, iar documentele care vin în sprijinul activităţii sale sunt în engleză.
(5)
Comitetul îşi adoptă regulile şi procedurile într-o perioadă de timp rezonabilă după intrarea în vigoare a prezentului acord şi îi invită pe acei semnatari care nu sunt părţi la prezentul acord să participe la deliberările comitetului privind respectivele reguli şi proceduri. Regulile şi procedurile:
(a)
abordează chestiuni precum prezidarea şi organizarea de reuniuni, precum şi executarea îndatoririlor organizaţionale relevante pentru prezentul acord şi funcţionarea sa; şi
(b)
pot să abordeze, de asemenea, chestiuni precum acordarea statutului de observator şi orice altă chestiune despre care comitetul decide că este necesară pentru buna sa funcţionare.
(6)
Comitetul poate modifica regulile şi procedurile.
(7)
Fără a aduce atingere dispoziţiilor de la alineatul (4), în timpul primilor cinci ani după intrarea în vigoare a prezentului acord, deciziile comitetului de a adopta sau modifica regulile şi procedurile se iau prin consens între părţi şi semnatarii care nu sunt părţi la prezentul acord.
(8)
După expirarea perioadei precizate la alineatul (7), comitetul poate adopta sau modifica regulile şi procedurile prin consens între părţile la prezentul acord.
(9)
Fără a aduce atingere dispoziţiilor de la alineatul (8), comitetul poate decide că adoptarea sau amendamentul adus unei anumite reguli sau proceduri necesită consensul între părţi şi semnatarii care nu sunt părţi la prezentul acord.
(10) Comitetul se reuneşte cel puţin o dată pe an, cu excepţia cazului în care comitetul decide altfel. Prima reuniune a comitetului are loc într-o perioadă de timp rezonabilă după intrarea în vigoare a prezentului acord.
(11) Pentru mai multă certitudine, comitetul nu supraveghează sau nu conduce aplicarea legii, pe plan intern sau internaţional sau anchetele penale privind cazuri specifice în domeniul proprietăţii intelectuale.
(12) Comitetul se străduieşte să evite suprapunerea inutilă între activităţile sale şi alte eforturi internaţionale privind aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală.

ARTICOLUL 37
Puncte de contact
(1)
Fiecare parte desemnează un punct de contact pentru a facilita comunicarea între părţi privind orice altă chestiune care face obiectul prezentului acord.
(2)
La cererea unei alte părţi, punctul de contact al unei părţi identifică un birou sau un funcţionar corespunzător căruia i se poate adresa cererea părţii şi acordă asistenţă, dacă este necesar, pentru a facilita comunicarea între biroul sau funcţionarul în cauză şi partea care a introdus cererea.

ARTICOLUL 38
Consultări
(1)
O parte poate solicita în scris consultări cu altă parte cu privire la orice chestiune care are legătură cu punerea în aplicare a prezentului acord. Partea care primeşte o astfel de cerere o examinează cu bunăvoinţă, oferă un răspuns şi oportunităţi adecvate pentru consultări.

(2)
Consultările, inclusiv poziţiile particulare adoptate de părţile care participă la consultare, sunt confidenţiale şi nu aduc atingere drepturilor sau poziţiilor uneia sau alteia dintre părţi în cadrul oricărei alte proceduri, inclusiv o procedură sub auspiciile Memorandumului de înţelegere privind regulile şi procedurile de soluţionare a litigiilor inclus în anexa 2 la Acordul OMC.
(3)
Părţile care participă la consultare pot, de comun acord, să notifice Comisiei rezultatul consultărilor lor vizate la prezentul articol.

CAPITOLUL VI
DISPOZIŢII FINALE
ARTICOLUL 39
Semnarea
Prezentul acord rămâne deschis spre semnare de către participanţii la negocierea sa1 şi de către oricare alţi membri ai OMC cu care participanţii pot să fie de acord prin consens, de la 1 mai 2011 până la 1 mai 2013.
Australia, Republica Austria, Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Canada, Republica Cipru, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Estonia, Uniunea Europeană, Republica Finlanda, Republica Franceză, Republica Federală Germania, Republica Elenă, Republica Ungară, Irlanda, Republica Italiană, Japonia, Republica Coreea, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, R

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.