„Fuck corruption” – noul strigăt de luptă al industriei anticorupţie

Scris de Claudia Cristescu | Publicat in 25.10.2018 22:04 | Publicat in LOCAL | Tipareste pagina

de Claudia CRISTESCU
(corespondenţa din Copenhaga, Danemarca)

Din oraşul Micii Sirene, peste 1200 de experţi, practicieni şi oficiali internaţionali au cautat strategii de combatere a Marii Corupţii. Bilanţul? Multa retorica, sloganuri goale de conţinut şi zero soluţii.

144 de ţari. 1800 delegaţi. 40 miniştri. 50 ateliere. 6 reuniuni plenare. 7 sesiuni la nivel inalt
Timp de trei zile, intre 22-24 octombrie, capitala Danemarcei a fost gazda celui mai renumit eveniment internaţional in materie de anticorupţie – International Anti-corruption Conference (IACC18) – organizat sub cupola Transparency International (TI).
Reuniţi sub sloganul „Impreuna pentru Dezvoltare, Pace şi Securitate. Este timpul sa acţionam”, cei 1800 de participanţi din mediul ONG, academic, media, alaturi de 40 de miniştri din intreaga lume, ambasadori, lideri de organizaţii internaţionale, reprezentanţi ai mediului corporate, agenţi FBI şi procurori şi-au stabilit obiectivul ambiţios de a rezolva problema corupţiei.
Concluziile forumului global IACC18 sunt, insa, descurajatoare: de la criticarea derapajelor agenţiilor naţionale anticorupţie, la ironizarea „reţetei” romaneşti şi italiene de combatere a corupţiei; de la reevaluarea mitului incoruptibilitaţii statelor nordice şi constatarea defectarii modelului american de Rule of Law, la ideea subminarii democraţiei ca efect advers al campaniilor anticorupţie.

Marţipan, gadget-uri & zero soluţii
Obsesiva formula „Toleranţa zero faţa de corupţie” pare sa ascunda, de fapt, zero soluţii acţionabile, şi, implicit, goliciunea şi mimetismul discursului anticorupţie. Ceea ce se anunţa a fi o reuniune de formulare a unor strategii anticorupţie sustenabile, s-a dovedit a fi un spectacol de lansare oficiala a noilor „tendinţe” din sectorul anticorupţie: gadget-uri (brelocuri, cani, pixuri, insigne, tricouri etc.), concerte şi recitaluri hip-hop, cocktail-uri şi torturi de marţipan pentru celebrarea a 25 de ani de activitate a Transparency International. Nu in ultimul rand, conferinţa IACC18 a fost prilej de publicizare a noului brand al industriei anticorupţie: „Fuck corruption”.
Asupra pericolului bagatelizarii şi spectacularizarii demersurilor anticorupţie avertiza, in 2012, Elena Panfilova (TI Rusia): „Lupta impotriva corupţiei nu inseamna conferinţe, fotografii, publicitate, ci efort şi multa munca”. Avertismentul a fost reiterat - fara ecou, insa – de catre Sanjay Pradhan, CEO al organizaţiei Open Government Partnership, la ceremonia de deschidere a forumului IACC18: „E nevoie de acţiuni concrete, nu doar de declaraţii şi conferinţe”.

O industrie profitabila
Daca, estimativ, costurile anuale ale corupţiei sunt de cca 2,6 miliarde dolari, actualmente, industria anticorupţiei ruleaza sute de milioane de dolari şi se articuleaza in sute de proiecte, zeci de agenţii şi organizaţii guvernamentale, interguvernamentale, neguvernamentale, sute de experţi/specialişti, traineri, coaliţii regionale ori globale, declaraţii adoptate – ritualic - la convenţii, congrese, conferinţe internaţionale, workshop-uri, sesiuni de training, un lung şir de barometre, indicatori statistici, instrumente de masurare a corupţiei, de diagnoza a bunei-guvernanţe şi de evaluare a integritaţii statelor, „toolkit”-uri cu lecţii invaţate şi modele de bune practici, campanii de conştientizare şi „capacity building”. Toate acestea in numele „eradicarii cancerului corupţiei” (faimoasa formula - devenita clişeu - lansata, in 1996, de James Wolfensohn, pe atunci directorul Bancii Mondiale).

Cat de corupt este Vestul?
Intre sumele rulate de industria anticorupţie şi progresele timide inregistrate exista, insa, o discordanţa majora; cum, dealtfel, exista o discordanţa şi intre tezele susţinute la reuniunile tehnice restranse şi narativul oficial (al ambasadelor, al UE etc.) perpetuat cu obstinaţie prin declaraţii publice critice la adresa - in mod predilect - a unor state precum Romania, Ungaria, Bulgaria.
Interesant de observat la forumul IACC18 a fost faptul ca, la niciunul dintre zecile de ateliere şi reuniuni, nu s-a menţionat nici Romania, nici vreun alt stat balcanic ori central-est-european „abonat” in mod recurent la criticile cancelariilor internaţionale. S-a vorbit, in schimb, despre defectarea modelului american de anticorupţie, despre logica tranzacţionala dupa care funcţioneaza sistemul politic al Statelor Unite, despre finanţarea electorala ilegala şi implicarea lobby-iştilor in colectarea finanţarilor electorale, despre sumele masive de bani ce distorsioneaza sistemul politic american şi ingreuneaza rezilienţa acestuia la corupţie, despre „asaltul” asupra democraţiei prin mita şi cumpararea accesului in politica.
Matthew Stephenson (Universitatea Harvard) a vorbit despre „caracterul pervaziv” al corupţiei politice americane, iar Jodi Vittori (fost militar in cadrul grupului de lucru  anticorupţie al NATO, dizlocat in teatrele de operaţii din Afganistan, Irak, Bosnia-Herzegovina, Arabia Saudita, Bahrein) a declarat ca nu exista monitorizare reala din partea Congresului SUA in ceea ce priveşte fluxul de bani rulaţi de Departamentul Apararii prin programele de reconstrucţie şi dezvoltare post-conflict din Irak şi Afganistan. Norman Eisen (fost consilier de etica al Administraţiei Obama, Ambasador SUA in Republica Ceha) crede ca degradarea modelului american al Rule of Law s-a accentuat odata cu Administraţia Trump, unde corupţia se practica „pe faţa”, devenind o „plaga” la Casa Alba. „Cum pot avea corupţie zero in ţara mea?” a fost prima intrebare pe care Obama i-a adresat-o lui Eisen. Acesta din urma recunoaşte ca, „deşi nu am reuşit sa eliminam corupţia politica din America”, totuşi nu a existat nicio punere sub acuzare a unui oficial public in perioada Administraţiei Obama.
De la sfarşitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, SUA a urmarit exportarea tiparului sau de democraţie, drepturile omului, libertate a  presei şi justiţie, bazandu-se pe valorile inscrise in Constituţie şi pe perspectiva „parinţilor fondatori” ai Americii. Potrivit lui Frank Vogl (TI), provocarile contemporane la adresa acestui tipar vin, in primul rand, din interiorul sistemului politic american şi vor avea „ramificaţii şi implicaţii globale”, inclusiv in sensul contestarii modelului statunitens al anticorupţiei.

„De jos in sus” – anticorpul civic la corupţie
In mod similar Saptamanii Modei din Paris, unde fashion forecasters (vizionarii modei) impun, prin colecţiile lor, tendinţele vestimentare ale anului urmator, „vizionarii” industriei anticorupţie reuniţi la forumul IACC18 au stabilit abandonarea intervenţiilor „top down” in favoarea celor „bottop up”. Adica, in limbaj profan, povara luptei pentru transparenţa, integritate, legalitate este lasata pe umerii societaţii civile şi a jurnaliştilor de investigaţie. Dupa zeci de ani, miliarde de dolari investiţi de industria anticorupţie in programe de exportare a aşa-numitelor modele de bune practici occidentale in Europa Centrala şi de Est, Asia ori Africa, experţii vizionari au ajuns la concluzia ineficienţei infrastructurii instituţionale anticorupţie şi a inconsistenţei masurilor, practicilor, soluţiilor ori standardelor in materie. Şi au decis sa abandoneze modelul clasic, formal, punitiv al anticorupţiei impuse de „sus in jos”, defiland cu cel al anticorupţionismului „de jos in sus”, grassroots, „la firul ierbii”. Descurajarea practicilor corupte au externalizat-o catre cetaţeni şi jurnalişti, postuland ca rezilienţa democraţiei in faţa derapajelor poate fi asigurata doar prin activism civic, curaj personal, presa de investigaţie.

„Nicio ţara nu e o insula, cand vine vorba despre corupţie”
In plin scandal al spalarii de bani de la Danske Bank, premierul danez, Lars Løkke Rasmussen, şi ministrul dezvoltarii, Ulla Tornaes,  prezenţi la deschiderea evenimentului IACC18, au vorbit despre nevoia reevaluarii incoruptibilitaţii aproape mitizate a statelor nordice. „Corupţia nu mai este apanajul exclusiv al cleptocraţiilor”, crede Patricia Moreira, managing director al Transparency International. Scandalul Danske Bank a zduguit din temelii statutul privilegiat al Danemarcei, ca ţara cu cel mai scazut nivel al corupţiei, dovada ca „nicio ţara nu e o insula, cand vine vorba despre corupţie”, dupa cum a declarat Delia Ferreira Rubio, director al boardului Transparency International.
Scandalurile de frauda şi spalare de bani ce au implicat, in ultimii ani, state cu democraţie performanta (Olanda, Danemarca, Germania), fac cel puţin discutabila credibilitatea indexului percepţiei corupţiei elaborat de Transparency International. La 25 de ani de la infiinţare, celebra organizaţie cu sediul la Berlin şi motor al industriei anticorupţie, admite ca nici ţarile plasate in poziţii avantajoase in clasamentul integritaţii şi transparenţei nu mai sunt imune.

Presa, ultima reduta
Decenii la rand, eticheta corupţiei sistemice, endemice a fost, aproape axiomatic, aplicata statelor considerate a fi insuficient democratizate. Discursul dominant al comunitaţii internaţionale plasa practica reţelelor clientelare, a normei informale, ilicite ca fiind apanajul cvasi-exclusiv al statelor central-est europene, ex-socialiste, balcanice. Fetişizarea anticorupţionismului in legatura cu Estul Europei nu a impiedicat, insa, contaminarea democraţiilor consacrate cu virusul impunitaţii. Investigaţiile jurnalistice transnaţionale operate de OCCRP (Organized Crime and Corruption Reporting Project) au demantelat, in ultimii ani, infrastructura criminala a spalarii de bani, devoaland conexiunile inextricabile dintre grupari infracţionale ruseşti, instituţii financiare europene, oficiali ai Consiliului Europei şi UNESCO, companii fictive inregistrate in Marea Britanie şi banci (Bank of New York, Deutsche Bank, Danske Bank etc.).
Paul Radu (director executiv OCCRP) şi Khadija Ismayilova (reporter de investigaţie din Azerbaidjan şi editor regional OCCRP) au descris mecanismele, instrumentele, schemele şi beneficiarii operaţiunilor de spalare de bani in speţele specifice ale scandalurilor Panama Papers, Azerbaijani Laundromat (maşina azera de spalat bani), Russian Laudromat (maşina ruseasca de spalat bani). Investigaţiile jurnalistice au durat aproape 10 ani şi au demonstrat ca „epicentrul, dar şi punctul slab al structurilor transnaţionale de spalare de bani sunt bancile”, spune Paul Radu.

DNA-ul romanesc, cel mai „activ” din lume
Sintagma „toleranţa zero faţa de corupţie” conţine un obiectiv nerealist şi un slogan gol de conţinut, in opinia Alinei Mungiu Pippidi, speaker invitat la IACC18: „Nu cred intr-o lume fara corupţie sau in oameni perfect cinstiţi...oamenii sunt, in mod natural, lacomi”.
Corupţia ofera acces la privilegii pe baza de: relaţii clientelare, mita, nefiindu-i afectat circuitul de funcţionare de catre intervenţiile „looser-ilor absoluţi”, aşa cum ii numeşte Pippidi pe activiştii şi organizaţiile internaţionale donoare, ale caror programe şi asistenţa financiara s-a dovedit ca nu au avut impact semnificativ asupra bunei guvernanţe a statelor recipiente.

Pippidi considera concentrarea luptei anticorupţie in agenţii de profil ca fiind ineficienta, contraproductiva şi periculoasa, putand genera consecinţe nedorite şi neprevazute precum capturarea structurilor judiciare (law enforcement capture) şi deturnarea lor de la misiunea iniţiala chiar de catre politicienii care captureaza resursele statului. „La numarul masiv de dosare deschise de DNA pe numele unor miniştri şi afacerişti, Romania pare sa aiba cea mai activa agenţie anticorupţie din lume”, declara ironic Pippidi, „dar ce ne facem cu noua  problema de politica publica cu care ne-am ales: supraincarcarea penitenciarelor?”
In final, cercetatoarea avertizeaza ca, atunci cand concentrezi toata lupta anticorupţie intr-un singur loc, intr-o structura specializata cu prerogative sporite, distragi atenţia de la reformele de prevenţie, or focusul pe acest aspect al trebui sa cada. Reformele reale, de termen lung, nu au nevoie de eroi şi eroisme, ci doar de bun simţ, profesionalism şi capacitarea unei mase critice de cetaţeni care sa ceara performanţa guvernamentala. „Nu trebuie sa ai un birou de anticorupţie, ci, mai degraba, sa asiguri un design de guvernamant bun care sa dezvolte strategii sustenabile ce contribuie la construirea integritaţii publice şi universalismul etic.”

Lecţia italiana de anticorupţie: contestarea mitului Mani Pulite
Alaturi de DNA-ul romanesc, un alt mit al anticorupţiei europene a mai fost contestat cu prilejul IACC18. In cadrul unei sesiuni dedicate anticorupţiei ca risc la adresa democraţiei, Matthew Stephenson, profesor de Drept la Universitatea Harvard, a adus in discuţie consecinţele neprevazute ale anticorupţiei, in sensul in care expunerea marii corupţii poate alimenta populismul, demagogia, radicalismul, cinismul faţa de sistemul politic, neincrederea in instituţii, instabilitatea politica.
Atunci cand lupta impotriva corupţiei nu se duce sustenabil, consecinţa va fi destabilizarea sistemului partidist: „Nu lupţi impotriva corupţiei cu orice preţ, destabilizandu-ţi sistemul politic”. Celebra ancheta Mani Pulite - mult timp considerata, la nivel internaţional, standardul in materia luptei anticorupţie - a fost invocata cu referire la consecinţele sale negative, manifestate abia in momentul in care au devenit publice informaţiile relative la incalcarile drepturilor omului şi ale procedurilor judiciare ca practici la care au apelat magistraţii milanezi pentru a „produce” probe şi acuzaţii.
Lupta anticorupţie poate fi contraproductiva, poate fi instrument de putere sau de legitimare a unor actori politici, mai ales atunci cand implica acapararea narativului anticorupţionist de catre populism sau cand politicienii corupţi „cumpara”/captureaza instituţiile judiciare.

Care ar trebui sa fie abordarea judiciara corecta intr-o ţara in care corupţia este sistemica? Care rol ar trebui sa joace societatea civila? Acolo unde alte demersuri au eşuat, ne ramane, aşadar, sa speram ca „Fuck corruption” poate fi formula de succes pentru creşterea rezilienţei democraţiilor faţa de provocarea corupţiei. Cel puţin in urmatorii 2 ani, pana la viitorul congres IACC.

 
 
 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.