Amprenta unor solutii de politica educationala

Scris de Alex Neagoe | Publicat in 04.07.2014 14:24 | Publicat in LOCAL | Tipareste pagina

Poziţia rectorului UVT, Prof. univ. dr. Marilen Pirtea, cu privire la prevederile Ordonanţei de urgenţa 49/2014:

UVT este consecventa principiilor asumate prin Carta Universitaţii in conformitate cu legea educaţiei 1/2011 şi işi doreşte o legislaţie care sa implementeze aceste principii.
Legea educaţiei, in forma iniţiala era perfectibila sub acest aspect, noul OUG aduce anumite clarificari.
Salutam aceasta iniţiativa legislativa menita a aduce clarificari şi soluţii unde actele normative precedente, Legea educaţiei nationale 1/2011 in special, nu au fost suficient de explicite sau au fost nefericit sau impropriu formulate.
Schimbarile intervenite in invaţamantul superior din Romania, ca urmare a adoptarii Ordonanţei de urgenţa 49/2014 impun cu necesitate exprimarea unor puncte de vedere din partea mediului academic, din partea acelor institutii care cred intr-adevar ca educatia reprezinta o prioritate nationala.
Ca apreciere generala, soluţiile propuse, in mare parte, poarta amprenta unor soluţii de politica educaţionala mai inclusiva, pentru toţi copiii şi tinerii, fiind mai ales vizate de precizarile ordonanţei paliere ale educaţiei formale, preuniversitare şi universitare.

Invatamant preuniversitar

Legea educaţiei prevede la capitolul Dispoziţii generale, art. 4 ca (4) Statul asigura cetatenilor Romaniei drepturi egale de acces la toate nivelurile si formele de invatamant preuniversitar si superior, precum si la invatarea pe tot parcursul vietii, fara nicio forma de discriminare. Consideram ca toţi tinerii romani au dreptul la educaţie, chiar şi cei care nu sunt performanţi. Astfel statul trebuie sa finanţeze, inclusiv pentru aceştia, programe de formare continua, pe parcursul intregii vieţi. Unele dintre aceste programe pot fi desfaşurate de catre universitaţi, care asigura un standard de calitate superior in formare. De asemenea, prin obiectivele asumate, Romania trebuie sa creasca proporţia absolvenţilor de studii superioare. Din acest motiv consideram ca principiile ce stau la baza modificarilor la articolele 9 (2) şi 30(2) sunt valide, chiar daca modalitaţile de realizare pot fi discutate. In acelaşi timp, consideram ca este o eroare organizarea de studii secundare cu durata mai mare de 3 ani (conform modificarii art. 23). Posibilitatea de a participa la evaluari naţionale speciale, la cursuri de pregatire (indiferent de cine sunt finanţate) reprezinta un drept al elevilor. Este discutabil daca se pot organiza studii similare de catre licee, universitaţi şi instituţii dedicate (studii postliceale) aşa cum este specificat in OUG.

Bacalaureat

Statornica principiilor de promovarea a calitaţii in invaţamantul superior şi promotoare a propriului dicton “Construim cariere, formam caractere”, Universitatea de Vest din Timişoara a demarat in urma cu 3 ani un program de sprijinire a elevilor care urmeaza sa susţina anual examenul de bacalaureat. Astfel, in fiecare an incepand cu luna mai cadre didactice din universitate desfaşoara sistematic activitaţi de pregatire şi instruire a elevilor liceeni din ani terminali in vedere obţinerii unor rezultate favorabile la examenul de bacalaureat. Reducerea nivelului de eterogenitate al tinerilor absolvenţi sub aspectul cunoştinţelor şi al deprinderilor consolidate mai mult, sau mai puţin, pe parcursul frecventarii invaţamantului liceal, precum şi intenţia de a creşte nivelul de conştientizare al liceenilor cu privire la necesitatea unei evaluari cat mai obiective şi exigente, ne-au determinat sa mobilizam resurse (preponderent umane, cadre didactice universitare) pentru a ne alatura demersului de imbunataţire permanenta a cunoştinţelor pe care le au tinerii liceeni şi, implicit, pentru a creşte rata de promovabilitatea la examenul “maturitaţii intelectuale” a acestora.
Organizarea unor cursuri suplimentare, ”platite din finantarea de baza sau din alte surse” – ne face sa avem o rezerva, bazata de experienţele noastre din ultimii ani. Aceasta masura (prevazuta la art.9) se reia la art. 78, aratand preocuparea ministerului pentru a acorda o şansa suplimentara acestor tineri. Totusi, la UVT am organizat cursuri gratuite de pregatire pentru BAC şi nu am fost singura universitate din ţara care a facut acest serviciu comunitatii. Statisticile noastre arata ca procentul elevilor de cls a XII-a care au participat la astfel de cursuri a fost foarte redus, iar majoritatea au fost dintre cei care au luat bac-ul, ceilalti aratand un interes scazut fata de astfel de oferte. Solutia pentru ei o vedem mai degraba inspre şcolile postliceale, care sa le asigure o calificare mai specifica, cu mai mare cautare pe piata muncii, pana cand solutia bacalaureatului profesional, diferentiat, va fi implementata.
La art. 101 se revine insistandu-se cu introducerea finanţarii suplimentare pentru pregatirea pentru bacalaureat. Este o masura care nu consideram ca soluţioneaza fondul problemei. Mai funcţionale consideram ca sunt soluţii prin care avem rute diferite de formare teoretica şi de pregatire practica inca din gimnaziu, cum se practica in foarte multe ţari din Europa, in Olanda şi Germania de ex, ştiut fiind ca nu toţi copiii sunt la fel, iar o ruta unica de formare, cu aceleaşi standarde, expune la eşec şcolar. Aceasta finanţare suplimentara de fapt acopera ”economii” pe care le-am facut in anii anteriori de pregatire a elevului, in detrimentul sau.
Demersul nostru, similar cu al altor universitaţi prestigioase din Romania, consolidat dupa aceşti trei ani, a permis Universitaţii de Vest din Timişoara ca incepand din anul universitar anterior (2013-2014) sa impuna pentru toate facultaţile sale susţinerea examenului de admitere pentru anul I de studii universitare, promovand astfel necesitatea unui invaţamant superior de calitate care sa fie ancorat cat mai mult in realitaţile sociale şi care sa raspunda solicitarilor integrative ale societaţii.
Toate eforturile noastre, precum şi ale universitaţilor de prestigiu din Romania, se vad afectate prin noile oportunitati acordate tinerilor liceeni, de a susţine examenul de bacalaureat in mai multe sesiuni. Extinderea numarului de sesiuni de bacalaureat care sa permita elevilor fara performanţe şcolare sa promoveze examenul maturitaţii, evidenţiaza dimensiunea cantitativa a prezentei abordari in educaţie, in detrimentul unui invaţamant centrat pe o buna calitate, pe performanţa şcolara şi recunoaştere sociala.
Ca o concluzie, mult mediatizata extra-sesiune de bacalaureat este introdusa cu menţiunea ”in cazuri excepţionale, temeinic justificate” – de aceea o privim cu o oarecare relaxare / detasare, sperand ca nu se va abuza de ea. Este o solutie de precautie, pentru situatii exceptionale (ex. pot fi subiecte gresite sau orice situatii exceptionale, neprevazute). O astfel de masura suplimentara de siguranta permite sa nu se piarda un an din viata elevilor.

Invatamant profesional

Este de salutat modificarea de la art. 23 (ii), prin care se revine la invaţamantul liceal cu clasele IX-XII/XIII si se extinde durata invatamantului profesional la min. 3 ani. Am avut rezerve fata de specificarea din Legea 1/2011 care cuprindea clasele de liceu doar intre X-XII/ XIII. Nu au fost facute studii cu privire la fezabilitatea acestei masuri, care nu corespundea cu organizarea traditionala a invatamantului romanesc. Prin masura din Legea 1/2011 se solutiona partial indicatorul cu privire la abandonul scolar pana la 16 ani, insa anticipam scaderi dramatice la continuarea studiilor in invatamantul tertiar. Nu mai vorbim despre capacitatea limitata a scolilor gimnaziale de a acoperi clasa a IX-a. Prin extinderea invatamantului profesional la min. 3 ani se acorda greutatea cuvenita unei astfel de pregatiri profesionale, fiind rezerve serioase exprimate fata de invatamantul profesional cu durata de 6 luni (era specificarea de ”intre 6 luni si 2 ani”).

Accesul la posturi didactice

Din pacate, modificarile aduse art. 89/90, prin care concursurile şcolare se muta la inspectorat, iar directorul doar angajeaza in baza unei decizii de repartizare, le privim cu precautie, pentru ca masura anterioara lasa mai multa putere decizionala si responsabilitate totodata directorului de scoala pentru a-si asigura personalul de care avea nevoie, la standardele de calitate  pe care le impunea. Desigur ca in prima faza de implementare ne asteptam si la derapaje, dar pe termen mediu si lung era o masura menita sa intareasca calitatea corpului profesoral. Sunt masuri care nu sunt bazate pe studii de impact, de fezabilitate, chiar daca fiecare dintre ele are avantajele si dezavantajele lor. Desigur ca uneori filtre suplimentare de selectie sunt menite a elimina abuzurile, insa avem rezerve fata de ”schimbari la schimbari” prea rapide, fara a avea impactul si efectele convingatoare ale masurilor luate.

Conducerea institutiilor de invatamant prescolar

Art. 96, cu privire la componenta consiliului de administraţie al şcolilor consideram ca aduce clarificari utile. Invitarea reprezentantului sindical, cu statut de observator / invitat permanent, este o soluţie utila, pe care o practicam si noi in invatamantul superior. Faptul ca directorul este si presedintele CA este o solutie functionala, pentru ca el este reprezentantul legal si prin semnatura isi si asuma indeplinirea deciziilor CA, chiar daca nu subscrie la deciziile luate prin vot de CA. Din prisma principiului descentralizarii, conform caruia deciziile trebuie luate de actorii participanţi la activitate / proces, inţelegem participarea la deciziile din consiliile de administraţie din invaţamantul preuniversitar a finanţatorilor acestor şcoli (primar, consiliul local). Acuzele de politizare sunt aberante atat timp cat cele doua instituţii sunt reprezentative pentru comunitatea locala (prin alegeri). La fel, este normal, in aceste condiţii, ca deciziile sa fie monitorizate de catre inspectorate. Este un element de democratizare a invaţamantului ca reprezentanţii sindicatelor sa participe la şedinţele CA-urilor, dar nu inţelegem excluderea elevilor de la majoritatea deciziilor.

Invatamant superior

Consideram ca indiferent de modalitatea de realizare a educaţiei, trebuie sa asiguram un standard ridicat de calitate in formare.

Capacitate de scolarizare – ciclul licenta

Creşterea capacitaţii de şcolarizare cu pana la 10 % pentru programele universitare de studii in detrimentul hotararii Consiliului ARACIS poate aduce masuri reparatorii in situatiile unor decizii gresite ale ARCIS. Apreciem ca o astfel de iniţiativa, ar putea promova calitatea in educaţie şi ar putea sprijinii cercetarea ştiinţifica in mediul academic, in masura in care prezenta OU va fi urmata de alte decizii care sa specifice in mod transparent criteriile pe baza carora ar putea fi fundamentata o astfel de solicitare, respectiv elementele care ar sta la baza unei astfel de decizii din partea MEN.
Cele doua noi aliniate introduse la art. 138 referitoare la suplimentarea cu pana la 10%, in cazuri temeinic justificate, peste cifra de şcolarizare aprobata de ARACIS sunt de fapt expresie a efortului Romaniei de a susţine mobilitatea internaţionala a studenţilor, pentru ca aceste locuri sunt ”destinate scolarizarii cetatenilor europeni si din state terte sau pentru mobilitati academice ale studentilor in baza acordurilor guvernamentale..”

Doctorat

Decizia MEN de a organiza programe de studii doctorale cu frecvenţa redusa constituie de asemenea o provocare care va genera efecte directe asupra calitaţii corpului profesoral, dar mai ales asupra cercetarii ştiinţifice asociate programelor doctorale de studii. Este cunoscut faptul ca, programele de studii doctorale cu frecvenţa au constituit un prilej de a imbina activitatea de cercetare ştiinţifica cu activitatea didactica a doctorandului şi implicit cu implicarea acestuia in activitaţi de predare sub directa coordonare a conducatorului de doctorat sau a coordonatorului de disciplina. “Noua oportunitate”, coroborata cu slaba finanţare a invaţamantului superior va perpetua tendinţa universitaţilor de a supraestima numarul locurilor alocate studiilor doctorale la invaţamantul fara frecvenţa şi va genera un aflux de absolvenţi deprofesionalizaţi ai studiilor doctorale. O astfel de masura va contribui in mod direct la devalorizarea simbolica a studiilor universitare de doctorat şi evidenţiaza din nou supralicitarea dimensiunii cantitative a prezentei OU in detrimentul unei pregatirii doctorale de calitate sub indrumarea directa a coordonatorului.
Decizia MEN, prin modificarea Art. 140 care prevede introducerea doctoratelor cu frecvenţa redusa, poate fi privita si din alta perspectiva, fiind o practica folosita in foarte multe sisteme avansate din punct de vedere educational. Sunt foarte mulţi doritori sa acceada la doctorate profesionale, pentru a-si rafina o expertiza profesionala acumulata in ani de munca si care nu sunt dispuşi sa renunţe la locul de munca pentru a face doctoratul. Ei nici nu trebuie incadraţi ca asistenţi universitari, avand posibilitatea sa isi continue indatoririle profesionale la locul de munca. Din pacate, masura de a avea doar doctorate la zi nu a adus neaparat un plus de calitate, foarte mulţi dintre doctoranzi lucrand deja. Calitatea doctoratului nu in forma de pregatire la zi/cu frecvenţa redusa sta, ci in consistenţa conţinutului cercetarii şi a lucrarii elaborate. In foarte multe cazuri, este mai consistent un doctorat la frecvenţa redusa, cu acces direct la baza empirica de la locul de munca şi nu numai, decat un doctorat la zi. Este responsabilitatea indrumatorului de doctorat, a IOSUD sa se asigure ca exigenţa de calitate este aceeasi.
Per ansamblu insa, nu consideram reintroducere studiilor doctorale cu frecvenţa redusa (chiar daca prin excepţie) ca fiind un pas in ameliorarea calitaţii studiilor doctorale.

Invatamantul privat

Atenţia deosebita care a fost atribuita prin OU 49/2014 invaţamantului superior privat constituie un punct important asupra caruia se impune a face cateva aserţiuni. Astfel, noile modificari aduse Legii 1/2011 permit infiinţarea unor structuri universitare private centrate in mod exclusiv pe dezvoltarea unor resurse patrimoniale, care dupa perioade de timp (in care pot accesa resurse de la bugetul de stat) vor putea reveni membrilor fondatori, in calitate de persoane fizice, structuri confesionale sau alte forme asociative.
Odata constituite, noile universitaţi private au permisiunea de a nu se raporta la acelaşi cadru normativ asemenea universitaţilor de stat, activitatea acestora putand fii reglementata exclusiv de Carta universitara, care va legifera intreaga funcţionare a universitaţii. Consideram ca universitaţile particulare trebuie sa indeplineasca aceleaşi condiţii de calitate ca şi cele de stat.
Noile reglementari din OUG permit insa persoanelor fizice sa infiinţeze universitaţi, sa dezvolte aceste universitaţi, iar in momentul in care decid sa nu mai continue, patrimoniul sa le revina. Exista posibilitatea sa se repete situaţia din anii 90 cand SRL-uri infiinţau universitaţi, colectau taxe şi le investeau in bunuri imobile pe care le valorificau dupa stoparea activitaţii universitaţilor.
Funcţiile de conducere din universitaţile de stat sunt limitate de catre stat, in rolul sau de finanţator, dar cele din invaţamantul privat nu pot fi reglementate de stat.
Sa nu uitam ca aspecte referitoare la infiinţarea universitatilor si de catre persoane fizice si trecerea patrimoniului universitatilor private in mainile fondatorilor, in ciuda faptului ca a fost odata declarata neconstitutionala, este dificil sa ne pronuntam, nestiind care este temeiul pentru care revin, insa consideram ca nu este corect ca odata ce acestia si-au marit patrimoniul prin realizarea unui business educational care a beneficiat de toate facilitatile fiscale pe care le da statul, acestora sa le revina in intregime intregul patrimoniu…

Şcolaritate / taxe

Modificarile aduse art. 142 prin care unui student i se permite sa beneficieze de gratuitatea studiilor unei a doua facultaţi daca a achitat cheltuielile aferente şcolarizarii la prima facultate o consideram binevenita, in beneficiul studentului. Daca a vazut ca nu i-a fost utila prima facultate si doreste sa faca o a doua facultate, e bine sa ii lasam opţiunea care facultate sa o plateasca.

Formarea cadrelor didactice

OUG introduce o serie de modificari in reglementarile privind formarea cadrelor didactice. Unele dintre ele sunt in flagranta contradicţie cu scopul acestei formari. Astfel, deşi se doreşte o profesionalizare a cadrelor didactice, in continuare se pot ocupa funcţii de profesor de educaţie preşcolara sau şcolara persoane care au absolvit un liceu de profil şi studii superioare nerelevante pentru post (de exemplu liceu pedagogic + facultatea de chimie). Certificarea modulului I de studii psihopedagogice trebuie recunoscuta tuturor studenţilor, care fac dovada parcurgerii cursurilor din metodologia aferenta. Statul ar trebui sa asigure rute alternative de patrundere in sistemul de invaţamant pentru absolvenţii de studii superioare.
Cat priveşte modificarile la art. 236 referitoare la formarea psihopedagogica de nivel I si II realizata prin departamentele de specialitate din cadrul instituţiilor de invaţamant superior/ vs prin masterate didactice este o masura pe care o consideram utila doar pe termen foarte scurt pentru ca prin LEN 1/2011 a creat un vid legislativ in plan operaţional, intrucat nu a şi operaţionalizat stipularea respectiva. Nu poţi distruge ceva, fara a pune consistent ceva in loc. Subscriem la pregatirea prin masterate didactice, dar acestea trebuie sa fie consistent concepute in toate componentele funcţionarii lor. De aceea ne aşteptam ca MEN sa lanseze discuţii consistente, la care cel puţin toate universitaţile care au şi facultaţile de specialitate de ştiinţele educaţiei, sa işi aduca aportul conceptual. Sunt masuri reparatorii punctuale, dar nu acoperitoare pe fond.

Mecanisme de conducere ale instituţiilor de invaţamant

Eliminarea prevederilor cu privire la limitarea numarului de mandate pe care le poate exercita o persoana in calitate de rector al unei universitaţi creeaza in mod direct cadrul spre promovarea unor practici nedemocrate şi de susţinere a unei culturi organizaţionale academice fundamentata pe perpetuarea unor practici de conservare in detrimentul unui management universitar deschis, vizionar şi inovator.
Nu subscriem la modificarea adusa cu doua mandate complete pentru ocuparea funcţiei de rector. Amendamentul lasa loc pentru soluţii de ocupare pe mai mult de 8 ani a acestei funcţii exact pentru cei care doresc ”sa se agaţe de scaun”. Teoriile şi practicile manageriale arata ca pentru sanatatea instituţiei şi a managerului o perioada maxima de 8 ani este suficienta in general, fiind multa uzura. Dar, pe de alta parte, nu poţi introduce totul in norma. Sunt excepţii de rectori care au o anvergura şi o capacitate manageriala excepţionala, pe care ii doreşte instituţia in mod evident pentru plusul pe care l-au adus, pentru viziunea de dezvoltare pe care o au şi capacitatea probata. Trebuie stipulari pentru astfel de situaţii, nu soluţii gen ”mandate complete”.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.