Cainele de paza al democratiei s-a transformat in PR de paza al coruptilor

Scris de Daniela Ratiu | Publicat in 13.05.2015 08:39 | Publicat in LOCAL | Tipareste pagina

# Interviu cu Marcel Tolcea, scriitor şi profesor de Jurnalism la Universitatea de Vest din Timişoara

Intr-o nota interna, conducerea televiziunii de ştiri B1Tv trasa jurnaliştilor ce teme sa abordeze şi ce nu, şi in special sa nu abordeze ştirea cu penalii care vor sa modifice Codul penal, plus li se interzice sa citeze hotnews.ro sau reportervirtual.ro. Preluarea controlului politic asupra redacţiilor, de ani de zile, are un cost. O anumita orientare politica, cenzura, eliminarea jurnaliştilor incomozi. Cum trebuie sa citim ”nota interna” la care am facut referire? Cenzura? Mai este presa libera, in aceste condiţii?
Marcel Tolcea: Evident ca la intrebarea asta poate sa raspunda şi un elev de clasa a 8-a! Doar ca un elev de a 8-a sau de liceu nu poate sa inţeleaga un lucru, iar mirarea lui este licita: anume de ce nu este liber un jurnalist sa spuna lucruri care sunt de interes general. Cred ca orice om de buna-credinţa s-ar intreba cum este un jurnalist liber daca nu are voie sa faca referire la aceste teme, la penalii care vor sa schimbe Codul Penal, in condiţiile in care presa vorbeşte despre aceasta tema. Ma plasez şi eu in aceasta uluire pentru ca nu inţeleg cum de conducerea unei televiziuni cum este B1Tv a sperat ca acest fapt sa nu transpire şi sa ajunga ştire. Este cel puţin ciudat. Au ştiut ca acest fapt se va afla şi asta ma face sa cred ca au fost şi sunt presiuni externe televiziunii. Asemenea presiuni sunt lesne de identificat din partea PSD.
Se pare ca PSD baga bani in media, pentru a o controla. Media in Romania pare ca a abdicat de la rolul pe care il are, de ”caine de paza al democraţiei”. Media ofera/presteaza servicii de PR politicienilor corupţi, oricui este dispus sa bage banii, murdari, curaţi, s-a renunţat la intrebari şi principii. Cum arata media?
Marcel Tolcea: Media romaneasca arata buimacitor de pestriţa. In momentul de faţa viaţa politica face şi desface mai multe categorii de relaţii. Sunt aşa-numitele relaţii politice care sunt cele mai previzibile şi care au dat o anumita configuraţie. Apoi relaţiile economice, unde avem organizaţii media cu probleme financiare asupra carora ANAF exercita presiuni şi atunci acestea sunt mai precaute in discursul public. Şi in alt treilea rand, cred ca mai este un tip de relaţie care ţine de aşteptarea confruntarilor de la DNA, singura care in cele din urma poate sa incline balanţa. Ponta a avut dreptate sa spuna ca PNL nu ii va da jos, ci ca DNA  o poate face. Asta imi arata ca jocul este dat de o serie de relaţii de profunzime pe care nu le cunoaştem şi care nu sunt previzibile. Aşa cum era de altfel şi inaintea venirii lui Ponta la putere. Relaţiile intre mogulii transpartinici oricum existau, insa aducerea la lumina a unor dosare şi ciocnirile dintre imaginea politica şi interesele punctuale ale celor care se afla in pericol de a fi arestaţi, reţinuţi, de a primi arest la domiciliu, a modificat peisajul mediatic. Acesta se modifica de la o saptamana la alta. Am  fost stupefiat sa vad interviul lui Dan Andronic cu Ponta in care jurnalistul nu a reacţionat la declaraţiile stupide ale premierului cu privire la afirmaţii ale primarului Nichita. Era un interviu lejer care arata ca interesele B1tv sunt tot mai nuanţate. Cainele de paza al democraţiei nu mai e un caine, ci media presteaza şi ofera servicii de PR in doua feluri: eludand lucrurile grave, precum a facut B1, sau nereacţionand şi nepunand intrebari serioase şi neaducand in faţa opiniei publice informaţiile care se aşteapta. Presa romaneasca a avut perioada ei de glorie. A fost un buldog, apoi -- un pechinez, apoi o pisica de paza. Acum s-a transformat intr-un PR  de paza al corupţilor. Sigur, ca orice generalizare, şi aceasta trebuie citita cu precauţie.
Imi aduc aminte de cursurile de jurnalism, dar şi de anii in care jurnaliştii se raportau la deontologie, la principii, de felul ”curat” in care se facea presa, de faptul ca impostorii erau uşor de depistat şi erau cumva izolaţi in peisajul mediatic – şi nu doar de confraţi, ci şi de public. Astazi, presa arata jerpelita, ciuruita, slaba, corupta. Opinia publica, la randul ei, pare sa inghita pe nemestecate tot ce i se ofera de catre presa tabloidizata. Sunt acestea doua, media şi opinia publica, la cel mai jos nivel sau se poate şi mai rau? Pana unde va merge acest proces de destructurare?
Marcel Tolcea: Eu sunt foarte sceptic in legatura cu faptul ca opinia publica nu e indeajuns de matura sa aprecieze o presa serioasa. De fiecare data mi se spune ca  o emisiunea cu Pleşu sau Liiceanu nu ar face audienţa. O emisiune cu Pleşu şi Liiceanu nu inseamna o presa serioasa. O presa serioasa inseamna jurnalismul de investigaţie, de analize, o exercitare a funcţie de informare intr-un registru onest in care sa fie auzita şi cealalta parte, in care o analiza sa fie facuta pe cifre şi nu pe opinii. Nu pe atac la persoana. O presa serioasa in sensul anglo-saxon al cuvantului  noi nu am avut. Şi de aceea noi percepem ca opinia publica se afla intr-un stadiu de degradare foarte accentuat. Ar fi  interesant de vazut care e de fapt gradul de incredere al opiniei publice nu faţa de presa, ci gradul de incredere al opiniei faţa de problemele punctuale care fac agenda mediatica. Daca oamenii sunt convinşi ca este tratata corect problema modificarii codului penal in favoarea unuia sau altuia. Nimeni nu are interesul sa comensureze increderea in media, dar nu in ansamblu, ci pe problemele importante. Cum ştim care sunt problemele importante? Sunt cele care ţin de sanatate, corupţie, salarizare, de felul in care aleşii ne reprezinta. Eu zic ca merita aflat cum sunt mediatizate acestea, cat de corect percepem noi ca ne informeaza unele canale mediatice. Sa nu ne iluzionam! Presa tabloidizata va exista peste tot. E greu de crezut ca exista presa care sa nu tabloidizeze fenomenul social. S-a spus ca Franţa  nu are presa tabloidizeaza, dar şi acolo se tabloidizeaza:  sportul, politica. Nu exista presa independenta la modul absolut, copilaresc, al cuvantului. E naiv sa credem asta. In toata lumea se ştie ca exista presa de partea dreapta sau stanga, şi e normal. Dar cand jurnaliştii se transforma in propagandişti atunci opinia publica e inşelata şi nu mai cumpara. Opinia publica nu vrea sa vada propaganda.
Constrangerile financiare, teama, ameninţarile ii fac pe jurnaliştii sa nu mai recurga la invocarea ”clauzei de conştiinţa”? Şi totuşi unii invoca aceasta clauza şi raman cu buzunarele goale?
Marcel Tolcea: Invocarea clauzei nu are valoare pentru ca nu exista ca atare in vocabularul şi in instrumentarul contractual.
Exista totuşi o relaţie de corespondenţa. Jurnaliştii prefera, din cauza constrangerilor, sa faca dirty jobs decat sa refuze, sa invoce clauza. Cu toate acestea invocarea acestei clauze, intr-o ţara civilizata cu o media consolidata, nu este ”rasplatita” cu ameninţarea ca eşti dat afara. In redacţiile din Romania insa ameninţarea exista, chiar daca nu explicit, iar jurnaliştii prefera sa plece capul.
Marcel Tolcea: Dar şi acolo in ţarile civilizate sunt nuanţe. In Franţa, invocarea clauzei este cuantificabila in momentul cand unui jurnalist i se cere sa scrie despre revoltele populaţiei magrebiene, el fiind din familie magrebiana. Sau, daca, de pilda, provine dintr-o familie islamica, sa nu scrie despre Allah. Sau, daca are simpatii faţa de un anumit curent de idei şi i s-ar cere sa scrie un comentariu impotriva simpatiilor sale, sa refuze. Şi aici se cam opresc clauzele. In Romania, jurnalistul are mai multe probleme de rezolvat. Mai intai, problema fundamentala a contractului. Sunt inca in redacţii jurnalişti care nu au contracte de munca, care lucreaza la negru. In urma cu caţiva ani a fost o dezbatere la nivel naţional la Timişoara. Ne-am deplasat cu un autocar plin de jurnalişti. Am pus intrebarea: daca ar avea loc un accident  şi toţi jurnaliştii din Timişoara ar fi raniţi, cine le plateşte asigurarea medicala? S-a lasat liniştea pentru ca aproape toţi nu aveau contracte de munca.  E foarte grav ca nu exista un sindicat care sa reprezinte şi sa apere interesele jurnaliştilor. Breasla a fost reprezentata de Clubul Roman de Presa, care era, la un moment dat, o asociaţie a patronatului. Erau acolo jurnalişti, dar şi tot felul de ofiţeri acoperiţi, propagandişti, turnatori. In Italia, Ordinul Jurnaliştilor este una dintre cele mai puternice organizaţii, iar jurnaliştii sunt reprezentaţi de sute de avocaţi. Momentul Berlusconi a dus la slabirea acestui tip de putere a presei şi, cand spun presa, ma refer la reporterul simplu, jurnalistul de redacţie, de teren, cei mai expuşi presiunilor de tot felul. Dar acest tip de organizaţii trebuie sa existe şi sa apere interesele jurnaliştilor, iar la noi nu exista. Spre exemplu, ştim şi cum in presa timişoreana se caştiga cel mai bine prin ceea ce nu publici, sau daca publici ai grija ca persoana respectiva sa ştie ca eşti pe cale sa publici, sau primeşti atenţii. Presiunile sunt mari. Foşti studenţi mi-au poveşti intamplari care ar parea incredibile, sub acest aspect.
Este Facebook un fel de ultim front al informaţiei neparazitate?
Marcel Tolcea: Nu numai facebook, ci online-ul. Cel puţin jumatate din informaţii la care am acces le iau din online, dar nu de pe site-urile unor canale mediatice sau instituţii media, ci de la persoane care au acces la informaţii sau care interpreteaza cu inteligenţa informaţiile publice.  Unii sunt foşti jurnalişti, alţii sunt implicaţi in munca de informaţi. Unele informaţii sunt manipulatoare, altele mai puţin. Remarc ca atunci cand citesc articole cu miza, comentariile sunt uneori foarte interesante, sunt completari la informaţii, lucruri care nu a fost spuse. Apariţia presei online a dus la democratizarea profesiunii de gazetar. Jurnalistul işi caştiga painea din scris. Un gazetar insa scrie din cand in cand. E şi un avantaj. Oamenii care au ce sa spuna pot avea propria lor pagina. Pe Blogary ma duc zilnic, e facut de un colectiv. Pe Comisarul ma duc sa vad cu ce ma mai intoxica, o combinaţie de wishful thinking şi jurnalismul de ghereta. Presa a intrat intr-un proces de globalizare şi vulgarizare, care nu e neparat negativ.
Odata cu criza economica şi revoluţia internetului, presa tradiţionala a incasat o lovitura naucitoare. Pe plan local, naţional, european, global, profesia de jurnalist a devenit una nesigura. Redacţii dupa redacţii au fost inchise. Mii şi mii de jurnalişti au ramas fara locuri de munca, fie s-au reprofilat pe jurnalismul online, blog, fie au parasit profesia. Ce viitor are profesia de jurnalist?
Marcel Tolcea: Cred ca se ajunge la o liberalizare in sensul bun al cuvantului. Unul dintre foştii mei studenţi s-a lasat de jurnalistica in 2003 şi s-a apucat de Ştiinţe economice, dar a fost dezamagit. Mi-a spus la un moment dat ca işi va face un blog de jurnalism economic. I-am spus ca trebuie sa fie conectat la informaţie 24 din 24 şi sa o prezinte pentru persoane interesate de economic care nu au timp sa stea 24 din 24 pe net. Sa fie capabil sa scrie analize şi ca, daca va reuşi asta, va fi cautat. Peste 8 luni şi-a inchis blogul, lucreaza la o mare firma de asigurari şi realizeaza pentru aceştia analize pentru riscul in afaceri. Ideea ca jurnalismul inseamna sa te pricepi la toate e depaşita. Se cere specializarea pe un anumit domeniu. Spre exemplu, in SUA, jurnaliştii se specializeaza un anumite domenii de nişa. Am asistat, mai de mult, la o dezbatere pe probleme medicale, iar din cei 22 de jurnalişti prezenţi, 19 facusera studii de medicina.  
Revenind la media romaneasca, jurnaliştii s-au intors impotriva jurnaliştilor. Acuzaţii curg dintr-o parte in alta: comanda politica, servicii, jurnalismul cu epoleţi, bani murdari, lupta impotriva Justiţiei, impotriva luptei anticorupţie. Ce mai inseamna a fi jurnalist astazi? Cine ridica piatra?
Marcel Tolcea: Sa nu uitam ca jurnaliştii si politicieni sunt cei mai expuşi. Povestea cu jurnalismul cu epoleţi este o istorie careia nu i se poate deznoda nodul gordian din simplul motiv ca exista o legislaţie care face imposibila aflarea acestor informaţii. Nici acum nu ştiu ce a vrut sa spuna Robert Turcescu. Nu am inţeles nimic, şi nici nu vrea sa ne explice, ceea ce este in opinia mea absolut jenant. Spre exemplu, se ştie şi in Timişoara cine primeşte informaţii pe surse. S-a spus ca unii dintre aceştia ar fi ofiţeri de informaţii. Nu cred! Ei sunt mai degraba nişte chelneri ai Serviciilor carora le duc pizza cu intoxicari prin urbe. Trebuie spus insa ca jurnalismul care işi da cu presupusul este exact la capatul opus a ceea ce inseamna jurnalismul. Nu poţi sa spui despre cineva ca ar avea ”epoleţi” decat atunci cand ai probe. Sau, daca totuşi o faci, atunci precizezi ca este o judecata de opinie şi ca s-ar putea sa te inşeli, ca nu ai nici un fel de probe, ci faci speculaţii. Din pacate, nu a existat nicio dezbatere serioasa despre ce se intampla cu jurnaliştii care au facut anchete comandate şi care au dus la macularea prestigiului unor persoane fara ca acestea sa fie vinovate. Raspunsul este simplu. Unu. Nu toţi jurnaliştii sunt la fel. Doi. Profesiunea de jurnalist şi tot ce inseamna demersul jurnalistic aşa cum e el, adica tot mai uraţel, cu bube, şchiop, e singura modalitate de exprimare a democraţiei. E foarte periculos sa crezi ca, daca sistemul politic nu funcţioneaza, atunci cealalta varianta - autocraţia ar putea sa funcţioneze. Apariţia legionarismului in anii `30 s-a datorat tocmai faptului ca democraţia romaneasca era profund corupta, iar Romania, in loc sa mearga spre o democratizare, a ajuns in dictatura. Este o tema foarte sensibila asupra careia, cred ca presa ar trebui sa mediteze.
Exista speranţe ca media romaneasca sa iasa de sub zodia politicului? Care este viitorul jurnalismului cu a sa misiune de a informa corect opinia publica?
Marcel Tolcea: Media romaneasca nu are cum sa iasa de sub zodia politicului, dar ar trebui sa iasa de sub zodia politicianismului. Oricat de mari eforturi ar face politicului sa subjuge media, acest lucru nu se poate face pentru ca a aparut presa online, presa care nu este contextualizata de niciun fel de ingradiri. Metaforic, e foarte probabil ca Online-ul sa se va retraga in munţi unde e indeajuns sa fie wirelless şi o tastatura, un laptop.
Eşti optimist?
Marcel Tolcea: Da, sunt. Sentimentul libertaţii şi al demnitaţii nu poate fi eradicat, eventual se atrofiaza, dar nu ma tem. Faptul ca devenim din ce in ce mai informaţi cu ajutorul internet-ului,  chiar daca internetul presupune foarte multa informaţie care nu selectata, ne face mai şi mai reactivi, şi mai sceptici. Se creeaza publicuri tot mai coagulate, mai omogene, pe interese, pe simpatii sau antipatii politice, pe grad de cultura. Eu sper ca oamenii sunt din ce in ce mai inteligenţi. Nu cred ca sunt din ce in ce mai manevraţi. Tot mai mulţi oameni scriu şi reacţioneaza la manipularile inerente ale societaţii. Or, cei manipulaţi tocmai de aceea sunt manipulaţi fiindca nu işi dau seama de acest lucru!

Interviu realizat de Daniela Raţiu
(Daniela Raţiu este jurnalist freelancer şi scriitor)

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.