Cand REPUBLICA BANATEANA a trait doar... 16 ZILE

Scris de Alex Neagoe | Publicat in 31.10.2016 14:04 | Publicat in LOCAL | Tipareste pagina

Republica banaţeana a fost un stat proclamat la Timişoara pe 31 octombrie 1918, odata cu destramarea Imperiului Austro-Ungar.
Republica era o tentativa de a menţine integritatea Banatului multietnic, in faţa pretenţiilor teritoriale ale naţiunilor interesate. Durata de viaţa a fost foarte scurta, Republica banaţeana incetand sa mai existe pe 15 noiembrie 1918, odata cu intrarea forţelor armate sarbe in Banat.

Serbia a ocupat intregul Banat, revendicandu-l. La vremea respectiva sarbii reprezentau 17,97% din populatia regiunii, fiind al treilea grup etnic, dupa romani si germani.

Populaţia Republicii Banaţene era de 1.582.133, dintre care 592.049 romani (37,42%), 387.545 germani (24,50%), 284.329 sarbi (17,97%), 242.152 unguri (15,31%), precum şi comunitaţi de slovaci, croaţi (caraşoveni) şi ruteni. Componenţa religioasa era dupa cum urmeaza: 855.852 ortodocşi (54,10%), 591.447 romano-catolici (37,38%), precum şi grupuri mai puţin numeroase de calvinişti, luterani, greco-catolici, evrei etc.

La 31 octombrie 1918, a avut loc o mare demonstraţie de strada la Timişoara.

In aceeaşi zi, in sala cazarmei militare, are loc o intrunire a celor mai importante personalitaţi politice şi militare locale şi se infiinţeaza un Consiliu Naţional al Banatului, cu reprezentanţi ale celor mai importante etnii din Banat: romani, sarbi, germani şi unguri.
Cu o zi inainte, dr. Otto Roth, membru in conducerea Partidului Social Democrat din Ungaria şi locotenentul colonel Albert Bartha, şeful Statului Major al Comandamentului Militar Timişoara, au participat, in Budapesta la intrunirea liderilor politici maghiari. Intorşi la Timişoara, au convorbiri, in seara de 30 octombrie, cu fruntaşii maghiari locali şi decid ca la adunarea populara din ziua urmatoare, care incheia demonstraţia de strada, sa proclame Republica Autonoma Banaţeana, in cadrul Ungariei şi sa infiinţeze Sfatul Poporului din Banat, subordonat guvernului din Budapesta. Lider avea sa fie dr. Otto Roth, iar comandant al armatei Albert Bartha.
La adunarea din 31 octombrie, dr. Otto Roth proclama Republica Banaţeana şi declara ca va ramane ataşat noului guvern maghiar. Manevra insa nu era deloc agreata de romani care o vedeau ca pe o incercare de a impiedica unirea Banatului cu Regatul Romaniei. Fruntaşii romanilor parasesc consfatuirea şi, intr-o intrunire separata, alcatuiesc Consiliul Militar Naţional Roman, avand ca preşedinte pe dr. Aurel Cosma. Acesta raspundea deciziilor lui Otto Roth astfel: "Noi, romanii, nu putem primi propunerea domnului Otto Roth. Aspiraţiile neamului nostru ne indeamna sa urmam alta cale. Vom constitui Consiliul nostru naţional."

Tot in ziua de 31 octombrie s-a constituit Sfatul Naţional Militar al Şvabilor din Banat..

... avand ca lider pe locotenentul colonel Albert Fuchs. In seara de 31 octombrie, mii de romani din Timişoara şi satele invecinate participa la o impresionanta adunare naţionala in Piaţa Libertaţii. Aproba cu ovaţii cuvintele rostite de dr. Aurel Cosma: „De astazi inainte s-au rupt pentru totdeauna lanţurile robiei naţiunii romane." Consiliul Militar Naţional Roman se impune inca din primele zile cu o importanta forţa politica, iar prin Comitetul Executiv a susţinut interesele locuitorilor romani şi va acţiona cu hotarare pentru Unirea Banatului cu Romania. Va avea o contribuţie majora la impulsionarea procesului de instaurare a conducerii politico-administrative in localitaţile banaţene. Intr-un comunicat adresat populaţiei arata ca s-a ataşat Consiliului Naţional Roman Central de la Arad şi va recunoaşte numai dispoziţiile acestuia. Era o declaraţie ferma prin care respingea ideea autonomiei Banatului sub forma Republicii Banaţene şi totodata o exprimare limpede a voinţei de Unire cu Romania.

La mijlocul lunii noiembrie situaţia din Timişoara se complica şi mai mult.

In baza unei Convenţii Militare semnate la Belgrad, armata maghiara trebuia retrasa la nord de raul Mureş. Teritoriul evacuat trebuia ocupat de forţele aliate. Pe acest temei, unitaţile militare sarbe intra in Banat şi la 14 noiembrie 1918 ocupa Timişoara. Comandamentul sarb preia administraţia militara, dizolva Garzile naţionale, iar mai tarziu preia şi administraţia civila.

In 1919 Banatul a fost imparţit intre Romania şi Regatul Serbiei, Croaţilor şi Slovenilor (numit mai tarziu Iugoslavia).

Mai tarziu, o ultima incercare de independenţa vine din partea germanilor din Banat, care in data de 16 aprilie 1920 trimit o petiţie la Conferinţa de Pace de la Paris, cerand reinstituirea republicii, care ar fi inclus nu doar Banatul dar şi regiunea vecina Bačka. Noua republica urma, dupa planurile germanilor, sa fie imparţita in cantoane care sa fie administrate de grupurile etnice majoritare din fiecare canton. Conferinţa de Pace de la Paris a refuzat insa aceasta propunere.(sursa: WIKIPEDIA)

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.