Ce spectacole pot fi vazute saptamana viitoare la Teatrul National?

Scris de Alex Neagoe | Publicat in 12.01.2013 14:23 | Publicat in LOCAL | Tipareste pagina

DOR DE EMINESCU
Marţi 15/01 – 19:00 | Sala Mare

ADAM SI EVA
Miercuri 16/01 – 19:00 | Sala 2

Distribuţia: IONUŢ CARAS, RAMONA DUMITREAN, ION RIZEA, ANA MARIA COJOCARU, MARA OPRIŞ, COLIN BUZOIANU, LAURA AVARVARI, VICTOR MANOVICI, ALINA ILEA, MATEI CHIOARIU, BOGDAN SPIRIDON, CLAUDIU DOGARU, FLAVIUS RETEA, ISA BERGER, IONUŢ IOVA şi ANDREEA BREABĂNU. Muzica ADRIAN ENESCU. Decor ADRIAN DAMIAN. Costume ALINA LĂŢAN. Coregrafia ANDREA GAVRILIU. Light-design LUCIAN MOGA. Video LUCIAN MATEI. Asistent de regie Marius Lupoian. Un spectacol de ALEXANDER HAUSVATER

Pornind din Bucureştiul anilor 20 – „les annés folles” – Adam şi Eva, o poveste despre „dincolo de dragoste”, reface fascinantul traseu metempsihotic al celor două suflete-pereche ce nu pot fi împreună decât prin moarte. Ileana şi Toma sunt doi oameni pe care nu voinţa, nu raţiunea, ci jocul de smarald al destinului i-a adus împreună. Din Babilon în India, Egipt, Roma, în Evul mediu german şi în sângeroasa Franţă revoluţionară a anului 1789, contextul diferă, poveştile sunt altele, dar patternul este acelaşi. Adam şi Eva este o splendidă poveste despre călătoria prin timp, prin istorie şi prin geografie, în căutarea iubirii absolute şi, în acelaşi timp, un fabulos joc al simbolurilor şi al senzaţiilor, o poveste care explorează dimensiunea noastră ezoterică. Romanul lui Liviu Rebreanu, în adaptarea scenică a lui Alexander Hausvater, recreează mitul fiinţei originare prin ochii unui bărbat care, în răstimpul unei singure secunde, traversează şapte vieţi, în şapte epoci diferite. Dacă este adevărat că esenţa cunoaşterii este iubirea, atunci călătoria bărbatului aflat în căutarea femeii care să-l întregească reprezintă – dincolo de şirul reîncarnărilor succesive – un parcurs iniţiatic.

Liviu Rebreanu, prozator, dramaturg şi academician, director al Teatrului Naţional din Bucureşti, este unul dintre numele importante ale literaturii interbelice româneşti. Opera sa este subsumată, în general, realismului, dar o parte importantă a creaţiei sale se extrage acestui curent. Liviu Rebreanu scrie nuvelă psihologică, roman poliţist, piese de teatru, jurnale de călătorie şi, nu în ultimul rând, romanul ezoteric Adam şi Eva.

OXIGEN
Joi 17/01 – 12:00 | Studio 5

de Ivan Viripaev, regia artistică Alexandru Mihaescu. DISTRIBUŢIA: Claudia Ieremia si Catalin Ursu. Scenografia Velica Panduru. Light design Lucian Moga. Video Lucian Matei

El şi ea. Saşa şi Saşa. El din Serpuhov, oraş pierdut în inima îngheţată a Siberiei. Ea din Moscova, graţioasă şi mondenă, pe cât de sofisticată, pe atât de confuză. Au în comun aceeaşi groază faţă de perspectiva unei vieţi lipsite de oxigen. Amândoi sunt în căutarea unui sens al vieţii. Împreună îl găsesc, însă doar pentru o vreme. Cât e vorba de pasiune fără limite, cât e iubire adevărată, cât e sete de apropiere umană într-o lume a derutei ultra-urbane? Sunt doar câteva dintre miile de întrebări născute în jurul poveştii de iubire-pretext ce dă tonul acestui tulburător poem dramatic. Oxigenul lui Ivan Vîrîpaev, unul dintre marile texte ale teatrului contemporan, devine în viziunea regizorului Alexandru Mihaescu un spectacol frust şi seducător, un tur de forţă pentru cei doi interpreţi şi o adevărată provocare pentru public.

Dramaturg, actor şi regizor rus, Ivan Vîrîpaev s-a născut în 1974 la Irkutsk (Siberia). Fondator al companiei independente de teatru „Spaţiu de joc”, Vîrîpaev părăseşte în 2001 oraşul natal acuzând presiuni din partea instituţiilor teatrale locale. Stabilit la Moscova, fondează în 2001 centrul de teatru documentar Teatr.doc. Unul dintre primele sale spectacole, SNY (Visele), creat la Irkursk, este invitat să reprezinte Siberia la Festivalul Est-Vest din Die (Franţa), iar textul e montat ulterior la Royal Court Theatre din Londra. În octombrie 2003 joacă în Kislorod (Oxigen), spectacol bazat pe propria piesă, pusă în scenă la Teatr.doc de regizorul Viktor Ryjakov.  În foarte scurt timp, Oxigen devine unul dintre cele mai vizionate spectacole de teatru din Moscova. Invitat la numeroase festivaluri internaţionale, atrage aprecierea unanimă a criticilor şi este distins cu numeroase premii teatrale. Piesa e ulterior tradusă şi montată în Germania, Polonia, Italia etc. Lista pieselor care îl consacră ca dramaturg numără titluri precum Geneză 2, Iulie, Iluzii, Comedie sau Dansul „Delhi”. Ivan Vîrîpaev debutează ca regizor de film în 2005 cu lung metrajul Euforia, pe un scenariu propriu, care îi aduce premiul special al juriului la Festivalul Kinotaur de la Soci, Micul Leu de Aur la Festivalul de Film de la Veneţia şi marele premiu Crinul de aur la Festivalul de la Wiesbaden. În 2008 ecranizează Oxigen, premiat un an mai târziu la Soci pentru cea mai bună regie, cea mai bună muzică şi cu premiul criticilor.

O SCRISOARE PIERDUTA
Joi 17/01 – 19:00 | Sala Mare

de I. L. Caragiale. regia artistică ADA LUPU. spaţiu scenografic ZSOLT FEHERVÁRI. costume ALINA LĂŢAN. muzica CÁRI TIBOR. light design LUCIAN MOGA. Distributia: COLIN BUZOIANU, VLADIMIR JURĂSCU, ROMEO IOAN, VICTOR MANOVICI, CĂTĂLIN URSU, ION RIZEA, BOGDAN SPIRIDON, ADRIAN JIVAN, IONUŢ PÂRVULESCU, VALENTIN IVANCIUC şi CLAUDIA IEREMIA

Campanie electorală undeva, în provincie. Avocatul Nae Caţavencu vrea să fie ales cu orice chip, drept pentru care nu se sfieşte să îl şantajeze pe Tipătescu, tînărul prefect al judeţului, cu scrisoarea de amor pierdută de iubita lui, Zoe Trahanache, soţia şefului local al partidului,”prezident în numeroase comitete şi comiţii”. Zoe se foloseşte de toate argumentele să îşi convingă iubitul şi soţul să cedeze şantajului şi, deşi izbuteşte, politica “de la centru” impune un necunoscut: Agamemnon Dandanache. Între timp, versatul Trahanache nu stă degeaba, balanţa se înclină în sens invers, şantajistul devine şantajat, şedinţa de numire oficială a candidatului se încheie cu o bătaie organizată de poliţistul Pristanda în înţelegere cu “şeful”, iar Caţavencu îşi pierde pălăria în care ascunsese scrisoarea buclucaşă care, cu inocentul ajutor al Cetăţeanului turmentat, ajunge din nou în posesia frumoasei şi necugetatei Zoe.

IAACOVI SI LEIDENTAL
Vineri 18/01 – 19:00 | Studio 5

de Hanoch Levin / regia Mihaela Lichiardopol. scenografia: Geta Medinski. muzica: Almási Gabriel, Adrian Mardan. mişcarea scenica: Liana Iancu. light design: Florin Putere. Distributia: Sabina BIJAN, Bogdan SPIRIDON şi Călin STANCIU Jr

Iaacovi şi Leidental este povestea comică a unor oameni care încearcă din răsputeri să umple golul existenţial din vieţile lor secate de emoţie.
Cei doi trec prin propria lor existenţă în mod absurd, secaţi de emoţie, dar încercînd s-o provoace, să condimenteze cotidianul cu sens şi cu un simulacru de iubire.
În caruselul care se naşte, ei găsesc de cuvinţă să se îndrăgostească de aceeaşi femeie care, la rîndul ei, se află în căutarea marilor aspiraţii (artistice, pe cît posibil), căutare îngreunată de un prea teluric dos care-şi are propria existenţă şi propriul nume: „Popoumare”.

M-AM HOTARAT SA DEVIN PROST
Sâmbătă 19/01 – 19:00 | Studio 5 / Duminică 20/01 – 19:00 | Studio 5

de Martin Page / regia Antonella Cornici. Distribuţia: CĂLIN STANCIU JR., VICTORIA RUSU, VICTOR MANOVICI, MĂLINA MANOVICI, ALINA CHELBA. Scenografia RODICA ARGHIR. Muzica BOBO BURLĂCIANU. Video LUCIAN MATEI. Regia artistică ANTONELLA CORNICI

Antoine, 25 de ani, geniu se simte exclus din lumea contemporană de însăşi inteligenţa lui. Deprimat şi singur, încearcă diferite metode să devină mai prost, mai aproape de semenii lui, cu alte cuvinte. Porneşte pe un drum complet anti-iniţiatic, încearcă să se integreze: n-a băut în viaţa lui – vrea să ia lecţii de alcoolism; nu ştie ce e moartea – ia lecţii de sinucidere. Dar orice problemă are o soluţie. O poveste plină de haz, M-am hotărât să devin prost este, dincolo de aspectul autobiografic, o întâlnire fascinantă cu psihicul uman.

Martin Page (1975) este un scriitor francez care, în ciuda premiilor şi recunoaşterii internaţionale, rămâne la fel de neconvenţional. Neliniştit, cu un parcurs biografic „în zig-zag”, atras antropologie, drept, psihologie, filosofie, istoria artei, sociologie etc. şi având ocupaţii dintre cele mai diverse, de la paznic de noapte la editor de carte, Martin Page a devenit un nume de referinţă în literatură odată cu publicarea romanului său de debut, M-am hotărât să devin prost, publicat în 2001 şi tradus rapid în 24 de limbi. În acest prim deceniu al carierei sale, a mai scris patru cărţi: Une parfaite journee parfaite (O perfectă zi perfectă), La Libellule de ses huit ans (Libelula, Humanitas, 2005), On s’habitue aux fins du monde (Să ne obişnuim cu sfârşitul lumii) şi Peut-être une histoire d’amour (O poveste de dragoste, poate, Humanitas, 2009).
 
Antonella Cornici, absolventă a Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi, este actriţă Teatrului Naţional Iaşi din 1997. Colaborator al Radio Iaşi, jurnalist cultural, asistent universitar, Antonella Cornici abordează teatrul din toate aspectele sale, practice şi teoretice, din perspectiva unei energii pozitive debordante, susţinte de o imaginaţie şi un umor pe măsură. Pasul următor este facultatea de regie pe care o finalizează în acest an, spectacolul M-am hotărât să devin prost reprezentând debutul Antonellei Cornici ca regizor profesionist.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.