Conversatiile (kalokagathice) ale lui Tiberiu Giuca

Scris de Alex Neagoe | Publicat in 22.07.2014 16:12 | Publicat in LOCAL | Tipareste pagina

Timişoara - Artistul Tiberiu Giuca expune desenele din seria “Conversatii” pe simezele Papillon Café in perioada 24 iulie – 28 august 2014.
Fundatia Rubin va gazdui vernisajul expozitiei, care va avea loc joi, 24 iulie 2014, ora 19.
In deschiderea evenimentului va vorbi istoricul de arta Dana Sarmes.

Principiul kalokagathiei şi phaidei in desenele lui Tiberiu Giuca

Dana Sarmes:
”Desenele lui Tiberiu Giuca sunt despre eternul omenesc, interioarele omului, spusele omului, memoriile omului si temerile. Pe scurt, este un epos in care se cauta cuvantul, fiintarea si prietenia. Muzicalitatea liniei si epicitatea culorilor contureaza un desen optimist, al celebrarii setei pasionante de comunicare, desen despre chintesenta unei relationari profunde intre oameni, relationare care nu cedeaza nicicum, fiindca acolo unde umanitatea noastra desparte, anghelicitatea noastra apropie, nu-i asa. Un desen despre cat cantarim, care ne sunt penumbrele, care derapajele, turpitudinile de toate calibrele, gandurile inavuabile, stiind ca suntem recuperabili si ca adapostim un suflet bun. Dar mai ales stiind ca avem un inger in imediata noastra posesiune. Pentru unii ingerul este doar o metafora, pentru altii o umbra medievala, un concept. Pentru Tiberiu Giuca ingerul este dublul sau palpabil, un glissando semnificativ catre sine si catre lume, pe care il poarta stangaci in performance-urile sale sau il marcheaza evanescent prin liniile sale, intre ei fiin(tan)d o intelegatoare complicitate. Desenele sale sunt suma tuturor variantelor comprehensive a lui „a vorbi” depasindu-te, definindu-te, mereu spre un noi extins, fara postularea unui interval vid intre eu si inger. Un asemenea conglomerat de trairi la limita superioara a prieteniei. Linia lui Tiberiu Giuca are un asemenea prestigiu incat se poate dispensa de culoare, se distinge printr-o formidabila exigenta, se construieste, se construieste trudnic pana la epuizare, fara argumente palpabile, fara motiv si abia in acest fel incepe sa fie puternica, adevarata, matura si lasa loc de manifestare a suprasensibilului. Ca prim efect al compozitiei, contopirea cerescului cu pamantescul are dinamica unui parcurs existential, de la un inceput de cale spre lumina, de jos inspre sus, pe o invizibila scara a lui Iacob, cand absorbiti de puritatea absolutului, cand decazuti in prozaic. Credinta este un drum, moartea este un drum, prietenia si ea este un drum, gestualitatea conversarii este un drum. Initiatice toate, armonioase si... uneori... albastre”.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.