Daniel Vighi: Atragem atentia DNA Timis – suntem umiliti de coruptia pe care nu o vedeti

Scris de Timisoara Express | Publicat in 10.03.2014 00:40 | Publicat in LOCAL | Tipareste pagina

Interviu cu Daniel VIGHI, scriitor, publicist

Romania libera a publicat un articol intitulat ”Cum plagiaza Timişoara strategia de promovare a Clujului”.  Autoarea a facut o analiza comparativa şi a demonstrat ca, de fapt, cele mai multe idei sunt plagiate de catre cei care se ocupa de candidatura Timişoarei. Cursa pentru acest titlu nu e pentru vreun blazon, ci este, de fapt, pentru fondurile europene directe care pot fi atrase – in valoare de pana la 500 milioane de euro. Plagiatul risca sa devina o tradiţie?

Daniel VIGHI: In cazul nostru, al Timişoarei, respectiva copiere este urmarea directa şi cinstita din punct de vedere al neputinţelor manageriale. Mai marii culturii timişorene nu au idei pentru ca nu ştiu cum sa ajunga in posesia lor. Adauga aici şi o tradiţie din comunism a unei mediocritaţii provinciale suficienta sieşi. La fel ca pe vremea satrapului Eugen Florescu pe  cand autoritaţile culturale dadeau dovada unor originalitaţi de top, aşa cum erau acele neuitate colocvii umilitoare de tipul Scriitorii şi epoca Ceauşescu. Nu suntem departe, in gandire culturala, de vremea aceea, am transformat ceauşismul in ode aduse consumismului de proasta calitate in care numaram reuşitele dupa larga participare a mulţimii la festivalul cirnaţilor, al vinului, la ruga şi la altele asemenea. Cum poţi sa ai pretenţii de la manageri culturali cu abordari de vatafi, nu-mi iese din minte ”colaborarea” de pomina cu domnul director Razvan Hrenoschi de la Judeţeana de partid, dumnealui are adanc intiparit in reflexe ca banii publici ii pune la ”bataie” culturala aşa cum vrea domnia sa. Desigur daca il intrebi se ”acopera” cu faptul ca, vezi Doamne, decide Comisia Culturala de la Consiliul Judeţean, deşi toata lumea ştie ca domnii aceia se pricep la cultura cum ma pricep eu la facutul caltaboşului unguresc. Domnul director refuza de ani buni sa puna in aplicare ceea ce am cerut public de nenumarate ori, şi anume sa se puna in acord cu practicile de finanţare a evenimentelor culturale pe model european, daca tot ne-am aşezat cu ei la masa şi nu cu fartaţii din Eura-Asia lui Putin. Soluţia este simpla: organizezi boarduri, jurii formate cu specialişti din alte centre culturale fara legaturi de cumetrii culturale locale, şi finanţezi exigent şi performant in funcţie de proiecte pe care le pun pe masa actanţii culturali.
Şi aici domnul director are raspuns, dumnealui se acopera cu nana Maricuţa de la Gad sau Folea, şi zice ca trebuie sa o aibe in grija culturala mai ales pe dumneaei şi mai apoi pe zarghiţii aştia de plasticieni, scriitori, muzicieni, tineri actori sau regizori. O scoate la inaintare pe uina   contra culturii de top –obraznica, tanara, enervanta prin idei şi ”traznai” – care  nu sunt pe gustul pasunisto-folcloric al domnului director. Şi aici am dat o posibila rezolvare amiabila in acest razboi cultural: i-am spus mai marelui cultural al judeţului sa propuna domnilor cu cultura de la celebra Comisie sa stabileasca publica suma din buget care o dau pentru nevoile culturale ale uinei Maricuţa, sa zicem 80% (ţinand cont de popor, de voturi, etc) şi ceea ce ne da noua, amaraţilor astora care avem cate ceva audienţa culturala naţionala: sa dea banii de la buget prin jurii pe proiecte, cu judecaţi severe şi obiective. Nu vrea, şi chiar daca ar vrea nu ne aude, vorbeşte atat de tare domnul director, da din maini şi ştie tot. Banuiesc ca in vorbirile cu şefii de deasupra domniei sale vorbeşte oţarica mai incet, ca aşa era la partid pe vremuri, eşti mare-n gura cu aia mai mici, şi plastilina cu ai de deasupra! Politica domnului Hrenoschi este moartea sigura a culturii de top timişene, dumnealui da puţini banii pe care ii are la popor, adica la feciorii care pun de o miuţa cu un mic la Şag şi-i spun chefului manifestare culturala pe agenda Primariei, sau la şcolile care fac concurs de desene cu creta pe asfalt dedicate Uniunii Europene, cam cum le dedicau acu un sfert de secol ”Mult iubitului” şi ”Mult stimatei”.  
Dupa cum vezi, draga Daniela, aici timpul a incremenit! Ce capitala culturala vreţi?  A cui? A lui domn director, care mai ieri dadea nota cinci unicului manager de top pe care l-a avut in subordine, ma gandesc (şi nu-i iert!) la Marcel Tolcea şi la neuitatele lui expoziţii cu uica Rembrandt şi ciacia Goya!  A, sa nu uit, am auzit pe surse apropiate, ca acelaşi domn director mult şi-a dat interesul sa nu intre in famiglia cultural-manageriala a judeţului actualul director al Bibliotecii Judeţene Tudor Creţu. Lasa ca ştim noi mai bine cate sfori şi curse cu obstacole s-au creat la concurs! 

Revenind la tema ”capitala culturala”, este Timişoara demna de un astfel de titlu? Campania de promovare a fost şi ea criticata. Deşi avem o Facultate de Arte, iar UVT este membra in cadrul Asociaţiei Timişoara Capitala Culturala Europeana, cu toate acestea o firma de publicitatea privata a incasat 27.000 de euro. Afişele care promoveaza sunt de un nivel artistic mediocru. Cum vezi tu aceasta campanie? Este aceasta campanie la nivelul titlului la care Timişoara aspira?

Daniel VIGHI: Promovam, cum sa nu promovam: orice şi oricand. Spunem despre alb ca-i negru, glorificam tigaia dry cooker, facem orice, daca-i  rost de ros ceva ciolan cu maduvioara cu alibi cultural. Ceea ce nu inţeleg domnii capitalişti timişoreni de stil nou este faptul ca un prestigiu cultural (ca şi cultura adevarata) nu se da pe bani. Cultura nu se face cu plecaciuni de spinare şi cu salamalecuri de partid: de asta, domnilor de la Asociaţia cu Capitala Culturala, nu se baga oamenii de cultura de anvergura naţionala din Timişoara in promovare. Cum sa te bagi şi unde, cand nu ai loc la prezidiu de fraţii Cristescu!? Unul dintre ei, nu ştiu care, ca nu le am pe astea cu averile.  Vreau sa le spun domnilor de la prezidiul cultural timişorean, respectiv unuia dintre fraţi, ca toţi artiştii, plasticienii, scriitori şi muzicienii care conteaza in oraşul asta nu-şi doresc bani prin sacrificarea actului de cultura şi libertaţii de expresie, de gandire, de zicere: de aia nu suntem de vanzare! Alta e treaba cu campaniile astea de promovare; acestea  promoveaza in loc de cultura, niscaiva osanza la bilanţul contabil.Eu ştiu, pohta ce pohtesc politicienii locali: in loc de cultura vie şi libera, puţintica propaganda: sa zicem toţi din tot sufletul şi din tot cugetul nostru ca e bine sa fim miluiţi de fosta-actuala putere (ca-s tot aia, işi zic altfel din nevoi de camuflaj).

Dincolo de campania publicitara, de dorinţa de a deveni capitala culturala, este Timişoara un oraş care poate aspira la acest titlu de ”capitala culturala”?

Daniel VIGHI: Timişoara poate fi capitala culturala, oraşul are istorie exotica, are tradiţii de lupta democratica, este frumos, are arbori batrani (in pericol), are parcuri cu iarba care sta sub ameninţarea betonarii şi a parcarilor, avem multe, avem palate cu turnuleţe şi putem organiza ziua porţilor deschise, de data asta vorbesc serios! De ce nu ! Orice se poate face ca sa-i suparam pe alde domnii Hrenoschi, avem tineri pe la facultaţii de arta, teatru, literatura, film, avem de toate. Astora nu le trebuie bani, au nevoie sa fie lasaţi in pace şi sa faca arta in spaţii culturale pietonale intre Dom şi Catedrala, avem o strategie Open Art City a poetului şi traducatorului din scriitorul american Allen Ginsberg Petru Ilieşu la care Consiliul Primariei a renunţat pentru ca aparţinea altui mandat: veche boala a politicienilor romani care atunci cand ajung la putere se razbuna pe lucrurile bune din vechea guvernare. Pe lucruri şi pe oamenii capabili! Apropos! Petru Ilieşu traducea din marele poet al generaţiei literare americane hippy pe cand unii dintre managerii instituţiilor culturale care mai anul trecut au primit nota noua şi inca mai mult, se antrenau in manifestari ale artei şi educaţiei socialiste in care il cantam pe Ceauşescu in vremea dintre doua cozi la Alimentara: una pentru hartie igienica, alta pentru pasta de dinţi Cristal.
Asta este Timişoara culturala: una a culturii mediocre, de propaganda, Timişoara paşunista şi alta de underground: vie. Timişoara generaţiei lui Constantin Flondor de la 1.1.1., Timişoara Hertei Muller şi a lui Petru Ilieşu, a lui William Totok şi Viorel Marineasa.  Timişoara lor, pe de o parte, şi Timişoara cipezarilor culturali de partid!

Ai militat foarte mult pentru salvarea castelelor din aceasta parte de ţara. Demersul tau a fost intotdeauna unul menit sa traga un semnal de alarma asupra inconştienţei cu care este tratata aceasta problema, in fond e zestrea noastra istorica. Castele acesta sunt lasate prada dezastrului, au fost jefuite, lasate in mod intenţionat sa se distruga fie pentru terenul pe care se afla, fie din prostie. Sa fie prostia instituţionalizata sau furtul, ca politica de stat?

Daniel VIGHI: Am fost zilele astea cu Teodora Idvoreanu de la Radio Timişoara la cateva conace pline de poezie, foarte expresive şi cat se poate de ruinate: la Folea, la Clopodia, la Gad. Au poveşti incitante, ruinele sunt frumoase şi exploatabile artistic: mi-a spus asta Josef Trattner, redutabil artist plastic vienez, autorul unui celebru demers de happening Rote-Sofa: Josef umbla cu un divan prin oraşele Europei şi face albume de arta prin locaţii neaşteptate. De la el am invaţat ca nu trebuie sa ne fie ruşine de saracie, de ruine: Europa de Vest nu are aşa ceva, daca nu ne asumam ţara aşa cum este, cadem in logica gandirii estetice a domnului drector de la judeţeana culturala, dom Razvan, care admira ansambluri folclorice cu ţarancuţe rujate. Castelele sunt victima mentalitaţii noastre, sunt distruse de semidoctismul şi indiferenţa autoritaţilor. Mai nou acestea se spala pe maini, mai ales daca respectivele conace şi castele au proprietari. Nimeni nu se gandeşţe sa-i ajute pentru finanţari europene cu destinaţie patrimoniala. Mai marii judeţului se comporta faţa de memoria identitara banaţeana la nivelul cultural al festivalului carnaţului. Sa speram ca vom salva ce se (mai) poate!

Timişoara este asociata cu evenimentele din Decembrie 1989, e un brand daca se poate spune aşa. Din pacate, in ultimii ani, Timişoara este asociata cu ceea ce jurnaliştii numesc ”mafia imobiliara”.  Articole de presa, investigaţii jurnalistice, anchete de presa toate creioneaza un adevarat sistem in care se amesteca speculanţi alaturi de nume din sistemul judiciar. Presa a scos in evidenţa faptul ca se poate vorbi mai degraba de o adevarata industrie a retrocedarilor in care se ruleaza sume foarte mari de bani.

Daniel VIGHI: Raspunsul aici este simplu şi il ştie tot natu, numai procurorii DNA Timiş nu au gasit calea sa puna intrebarea ”de unde ai musiu banii pentru palat”. Ce a facut DNA Timiş in tot anii aştia, in afara dosarului din calea afara de scandalos cu satul retrocedat de la Nadaş, din judeţul Arad. Acel dosar şi un altul cu un judecator. In rest: seceta, pustiu, adormire. Ce faceţi, domnilor procurori DNA Timiş? Nu vedeţi ca ne ineaca de tot corupţia!? Imi trece tot mai insistent prin minte faptul ca sistemul judecatoresc şi de procurori timşeni a fost prin anii 80 surpat de corupţie, de vanzare de nemţi, de securişti infiltraţi peste tot, de bani de le zice marci de la ”Federala”. Sistemul asta nu s-a curaţat, nu vad tinere judecatoare, tineri procurori sa simta ca sunt exponenţii unei puteri in stat. Inainte de a judeca Primaria Timişoara, e de luat de urechi tribunalele: de mult trebuiau sa ajunga la Popa Şapca tot soiul de funcţionari samsari. Pacat de oraş!

Nu putem evita, in chestiunea strans legata de retrocedarile caselor naţionalizate, şi de problema cetaţenilor rromi strans legaţi de aceste case şi anume deja celebrul ”clan Carpaci”. Potrivit presei locale, acest ”clan” ar fi proprietari a 144 de cladiri istorice, cu averi greu de estimat, dar şi posesori a zeci de dosare penale. Jurnaliştii au scris despre faptul ca aceste cladiri au ajuns in posesia clanului prin cumpararea cu titluri litigioase. S-a mai spus şi ca aceştia nu puteau intra in posesia acestor cladiri fara concursul autoritaţilor locale.

Daniel VIGHI: Indiferent de etnie, de rasa, de nivel cultural, de performanţa sportiva, ştiinţifica sau literar-muzicala cand furi eşti HOŢ! Simplu. Trebuie sa afle asta şi domnii de la Dicasterial. Poate ca e vremea sa mergem acolo cu pancarte şi sa le reamintim ca suntem umiliţi de corupţia asta protejata cu bani. Unde sunt, spun inca o data, Lucian Papici sau Daniel Morar de Timişoara. Sa va fie ruşine, domnilor magistraţi, domnilor procurori, domnilor ofiţeri acoperiţi şi neacoperiţi, specialişti de toate felurile pe care va platim din banii noştri sa ne aparaţi oraşul. Ce vedem azi este o nenorocire stradala. Pe oriunde mergem ne sfideaza corupţia. Umilinţa timişoreana de a fi om cinstit vi se datoreaza, domnilor magistraţi:

Iţi marturisesc ca, intr-o discuţie cu un prieten comun, un intelectual de stanga, acesta acuza faptul ca problema retrocedarilor, a mafiei imobiliare cum a fost denumita a capatat accente rasiste. Prietenul nostru comun acuza incorectitudinea ”politica” a blamarii rromilor care ar primi astfel o eticheta nemeritata. Stanga intelectuala e naiva?

Daniel VIGHI: Nu este corect sa spunem ca orice rrom este hoţ. Este la fel de nedrept ca şi atunci cand spunem ca orice roman este hoţ. Dincolo de toate, insa, legea trebuie sa fie aceeaşi. Nu trebuie sa fim intimidaţi de nimic atunci cand cerem respectarea legii: nici de chestiuni deturnate rasist, nici de milosteniile lui Gigi Becali sau de fostele driblinguri şi stopuri pe piept ale lui Gica Popescu. Cand furi, intri in alta odaie cu alta muzica, puţini sunt cei intrand acolo nu ştiu asta!

Evenimentele din Decembrie 1989 au facut din Timişoara un adevarat bastion al anticomunismului. Alegerile din 2012 pare ca au şters aceasta eticheta a unei Timişoare profund de Dreapta. Timişoara a devenit ”roşie”?

Daniel VIGHI: M-am tot gandit la asta: oraşul a rezistat totuşi douazeci de ani la demagogia şi minciuna anticomunismului bun la toate, anticomunismul in numele caruia s-a furat, s-a devalizat, s-au facut averi. Condamn anticomuniştii, mie pe aştia mi-e ciuda ca şi-au batut joc de idealuri, de principii, de moralitate şi au continuat sa-şi zic prin fals şi uz de fals ca ar fi altfel decat continuatorii fostului partid comunist. E vremea sa ieşim din logica veche: douazeci şi cinci de ani este destul. Ar trebui, sau partide noi, sau o lustraţie a partidelor existente. Daca nu se va intampla nimic din toate astea democraţia este in pericol, o mananca pe paine domnii cu politica şi corupţia care ne guverneaza pe logica Mariei careia ii schimba dupa alegeri palaria. Şi atat!

Ramanand in registrul politic. USL s-a rupt. PNL se afla in Opoziţie. La nivel local insa, nu doar in Timişoara, alianţele sunt pastrate, cel puţin acolo unde nu au fost rupte şi sunt exemple. La Timişoara, aparent avem la nivel declarativ poziţionari ale liberalilor timişeni. Cat valoreaza ruptura USL la nivel local?

Daniel VIGHI: Nu ştiu, au interese mari şi cred ca vor merge impreuna. Pe de alta parte, daca vin pedeliştii, ce noutate! Sa vedem noile structuri politice, respectiv PMP şi Forţa Civica daca vor incerca sa fie altfel. Sunt destul de sceptic, dar indemn pe toata lumea sa nu renunţam la angajamentul civic: abia atunci va fi victoria cea de pe urma a hoţilor, fie ei comunişti, fie anticomunişti!

Este o ruptura care va rescrie harta politica sau e doar un joc?

Daniel VIGHI: Vom vedea, deocamdata joaca tot pe muzica aceleaşi balalaice: aia cu Basescu. E aici o competiţie intre PSD şi PNL, care suduie mai gros la marinar!

Se vorbeşte foarte mult, in spaţiul public, despre dreapta şi stanga. Problemele pe care le are Romania la nivel economic, politic şi social vin nu din faptul ca am fi fost de dreapta sau de stanga, ci mai degraba ca nu suntem de nici un fel. Exista o confuzie ideologica atat la nivel puterii de stat cat şi la nivelul cetaţeanului simplu. Confuzia acesta a ieşit şi mai tare in evidenţa anul trecut in manifestarile unitisalvam cand s-a strigat ”Jos capitalismul”. Cum suntem structural? De dreapta sau de stanga?

Daniel VIGHI: Singura ideologie pragmatica şi, deocamdata, de perspectiva pentru ţara noastra este statul de drept, apararea independenţei justiţiei, limitarea corupţiei. Mai apoi vom vedea cum stam cu stanga-dreapta. In ce ma priveşte: cultural, dar şi cu mediul, ecologismul şi natura, ma simt mai degraba de stanga. Pe de alta parte, din punct de vedere economic, etic şi pe politici internaţionale mai degraba de dreapta. Ce-i de priceput, aici? Poate ideea unui capitalism cu faţa umana!

Interviu realizat de Daniela RAŢIU
(Daniela Raţiu este freelancer, publisher ”Vocile Dreptei” www.evz.ro, scriitor)

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.