Decalogul (parlamentar) lui Ion Raducanu

Scris de Alex Neagoe | Publicat in 25.09.2013 19:52 | Publicat in LOCAL | Tipareste pagina

Plictisit, probabil, de cucăitul şi aţipitul prin fotoliile parlamentare de pe malul Dâmboviţei, Ion Răducanu, deputatul UNPR din Colegiul IV Timişoara, s-a uitat în oglindă într-o dimineaţă de toamnă şi a încropit o declaraţie politică pe care a intitulat-o sugestiv ”Treziţi-vă, deputaţi români!”.
Şi după ce-şi face o deschidere cu Mark Twain, “Când realizezi că eşti partea majorităţii, este timpul pentru o schimbare”, deputatul de Timişoara demonstrează că, în sfârşit, a reuşit să parcurgă Constituţia României, din care a aflat că “Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării (art. 61).”, dar mai ales că “În exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului. Orice mandat imperativ este nul (art. 69)”.
Aşa că, după ce a căpătat experienţă ca parlamentar, deputatul de Timişoara s-a întrebat şi i-a întrebat şi pe colegii parlamentari: Suntem oare în serviciul poporului? Lucrăm în interesul naţiunii române sau ne facem că lucrăm?
Mai departe, chiar dacă sunteţi curioşi, nu spune dacă i-a şi răspuns cineva...
Şi ca să dovedească tuturor din înţelepciunea acumulată, deputatul UNPR Ion Răducanu, acest Giovanni Boccaccio al Casei Poporului, a conceput chiar un decalog de nedumeriri.
Aşadar, cam o întrebare pe lună retribuită:
”Dacă suntem sau vrem să demonstrăm că suntem în serviciul poporului, atunci trebuie să găsim răspunsuri şi soluţii la următoarele întrebări:
1. Cum explicăm poporului că activitatea săptămânală în plenul Camerei se întinde numai pe parcursul a 2 zile, cel mult 5-6 ore în total?
2. Este oare normal ca la dezbaterile din Camera Deputaţilor să nu fie prezenţi mai mult de 80 – 100 de deputaţi, iar la votul final, din ziua de marţi la 12.30, să înregistrăm 300-320 parlamentari prezenţi din 408? De ce, după deschiderea lucrărilor de plen, listele de prezenţă sunt la dispoziţia tuturor întârziaţilor, chiulangiilor, care se semnează liniştiţi atunci când vor?
3.Ce să facem de miercuri până sâmbătă în teritoriu? Să ne ducem la întâlniri cu alegătorii şi să le povestim cum nu-i putem ajuta, pentru că ţara nu are bani?
4.Este posibil să dezbatem cu responsabilitate, în profunzime, proiecte de lege aduse în ultimul moment în şedinţa de plen şi impuse în ordinea de zi ca fiind în procedură de urgenţă? Ce suntem noi, deputaţii, marionetele unor miniştri care dorm şi se trezesc din când în când şi atunci vor să-şi treacă legile rapid, fără ca cineva din Parlament să-i întrebe câte ceva?
5.Sunt chiar necesare discuţiile contradictorii, sterile, penibile, populiste, neavenite, pline de aroganţă, între diverşi reprezentanţi ai partidelor fie de la putere, fie din opoziţie, care se ciondănesc reciproc numai ca să se audă şi să-şi facă imagine la televiziune, diminuând astfel timpul alocat dezbaterilor proiectelor din ordinea de zi?
6.Este normal ca proiectele de lege, importante pentru întreaga naţiune, să fie aduse în Parlament şi impuse a fi votate prin decizia (de multe ori aşa zis politică), având ca fundament un simplu raport făcut de o majoritate dintr-o comisie compusă din 20-30 de deputaţi, care decid astfel în numele întregii Camere?
7. Dezbaterile aprofundate şi deciziile responsabile trebuie să aparţină  plenului Camerei Deputaţilor sau comisiilor de specialitate? Este normal ca la dezbaterile din plenul Camerei, limitate în timp prin propunerile subiective ale şefilor de comisii să nu poată lua cuvântul decât unul sau doi parlamentari din fiecare grup? De ce trebuie "să alergăm" printre propunerile legislative pentru a ne încadra într-un program scurt, insuficient, nejustificat?
8.Suntem oare membrii unei autorităţi publice a statului de drept care este recunoscută şi respectată, atât timp cât la susţinerea proiectelor de legi în Parlament sunt prezenţi fel de fel de funcţionari din ministere şi niciodată miniştrii, care sfidează Parlamentul?
9.Este onorant pentru Camera Deputaţilor ca în timpul dezbaterilor să fie un "dute-vino" perpetuu, să se discute pe grupuri şi grupuleţe în fiecare colţ al sălii, în timp ce dezbaterile în plen sunt în desfăşurare, sau să pătrundă în aulă orice bezmetici, care să-l atace pe primul ministru sau pe preşedinte, sau să sune telefoanele, pe toate trilurile posibile?
10.Este oare atât de greu ca şedinţele din plenul Camerei şi cele din comisii să înceapă la ora anunţată şi să se termine atunci când se termină dezbaterea tuturor proiectelor de pe ordinea de zi aprobată?”.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.