Dumnezeu are probleme la Timisoara?...

Scris de Alex Neagoe | Publicat in 20.05.2013 17:40 | Publicat in LOCAL | Tipareste pagina

Timişoara - Deşi piesa de teatru a actorului american Nick Mancuso a avut reprezentaţii pe scena Teatrului Naţional din Timişoara încă din octombrie 2012, de curând, conducerea teatrului s-a trezit cu o scrisoare de la capii bisericilor din Timişoara prin care se cere să fie interzisă piesa de teatru intitulată Dumnezeu este un mafiot, altfel vor avea loc manifestări de... amploare.
Dar iată povestea de la capăt la coadă, aşa cum o prezintă Teatrul Naţional din Timişoara, printr-un comunicat de presă:
"Având certitudinea că această neînţelegere are la origini cauze complet exterioare principiilor pe care le promovăm cu toţii, Teatrul Naţional îşi exprimă profundul regret faţă de mesajul transmis de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Timişoarei, Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara, Protopopiatul Ortodox Ucrainian – Lugoj, Episcopia Romano-Catolică de Timişoara, Episcopia Română Unită cu Roma – Greco-Catolică de Lugoj, Biserica Evanghelică Luterană Sinodo-Prezbiteriană din Timişoara, Biserica Reformată din Timişoara, Comunitatea Baptistă din Timişoara, Cultul Adventist de ziua a şaptea – Conferinţa Banat, referitor la spectacolul Naţionalului timişorean, Dumnezeu e un mafiot de Nick Mancuso (titlu original: God is a Gangster).
Suntem cu atât mai întristaţi cu cât Teatrul Naţional a avut în permanenţă o relaţie de profund respect şi o bună colaborare cu toate cultele, a colaborat în repetate rânduri cu Mitropolia Banatului, iar în anul 2011 a realizat în coproducţie cu aceasta spectacolul Manole după Lucian Blaga, spectacol premiat la Festivalul Internaţional de Artă Religioasă „Cavalerul de Aur” de la Moscova. Ulterior acestui eveniment, Teatrul Naţional şi managerul acestuia, doamna Maria-Adriana Hausvater, au fost distinşi cu Diplome de Excelenţă din partea Studioului „Atipik”, al cărui preşedinte de onoare este ÎPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului.
Teatrul este un loc în care, de milenii, se fac auzite întrebările, speranţele, dorinţele, îndoielile şi certitudinile semenilor noştri. Teatrul este un loc al cuvântului şi, totodată, un loc al liberei exprimări, un drept esenţial al omului, pe care cu siguranţă nici una dintre religiile reprezentate de semnatarii documentului menţionat nu şi-a propus vreodată să îl încalce. Avem convingerea că, dincolo de diferenţele de discurs, mesajul pe care Biserica şi artiştii de teatru (iar piesa lui Nick Mancuso nu face excepţie) îl transmit oamenilor se adresează spiritului. Împreună, vorbesc despre darul iubirii, despre înţelegere şi despre acceptarea diferenţelor.
Nimic din piesa lui Nick Mancuso nu ofensează credinţa şi nici dreptul la opinie al vreunui cetăţean. Dimpotrivă, spectacolul are un mesaj pozitiv, fiind, în egală măsură, o meditaţie asupra destinului unora dintre semenii noştri şi un îndemn la responsabilitate şi la compasiune. Autorul, actor de teatru şi film, scriitor, profesor, artist plastic şi producător, premiat cu cele mai importante distincţii artistice din Canada, laureat al New York Film Festival declară: „Fără îndoială, nu am avut intenţia să aduc vreo ofensă nici unei persoane, nici unei religii. Este un titlu, nu o declaraţie de credinţă, şi, sincer, sunt şocat de această reacţie. Este vorba despre povestea unui om al străzii, pe moarte şi alcoolic, care, în nebunia sa, se crede Dumnezeu. De aici - titlul. M-a inspirat soarta grea şi suferinţa oamenilor străzii, a celor rătăciţi şi a dependenţilor de droguri, stare de fapt ruşinoasă şi dureroasă. Sunt onorat că textul meu a fost montat la acest teatru extraordinar, de importanţă istorică.” În egală măsură, realizatorul spectacolului, Doru Iosif, preciza într-un articol apărut în toamna anului trecut că textul îi atacă pe fariseii, habotnicii şi ipocriţii care îl folosesc pe Dumnezeu pentru a justifica fărădelegea, lipsa de iubire şi de omenie. Nu în ultimul rând, criticul de teatru Gabriela Hurezeanu analizează piesa ca fiind „o subtilă meditaţie despre relaţiile interumane, în componentele lor perene, dar şi alterate de schimbările nu tocmai fericite din istoria contemporană a omenirii”.
Pentru a creiona un calendar al evenimentelor, ca şi al premiselor acestui moment neplăcut pentru toate părţile implicate în acest fals conflict, trebuie să precizăm că din 26 octombrie 2012, data premierei, au avut loc reprezentaţii ale acestui spectacol cel puţin o dată pe lună. Materialele promoţionale ale acestuia - bannerul de pe faţada teatrului, afişele din oraş, flyerele, caietul program, site-ul Teatrului Naţional etc. au fost în tot acest timp publice, vizibile şi la dispoziţia tuturor celor interesaţi.
Reacţia comună a bisericilor din Timişoara vine la doar câteva zile după ce Teatrul Naţional a primit o scrisoare ultimativă (9 mai a.c.), în care conducerii i se cerea, de-o manieră agresivă, interzicerea spectacolului, autorul fiind ofensat, după cum afirmă, de titlul descoperit în programele lunare de spectacol afişate în mijloacele de transport în comun. Semnatarul acesteia îşi încheia misiva cu precizarea că se va adresa „Bisericilor Ortodoxe şi catolice” (sic!), pentru a exercita presiune asupra Teatrului Naţional, în vederea „anulării piesei”, după cum se exprima acelaşi autor.
În această situaţie, Teatrul Naţional s-a adresat Poliţiei, deoarece la Studio „Uţu Strugari”, sala de 50 de locuri în care are loc spectacolul, vor fi prezenţi spectatori faţă de care teatrul se consideră responsabil. Astfel, considerăm că un mesaj care conţine textul „Se pregăteşte o manifestaţie de amploare de mare durată împotriva întregii conduceri a acestui Teatru din Timişoara în cazul în care nu veţi renunţa şi nu veţi anula definitiv piesa - DUMNEZEU E UN MAFIOT. Şi nu vom renunţa pînă nu va fi (sic!) pedepsiţi toţi vinovaţii de către lege” reprezintă, cu siguranţă, o ameninţare. Prin urmare, Teatrul Naţional a cerut Poliţiei protecţia spectatorilor şi a personalului pentru reprezentaţia din 18 mai a spectacolului.
Nu dorim să facem afirmaţii gratuite. Nu putem decât să sperăm că în spatele acestei acţiuni care i-a implicat forţat şi abuziv atât pe reprezentanţii cultelor din Timişoara, cât şi Teatrul Naţional, ridicând o barieră inexistentă în realitate, nu se află nici un grup de presiune care, într-o manieră bine antrenată înainte de 1989, are nostalgia cenzurii şi care aruncă în joc, total iresponsabil, noţiuni de bază ale civilizaţiei: credinţă, umanitate, spiritualitate, libertate.
Invităm pe cei lezaţi de titlul acestui spectacol care, într-un limbaj contemporan, „traduce” nu îndoiala în credinţă, ci, în cel mai rău caz, îndoiala în rezistenţa fiinţei umane exprimate în întrebarea biblică „Doamne, de ce m-ai părăsit?”, să vadă acest spectacol. Astfel, ulterior, vom putea dezbate împreună, în totală cunoştinţă de cauză, dacă şi în ce măsură este oportun să aducem atingere dreptului de autor consfinţit de legile oricărui stat democratic de drept".

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.