Excursie la cetatea sub zidurile careia trupele imperiale au executat 50 de haiduci

Scris de Alex Neagoe | Publicat in 17.04.2016 16:36 | Publicat in LOCAL | Tipareste pagina

Direcţia Judeţeana pentru Cultura Timiş organizeaza cu prilejul Zilei Internaţionale a Monumentelor Istorice şi a Siturilor, un altfel de eveniment, o intamplare menita se scoata din uitare un loc special.
Este vorba despre o... expediţie la cetatea Jdioara.
Evenimentul intitulat “Istoria Altfel – Cetatea Jdioara” are loc luni, 18 aprilie 2016.

“Cetatea Jdioara este un punct esenţial pe harta monumentelor istorice din judeţul Timiş, dar din pacate este prea puţin cunoscuta. Proiectul acesta işi doreşte sa fie un prim pas in promovarea locului, a zonei. Am ales un proiect cu copii, din doua motive: Ziua Internaţionala a Monumentelor Istorice coincide anul acesta cu prima zi din Saptamana Altfel şi doi, e esenţial ca puştii de azi sa inţeleaga istoria aşa cum trebuie. Sa o inţeleaga şi sa o respecte. Ne-am propus sa le-o facem mai accesibila. Tocmai de aceea, pe langa excursia propriu zisa la Cetate, le-am pregatit şi se serie de activitaţi atractive, evident legate de istorie.” – spune Victor Bunoiu, consilier Arheologie DJC Timiş, coordonator al proiectului.

Eroi ai acestei experienţe inedite sunt 70 de copii de la şcolile din Giroc şi Criciova.
Ei vor avea parte de o excursie ghidata pana la Cetate şi mai apoi, de o serie de ateliere care mai de care mai interesante.
Cei mici vor invaţa sa traga cu arcul, sa modeleze amulete şi sa cante la instrumente medievale.

Cetatea medievala Jdioara

Satul Jdioara, comuna Criciova, se afla la 18 km E de Lugoj, la intalnirea dintre campia Vaii Timisului si prelungirea sud-vestica a muntilor Poiana Rusca, la iesirea din munte a Paraului Nadrag. 

La aproximativ 1 km N-E de sat se afla toponimul „Dealul Cetate”, altitudine 288,4 m, pe care se pastreaza ruinele cetatii Jdioara, monument istoric categoria A.

Ca structura arhitectonica şi de aparare, Cetatea Jdioarei a fost construita pe un platou cu trei pante abrupte şi acces doar dinspre vest, pe valea Timişului.
Prin dimensiunile sale reduse de 40 x 22 m, Jdioara s-a numarat printre fortificaţiile mici ale zonei, avand doar doua turnuri interioare, unul mai vechi, dreptunghiular, pe latura de SE şi un donjon ridicat mai tarziu (sec XV), pe latura vestica, de forma patrata.
Este posibil ca la Jdioara, la fel ca in cazul altor cetaţi, sa fi existat un pod ridicator peste şanţ.
Ca sursa de aprovizionare cu apa, cetatea Jdioarei avea o cisterna proprie.

Cetatea este atestata documentar ca cetate regala in 1320, 1322, 1323 si 1329, cand este mentionat Dionisie Széchy, mare stolnic si castelan de Mehadia si Jdioara. Constructia propriu-zisa a cetatii este insa anterioara acestui reper cronologic, intrucat aceasta facea parte din sistemul de fortificatii al regatului maghiar consolidat dupa invazia tatara din 1241.
Ridicarea fortificaţiei de la Jdioara de catre regalitatea maghiara s-a legat de nevoia de impunere a autoritaţii regale in mediul feudal romanesc din zona inalta a Banatului medieval, constructia sa avand loc foarte probabil in a doua jumatate a secolului al XIII-lea.
Destinul Jdioarei a fost de la bun inceput cel al unei cetaţi regale, aflata sub jurisdicţia banului de Severin, ulterior a banului de Caransebeş şi Lugoj.
In 1378 este mentionat direct Castrum Sydowar si in 1444 Castellum Sydowar, iar domeniul cetatii includea 47 de posesiuni.
Cetatea a functionat drept resedinta nobiliara si scaun de judecata, precum si ca resedinta de comitat sub jurisdictia Banului de Severin, avand in subordine cetatea Lugojului.
In 1337, cetatea este ocupata de rasculati care cereau autonomie fata de banul de Caransebes, iar apoi asediata si cucerita de Loszonczy Ladislau (viitor Ban de Severin). Cetatea si domeniul sau au fost date in folosinta, prin atribuire regala, drept rasplata unor inalti demnitari ai regatului maghiar, fiind o perioada scurta si posesiunea lui Iancu de Hunedoara, ramanand in stapanirea familiei in a doua jumatate a secolului al XV-lea cand a fost incredintata lui lui Ioan, fiul nelegitim al lui Matei Corvin.
In perioada secolelor XVI-XVII, cetatea Jdioarei avea 60 de sate ca posesiuni.
De mare importanţa a fost şi apariţia targului (oppidum) Jdioara, menţionat documentar prima data in anul 1478.
Cetatea s-a aflat in stapanirea lui Petru Petrovici, comite de Timisoara, intre 1548 si 1552.
Cetatea a fost ulterior acestui an locatia mai multor confruntari cu trupe otomane in secolele XVI-XVII.
A fost asediata si de trupele lui Mihai Viteazul, sub comanda lui Baba Novac in luna mai a anului 1600, cand au fost provocate distrugeri partiale in coltul de sud-est dupa un bombardament de artilerie de 29 de zile.
Cetatea ramane posesiune nobiliara si in perioada otomana a Banatului.
In 1660 calatorul turc Evlia Celebi, in cadrul periplului sau prin Banat, lasa si o descriere a cetatii Jdioara, asa cum o mai vedea el la acea vreme.
Rolul defensiv al cetatii Jdioara se incheie odata cu anul 1688, cand este cucerita de trupe habsburgice.
Conform tratatului de la Karlowitz din 1699, Imperiul Otoman pastra Banatul, insa toate fortificatiile, cu exceptia cetatii Timisoarei, au trebuit demolate, inclusiv cetatea Jdioara.
Cetatea este parasita si distrusa partial la inceputul secolului al XVIII-lea.
In secolul al XVIII-lea, cetatea este utilizata de haiduci.
In 1736-1738, cetatea serveste ca loc de refugiu pentru participantii la rascoala antihabsburgica si haiduci.
Trupele imperiale asediaza cetatea si generalul Lentului ordona incendierea sa dupa cucerire, ordin indeplinit in 29 ianuarie 1739, iar 50 de haiduci capturati sunt executati sub ziduri din ordinul aceluiasi general.
Dupa aceasta data, cetatea devine cariera de piatra pentru localnici.

 
 
 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.