Gabriel Biris: Evaziunea omoara antreprenoriatul onest

Scris de Timisoara Express | Publicat in 29.09.2014 15:15 | Publicat in LOCAL | Tipareste pagina

# Interviu cu Gabriel BIRIŞ, avocat

Daniela RAŢIU: Iţi propun un exerciţiu de imaginaţie. Daca te-ai afla in fruntea guvernului, in situaţia economica data, care ar fi masurile pe care le-ai lua, masurile revoluţionare care ne-ar scoate din traitul pe datorie, mersul cu frana trasa, parca mereu pe buza prapastiei?
Gabriel BIRIŞ: Interesant exerciţiu… Probabil, insa, este un exerciţiu pe care orice om care critica, intr-un fel sau altul, acţiunea guvernamentala, ar trebui sa il faca. Personal, cred insa ca trebuie sa iţi asumi responsabilitaţi pentru care eşti şi calificat sa le indeplineşti – iar pentru aceasta poziţie ştiu, din pacate, prea puţini oameni pe care sa ii consider calificaţi, eu unul neincluzandu-ma aici. Totuşi, ca sa raspund provocarii tale: aş face ceea ce orice gospodar ar face intr-o casa aflata in mare dezordine: aş incepe prin a pune lucrurile in ordine. Aş pastra şi pune in valoare parţile frumoase şi valoroase ale casei, aş arunca gunoiul, aş da lucrurile care nu imi folosesc. Mi-aş stabili obiectivele prioritare şi aş vedea daca am resurse sa le ating. Daca nu am resurse, vad de unde le iau.
Sa incep insa cu prioritaţile:
(1) Educaţia – pentru ca reprezinta temelia societaţii. Nu poţi sa faci educaţie cu dascali nemotivaţi. Primul lucru pe care l-aş face ar fi sa maresc (semnificativ) salariile dascalilor, in special in invaţamantul pre-universitar. Al doilea lucru: as revizui curricula, pentru a o aduce mai aproape de zilele noastre. Aş introduce in şcoli, obligatoriu, lecţii de educaţie financiara şi civica. Aş invaţa copiii de mici ce inseamna un credit, dar şi care este valoarea votului lor. Aş dezvolta invaţamantul profesional, in parteneriat cu mediul privat.
(2) Infrastructura – nu poţi scoate ţara din saracie fara drumuri.  Aş concentra resursele pe finalizarea coridorului Constanţa – Bucureşti – Piteşti – Sibiu – Deva – Nadlac, Craiova – Piteşti, Centura Bucureşti, Bucureşti – Braşov, Iaşi – Braşov – Sibiu, Cluj – Sebeş şi Cluj – Tg Mureş. Asta intr-o prima faza, urmand ca ulterior toate oraşele mari sa fie legate prin autostrazi.
(3) Administraţia – nu poţi face o guvernare eficienta cu o birocraţie stufoasa şi ineficienta.  Cu ajutorul tehnologiei aş reforma modul in care se face administraţia. As inlocui carţile de identitate cu carduri de identitate electronice, aş construi o baza de date la nivel naţional, baza de date care sa conţina –pentru fiecare persoana in parte, datele necesare unei bune guvernari. Un card care sa ţina de loc şi de carnet de conducere, de card de sanatate, de card de asigurari sociale, chiar şi de card pentru vot electronic. Un card care sa elimine complet nevoia de tot felul de adeverinţe, de cozi, de ghişee. Asta  ar insemna cu adevarat e-guvernare eficienta. Am senzaţia ca sub acest slogan la noi s-a ascuns doar o imensa maşina de tocat bani publici…
(4) Sanatatea – am pierdut peste 11.000 medici specialişti numai in ultimii 5 ani. Este şi normal, afara caştiga de cel puţin 15 ori mai mult decat aici. Romania investeşte in educaţia medicilor, in formarea lor, dupa care ii determina sa plece… Este complet iresponsabil! La fel ca şi in cazul invaţamantului, trebuie inceput cu motivarea oamenilor. Evident, instituind şi criterii de performanţa.
(5) Justiţia – fara o justiţie independenta nimic nu funcţioneaza. Guvernul are obligaţia sa respecte independenţa procurorilor şi a judecatorilor şi de a le da concursul pentru indeplinirea actului de justiţie. In ceea ce priveşte pedepsele, cred insa ca sistemul nostru penal ar trebui sa fie mai concentrat pe descurajare şi recuperarea prejudiciilor decat pe condamnari la inchisoare…
Resursele pentru finanţarea acestor prioritaţi imediate ar veni din urmatoarele surse:
1) Stimulat economia privata sa se dezvolte. Intr-o prima faza aş reduce sarcina fiscala pe munca, aş aşeza contribuţiile sociale obligatorii pe baze morale, de bun simt, altfel conformarea voluntara nu va creşte. Aş reduce TVA.  Aş elimina toate barierele inutile in calea bussinesului. Aş simplifica legislaţia, astfel incat sa fie uşor de inţeles şi de aplicat. Aş da incredere antreprenorilor in faptul ca statul lucreaza pentru ei şi nu invers. As folosi diplomaţia pentru slujirea intereselor economice in strainatate ale firmelor romaneşti.
2) Toleranţa zero la evaziune. Jumatate din banii care sunt astazi furaţi pe aceasta cale pot finanţa toate prioritaţile enumerate mai sus.
3) Revizuirea sistemului de achiziţii publice astfel incat hemoragia banului public sa fie redusa semnificativ.
4) Atragerea in totalitate a banilor puşi la dispoziţia Romaniei de catre UE. Atrag atenţia insa ca aceşti bani nu trebuie doar cheltuiţi pur si simplu, ci folosiţi pentru dezvoltare. Din pacate, pe langa faptul ca doar o mica parte din aceste fonduri au fost atrase, şi din aceasta mica parte atrasa o mare parte a fost irosita in proiecte fara valoare pentru viitor.
Evident, nu trebuie uitat nici ca traim vremuri periculoase, iar instituţiile care asigura siguranţa naţionala trebuie sa fie capabile sa o faca eficient, iar pentru asta e nevoie şi de finanţare. Ma refer aici la armata, servicii de informaţii.
Sunt multe de facut, dar am un feeling:  poporul asta de abia aşteapta sa se apuce de treaba. Nu suntem un popor de leneşi şi hoţi, suntem doar prost conduşi.  Vezi te rog cum muncesc romanii plecaţi! De ce sa credem ca nu ar face la fel şi acasa, daca avea motivaţie?
Daniela RAŢIU: Eşti unul dintre cei care ştiu sa ”citeasca” ce e in maruntaiele economiei naţionale, bazandu-te pe date/statistici. Care ar fi diagnosticul?
Gabriel BIRIŞ: Romania are multe atu-uri economice. Suntem a şaptea ţara din UE dupa suprafaţa şi populaţie, dar a cincea dupa resurse. Din pacate insa, direcţia este una greşita: in loc sa ne concentram pe dezvoltarea industriilor creative, cu valoare adaugata mare, noi ne concentram pe exploatarea resurselor: forţa de munca ieftina şi in plus supraimpozitata, paduri, terenuri arabile, petrol, aur. Asta se datoreaza in primul rand guvernarilor execrabile de dupa 90. S-au facut greşeli dupa greşeli, s-au ratat şanse dupa şanse.  Avem insa o mare capacitate de regenerare. Putem renaşte, ne putem recapata respectul faţa de noi. Avem mult talent, el insa nu mai trebuie irosit/exportat. Din pacate, nu sunt semne in aceasta direcţie, cel puţin nu inca. In ultima perioada am vazut o politica economica/fiscala cel puţin buimaca: pe de o parte masuri bune (holdinguri, scutire de impozit pe profitul reinvestit), pe de alta parte impozit pe investiţii (pentru ca asta este in fapt „taxa pe stalp”) şi creşterea accizelor. Nu prea au sens, nu?! Cea mai mare problema cu care ne confruntam in aceasta perioada este scaderea masiva a investiţiilor, atat publice cat şi private. Pe partea privata scaderea este generata de politici fiscale nefericite, de lipsa acuta de incredere in predictibilitatea mediului fiscal, de agresivitatea exagerata a fiscului. Pe partea publica, scadere este costul pe care trebui sa il platim pentru populismul guvernului.
Daniela RAŢIU: Statul e cel mai prost administrator e deja loc comun. Aş adauga şi lipsit de viziune. Ultimii doi ani au accentuat vulnerabilitaţile economiei romaneşti, pe care le-ai şi evaluat deja in interviu.  Al cui este interesul?
Gabriel BIRIŞ: Am menţionat aceste probleme in raspunsul la prima intrebare. Nu cred in teoria conspiraţiei. Este exclusiv „meritul” clasei noastre politice. Lipsa de viziune, lipsa de incredere in forţele noastre şi, din pacate, mult prea multa corupţie. Ca sa poata guverna, au avut tot timpul nevoie de mase de manevra, persoane vulnerabile economic care sa poata fi manipulate şi cumparate uşor. Ce vedem azi este rezultatul acestui tip de politica, promovata şi susţinuta de oameni cu experienţa din perioada comunista. Din pacate, nici in randul tinerilor situaţia nu e mult diferita, au preluat metehnele „maeştrilor”…
Daniela RAŢIU: Evaziunea este  o problema de securitate naţionala. Ultimele date statistice sunt ingrijoratoare. Eşti unul dintre cei care atrag adeseori atenţia asupra evaziunii care sugruma economia naţionala.  Aceeaşi intrebare: Qui prodest?
Gabriel BIRIŞ: Am fost primul care a pus semn de egalitate intre cele doua noţiuni. Era in octombrie 2009, la o intalnire din campanie intre candidatul/preşedinte Basescu şi oameni de afaceri la Hilton… Cateva luni mai tarziu evaziunea a fost inclusa in lista de ameninţari, dar cam degeaba. Sincer, nu simt nici o bucurie cand vad ca unii hoţi sunt bagaţi acum la inchisoare. Aş fi mult mai fericit sa vad ca gradul de colectare creşte, dar nu se intampla asta. Cui foloseşte? Lansez o provocare candidaţilor din 2012: caţi dintre voi v-aţi platit oamenii care au lucrat pentru voi in campanie pe stat de plata, caţi aţi reţinut impozitul pe venit? Din pacate, o parte (mica) din evaziune se foloseşte exact pentru asta. De asta am spus ca afecteaza siguranţa naţionala: pentru ca evazioniştii produc atat de mulţi bani atat de uşor incat este uşor ca o parte din profituri sa fie direcţionate inspre cumpararea de protecţie politica. Cel de al doilea motiv este pentru care am asociat evaziunea cu siguranţa naţionala este ca supraindatorarea (pentru finanţarea deficitului) duce in mod inevitabil la pierdere de suveranitate. Iar cel de al treilea este ca evaziunea omoara antreprenoriatul onest, atat prin faliment cat şi prin discreditare.
Daniela RAŢIU:  CAS a suscitat mari dezbateri. Care este povestea reala a CAS, dincolo de fum?
Gabriel BIRIŞ: Toate guvernele au vorbit de subiectul asta. Problema este ca toţi vorbesc de reducere, nici unul de reforma. Sistemul nostru de asigurari obligatorii (sanatate, pensii, şomaj) are insa mare nevoie de reforma, de aşezarea lui pe principii corecte, acceptabile. Acum el este un sistem care stimuleaza şmecheria şi nu onestitatea. Creeaza cetaţeni de rangul 1 (şmecherii care pot sa nu plateasca) şi de rangul 2 (fraierii care trebuie sa plateasca şi pentru primii). Am mai scris despre acest subiect. In mod concret, ultima reducere (semnificativa, 5% - inseamna in fapt o reducere cu aproape 25% a contribuţiei angajatorului) este in opinia mea un act iresponsabil. Vom vedea cu ce taxe noi va veni guvernul ca sa compenseze scaderea de 5 miliarde de lei preconizata pentru anii urmatori…
Daniela RAŢIU:  Ultimul scandal mediatic, cel al serviciilor secrete şi implicarea acestora in campania electorala, in procesul politic, şi aici nu e vorba doar de ”detonarea” lui Robert Turcescu, ci şi de demisia şefului SIE, Teodor Meleşcanu, pentru a se inscrie in cursa pentru Cotroceni, dar şi declaraţiile preşedintelui in legatura cu ”acoperitul” care s-ar afla printre cei care candideaza. Cum afecteaza aceste suspiciuni, scandaluri, defectari reale sau imaginare, mediul investiţional/economic? Care sunt reverberaţiile?
Gabriel BIRIŞ:  Nu m-a preocupat foarte mult acest scandal, poate şi pentru ca in ultimii ani au fost prea multe… Sincer, sunt mai preocupat de situaţia economica sau de criza din Ucraina.
Daniela RAŢIU: Primarii primesc, la a doua rectificarea bugetara, peste 500 de milioane de euro, rectificare, suplimentari, se taie din cofinanţari. Justificarea ar fi necesitatea asigurarii fondurilor pentru desfaşurarea activitaţii. E buna rectificarea aceasta?
Gabriel BIRIŞ: E buna pentru ei. Rea pentru ţara. Din pacate, in ultimii ani vedem ca parca exista doua Romanii: cea reala, a mea şi a ta, care se lupta cu greutaţile de zi cu zi, şi cealalta, a politicienilor…
Daniela RAŢIU: Declari ca impozitele de fapt ”sancţioneaza investiţiile de calitate”. Care e povestea acestor impozite şi unde ajung de fapt banii?  
Gabriel BIRIŞ: Nu toate. Trebuie sa inţelegem ca fara impozite nu avem cum finanţa serviciile publice. Nu avem cu ce plati poliţia, armata, justiţia, diplomaţii, educaţia, sanatatea, infrastructura, etc. Deci, trebuie sa platim impozite. Impozitele sunt insa nu numai un instrument de finanţare a statului, dar şi instrumente de modelare a comportamentului investiţional sau de consum al cetaţenilor. Avem nevoie ca sarcina fiscala sa fie echilibrata, atat pe caştiguri cat şi pe consum. Ce nu trebuie insa sa facem este sa impozitam investiţiile, pentru ca atunci investiţiile se vor duce in alta parte. Noi in prezent avem doua impozite pe investii: unul vechi – impozitul pe cladiri datorat de persoane juridice, dar şi unul nou – infamul impozit pe construcţii speciale. Am susţinut reformarea primului şi am şi fost foarte aproape sa o facem… Cel de al doilea trebuie sa dispara, nu poate fi reformat.
Unde ajung banii? Parţial, in domeniile menţionate anterior. Parţial, pentru „protecţie sociala” (ghilimelele sunt intenţionate. Din punctul meu de vedere populisme de genul venitului minim garantat sau alte tipuri de ajutoare nu fac decat sa vulnerabilizeze oamenii, nu sa ii protejeze). O alta parte este extrasa ca renta a guvernarii de catre politicieni. In limbaj tehnic se numeşte „corupţie”.
Daniela RAŢIU: Spre ce se indreapta Romania, politic şi economic? Cele doua nu pot fi analizate separat.
Gabriel BIRIŞ: Absolut, nu pot fi analizat separat. Sunt optimist, va fi mai bine, dar incetişor, incetişor, ca altfel ameţim… Doar nu vrei sa ajungem ca Irlanda, din saracii Europei şi migranţi in masa in SUA in „tigrul Europei” in doar 20 de ani.

Interviu realizat de Daniela RAŢIU
(Daniela RAŢIU este jurnalist freelancer, publicist Vocile Dreptei Evenimentul Zilei, scriitor)

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.