Identitati timisorene

Scris de Titus Balan | Publicat in 25.07.2013 22:08 | Publicat in LOCAL | Tipareste pagina

Daca cineva mai avea pana acum vreo indoiala asupra unei identitati specifice si aparte a artei plastice contemporane din Timisoara, iata ca o mana de artisti o spulbera. 

E greu sa numesti pe unul sau altul din pleiada de creatori reuniti in expozitia de la galeria Helios. Ar insemna sa nedreptatesti fara voie pe toti ceilalti.
E suficient de spus ca e vorba de generatia celor deplin consacrati care nu mai au de confirmat. E vorba de maestri care si-au castigat prin munca, studiu si zeci de expozitii nationale si internationale dreptul de a reprezenta orasul.
Unii sunt mai cunoscuti si apreciati in Japonia sau in oricare colt de aiurea al planetei decat acasa.
Si cu toate acestea si-au pus lucrarile impreuna cu entuziasmul unor tineri ucenici dintr-o tabara de creatie, ca sa omagieze unicitatea in diversitate a influentei urbei asupra lor ca artisti ai cetatii.

In ingrijirea presedintelui Uniunii Artistilor Plastici din Timisoara, Janos Szekernyes, si a curatorului Ioan Iovan, critic de arta, s-a reusit un omagiu vizual adus orasului de sarbatoarea sa oficiala de peste cateva zile. Si asta nu e totul.
Maine pe holurile Primariei orasului vom putea vedea si alte multe opere de arta plastica intr-o noua etalare.
Profesorul Ioan Iovan, pentru a creste suspansul, ne promite ca tot maine vom afla ce a patit calugarul dominican Girolamo Savanarola dupa ce a ars in Piazza de la Signoria din centrul Florentei instrumente muzicale, opere de arta sau carti si manuscrise alaturi de picturile care nu erau conforme cu ideile sale culturale.
Iar, mai recent, nazistii au dat foc in pietele marilor orase germane la munti de carti. E mai simplu sa arzi ce nu intelegi.
In timpuri apropiate noua, biblioteca diecezana din Lugoj a fost incarcata in camioane si aruncata in Timis.
Despre toate aceste fracturi de gandire ne fagaduieste detalii si dezvaluiri criticul Ioan Iovan.
Pentru cine nu a inteles inca, un lucru este foarte cert de-a lungul istoriei.
Intotdeauna, dar intotdeauna, circuitul valorilor materiale a fost de la potentatii financiari inspre artisti si nu invers.
Nu artistul subventioneaza Cetatea , ci urbea sponsorizeaza creatorul de frumos.

 
 
 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.