In judetul Timis, s-au gasit mai multe schelete umane vechi de 500 de ani

Scris de Alex Neagoe | Publicat in 04.08.2016 15:50 | Publicat in LOCAL | Tipareste pagina

Proiectul romano-maghiar de cercetare arheologica sistematica a sitului arheologic „Igris - manastirea cisterciana Egres”, comuna Sanpetru Mare, judeţul Timis

Proiectul romano-maghiar de cercetari arheologice sistematice a sitului arheologic „Igris - manastirea cisterciana Egres” este initiat de Muzeul National al Banatului din Timisoara in colaborare cu Universitatea Catolica Péter Pázmány din Budapesta.
Mai participa la acest proiect Institutul de Arheologie “Vasile Parvan” al Academiei Romane din Bucuresti si Muzeul Judetean de Istorie si Arta Zalau.

Proiectul de cercetare a manastirii cisterciene Egres, fondata in anul 1179 si ctitorita de regele Béla al III-lea al Ungariei, are ca obiectiv principal identificarea si studierea edificiilor de cult si a cladirilor care au compus complexul monastic medieval, in vederea reconstituirii trecutului acestei manastiri despre care avem informatii doar prin prisma unor izvoare documentare sau datorita unor lucrari de istoria artei despre fragmentele arhitecturale provenite din demolarea manastirii, care a avut loc in cursul secolelor XVIII si XIX.
Fragmentele arhitecturale dezvaluie totusi ca abatia cisterciana Egres a avut doua etape constructive, una la sfarsitul secolului al XII-lea si cea de-a doua in prima jumatate a secolului al XIII-lea.

Abordarea sistematica a ansamblului manastirii impune realizarea unor cercetari arheologice care sa fie in masura sa raspunda intrebarilor de natura stiintifica privind etapele de constructie si datarea acestora, precum si evolutia in timp a complexului manastiresc.

Un important deziderat al acestor cercetari va fi si reperarea locului de ingropaciune a regelui Andrei al II-lea (1205-1235) si a sotiei acestuia, Yolanda de Courtnay (decedata in 1233), despre a caror inhumare in incinta manastirii se stie din sursele documentare.

Cercetarile arheologice din 2016 au fost precedate de cercetari geofizice efectuate in toamna anului 2013, de o echipa mixta, romano-maghiara, care a reunit arheologi din Muzeul Banatului Timisoara si de la Universitatea Catolica Péter Pázmány din Budapesta, in urma carora s-a detectat planul edificiului de cult si al unor cladiri ale manastirii.

Echipa stiintifica din Romania: dr. Daniela Tanase, arheolog - responsabil stiintific (Muzeul National al Banatului), Zsuzsanna Kopeczny, arheolog (Muzeul National al Banatului), dr. Andrei Magureanu, arheolog (Institutul de Arheologie “Vasile Parvan” Bucuresti), Daniel Culic, arheolog (Muzeul Judetean de Istorie si Arta Zalau), dr. Virgil Apostol, arhitect (Institutul de Arheologie “Vasile Parvan” Bucuresti), dr. Adrian Cristian Ardelean, geograf, specialist in geodezie (Muzeul National al Banatului).

Echipa stiintifica din Ungaria: dr. Balázs Major, arheolog, orientalist, istoric - coordonator stiintific (Universitatea Catolica Péter Pázmány din Budapesta), dr. András Végh, arheolog (Muzeul de Istorie Budapesta), dr. Zsolt Vágner, arheolog (Universitatea Catolica Péter Pázmány din Budapesta), dr. Attila Türk, arheolog (Universitatea Catolica Péter Pázmány din Budapesta), dr. Gábor Bertók, arheolog, expert GIS si teledetectie (Universitatea Catolica Péter Pázmány din Budapesta), Róbert Lóki, arheolog, expert in geodezie (Universitatea Catolica Péter Pázmány din Budapesta).

Sapaturile arheologice sistematice de la Igris - manastirea cisterciana Egres, campania 2016

In campania arheologica din anul 2016, s-au efectuat cercetari in partea de sud-vest a transeptului bisericii si s-a descoperit latura de sud a navei, latura de vest a transeptului, precum si baza unui pilastru din coltul de sud-est al navei.
De asemenea, s-a mai gasit o structura de caramida de forma dreptunghiulara, care este posibil sa fi fost o cripta.

Au fost gasite schelete umane inhumate in biserica in cursul secolelor XIV-XV, precum si o groapa situata tot in interiorul bisericii, in care au fost descoperite multe schelete umane, unele fragmentate, altele arse, amestecate cu fragmente ceramice, obiecte de metal, bucati de vitralii, bucati de fragmente arhitecturale din piatra, caramizi, piese de pardoseala, oase de animale.
Toate acestea indica o depunere cauzata de un eveniment violent.
In acest moment, specialiştii presupun ca este vorba despre o distrugere provocata de invazia monogola din 1241, care a afectat si manastirea Egres, dupa cum se poate afla din izvoarele documentare.

Cercetarile arheologice au mai relevat faptul ca inainte de construirea complexului manastiresc, in acest areal a fiintat o asezare din secolele XI-XII.
Locuintele aveau vetre si cuptoare, iar fragmentele ceramice provin de la oale modelate la roata inceata si de la caldari de lut.
Fundatiile zidurilor bisericii si ale pilastrului au distrus partial aceste locuinte.

Repere istorice

Ctitorie a regelui Béla al III-lea al Ungariei, manastirea Egres, inchinata Fecioarei Maria, a fost fondata in anul 1179, pe 25 aprilie, fiind o filiala a abatiei cisterciene de la Pontigny (Franta).
In zona mlastinoasa din apropierea Muresului, calugarii ordinului cistercian au construit o manastire cu o biserica monumentala, marturie stand fragmentele arhitecturale care s-au pastrat pana astazi in sat si in Muzeul National al Banatului din Timisoara si care se dateaza intre sfarsitul secolului al XII-lea si prima jumatate a secolului al XIII-lea.

In evul mediu, pe Muresul Inferior a fiintat o pleiada de manastiri a caror bogatie provenea din vamuirea sarii care venea pe Mures din Transilvania, fiind transportata inspre partea occidentala a regatului maghiar si a altor tari invecinate.
Manastirea Egres a avut cel mai mare venit anual de sare in comparatie cu celelalte manastiri din valea Muresului care beneficiau de pe urma comertului cu sare.
Rangul inalt la care a ajuns manastirea in secolul al XIII-lea se datoreaza si posesiunilor donate de regii Bela al III-lea (1172-1196), Emeric (1196-1204) si Andrei al II-lea (1205-1235).

Demn de amintit este faptul ca aici au fost inmormantati regina Yolanda de Courtnay (sora imparatilor latini de Constantinopol, Robert si Baldouin al II-lea) in 1233 si sotul sau, regele Andrei al II-lea, in anul 1235, rege care a acordat mari privilegii acestei manastiri careia i-a si finantat infrumusetarea edificiului.

Manastirea de la Igris si-a creat la randul ei filiale la Carta (Kerc) in Transilvania in anul 1209 si una fondata in cnezatul Haliciului, abatia S. Crucis Galitiae, in anul 1266.

Totusi, istoria manastirii a fost una zbuciumata, infloritoarea ctitorie a regilor arpadieni fiind devastata de invazia tatara din anul 1241 cand insusi abatele s-a refugiat, manastirea renascand dupa plecarea tatarilor, in anul 1247.
Un nou asediu a avut loc in timpul rascoalei cumanilor din 1282, deoarece aici au fost pastrate comorile regale, insa datorita interventiei slujbasului regal Andrei Bölényfő (Belenfeu), manastirea a fost aparata cu succes.
Treptat, manastirea a scazut din importanta si a mai functionat pana la 1551, cand a fost distrusa definitiv de catre otomani.

foto Constantin Duma

 
 
 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.