Mitropolitul Banatului s-a stins din viata

Scris de Alex Neagoe | Publicat in 29.09.2014 09:10 | Publicat in LOCAL | Tipareste pagina

Timişoara - Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Timisoarei aduce la cunoştinţa ca duminica seara, 28 septembrie 2014, la ora 23:10, Inaltpreasfinţitul Parinte Dr. Nicolae Corneanu, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului, a trecut la viata vesnica.

Decesul Mitropolitului Banatului a survenit dupa o perioada de grea suferinţa, la reşedinţa mitropolitana din Timişoara.
Trupul ierarhului care a pastorit vreme de 52 de ani va fi depus in catedrala mitropolitana din Timişoara, unde vor fi inalţate permanent rugaciuni pentru iertarea pacatelor şi pentru odihna sufletului sau in casa Tatalui ceresc.

###

Nascut la 21 noiembrie 1923 la Caransebes intr-o familie preoteasca (unchiul sau a fost secretarul episcopului Miron Cristea iar tatal preot la biserica “Sf. Ioan” din Caransebes), isi va petrece copilaria alaturi de mama sa care ii insufla dragostea fata de cele sfinte, tatal sau murind de tanar. Intre anii 1934-1942 urmeaza scoala elementara si liceul in Caransebes. Pleaca apoi la Bucuresti unde va urma cursurile Facultatii de Teologie, intre anii 1942-1946. Inca din anul I publica articole pe teme patristice. La Craciunul anului 1943 este hirotonit diacon celibatar de catre episcopul Veniamin Nistor al Caransebesului, in biserica parohiei Obreja, judetul Caras-Severin. In 1946 este declarat licentiat in Teologie. Dupa absolvirea facultatii se inscrie la doctorat, iar la 30 iunie 1949 isi va sustine teza cu titlul: “Viata si petrecerea Sfantului Antonie cel Mare. Inceputurile monahismului crestin pe Valea Nilului” sub coordonarea regretatului preot profesor Ioan G. Coman. Revenind pe plaiurile natale, va fi numit profesor suplinitor la Academia teologica din Caransebes (1 aprilie 1947 – 1 septembrie 1948). Dupa desfiintarea istoricei episcopii de aici va merge la Timisoara unde va fi numit in anul 1949 secretar, apoi referent principal la Centrul eparhial. Intre anii 1952-1956 ocupa functia de consilier cultural al Arhiepiscopiei Timisoarei si Caransebesului. Din anul 1956 reia activitatea in invatamantul teologic ca profesor la Seminarul din Caransebes, unde preda greaca si franceza, pana la 1 martie 1959 cand devine conferentiar universitar la catedra de Indrumari misionare a Institutului teologic din Sibiu predand Teologia simbolica si Limba greaca.

In anul 1960 va fi hirotonit preot de catre viitorul patriarh Teoctist Arapaşu pe atunci episcop-vicar patriarhal, iar la 15 decembrie Colegiul Electoral Bisericesc il alege episcop al Aradului, Ienopolei si Halmagiului.

Se calugareste la manastirea Cernica din apropierea Bucurestilor la 12 ianuarie 1961, pastrand numele de Nicolae. Este hirotonit arhiereu in biserica “Sfantul Spiridon Nou” din Bucuresti la data de 15 ianuarie 1961, de catre patriarhul Justinian Marina impreuna cu alţi doi ierarhi, instalarea in functia de episcop al Aradului avand loc la 22 ianuarie acelasi an in catedrala episcopala din Arad.

La 17 februarie 1962, acelasi Colegiu Electoral al Patriarhiei Romane, il alege in scaunul vacant de Arhiepiscop al Timisoarei si Caransebesului si Mitropolit al Banatului.

Instalarea s-a facut Duminica 4 martie 1962 in catedrala mitropolitana din Timisoara de catre patriarhul Justinian Marina si alti membri ai Sfantului Sinod in prezenta multor preoti si credinciosi din Banat. In cuvantarea rostita cu acest prilej, I.P.S. Mitropolit Nicolae spunea: “…in clipele acestea solemne fac juruinta in fata lui Dumnezeu si a voastra de a nu precupeti nimic intru implinirea tuturor indatoririlor ce-mi revin ca arhiereu, indrumator si conducator al turmei duhovnicesti ce mi s-a dat spre pastorire, asa incat sa pot spune mereu, ca altadata Cel caruia ne inchinam «pe cei ce mi-ai dat… astfel i-am pazit ca n-a pierit nici unul dintre ei» (Ioan 17,12)” (rev. “Mitropolia Banatului“, anul XII, nr. 1-4, ianuarie-aprilie 1962, pp. 40-4l).

In acelasi an, 1962, este ales membru permanent al “Grupului de studii patristice” infiintat de Comisia “Credinta si constitutie” a Consiliului Ecumenic al Bisericilor. Tot in domeniul ecumenismului, este de menţionat participarea in anul 1961 la lucrarile Adunarii Generale a Conferintei crestine pentru pace cu sediul la Praga si la Simpozionul international “Cautarea pacii dincolo de diferentele ideologice” (1980). In anii `80 a colaborat cu Institutul ecumenic ”Pro Oriente” din Viena sustinand mai multe comunicari. Intre anii 1978-1981 a activat ca membru in Comitetul central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor. A fost de asemenea delegatul Patriarhiei Romane la instalarea papilor Ioan Paul I si Ioan Paul II.

In aceeasi calitate de mitropolit al Banatului a facut parte din delegatiile Bisericii noastre care au vizitat: Patriarhia Bulgara (1966), Bisericile vechi-orientale din Armenia, Egipt, Etiopia si Siria (1969, 1979,1997), Patriarhia Rusa (1971), Biserica Greciei (1971), Biserica din Etiopia ( 1971), Biserica romano-catolica din Belgia (1972), Biserica Luterana din Suedia (1987), Patriarhia Ecumenica (1978, 1981,1989), Patriarhia Sarba (1981, 1995) si Patriarhia Ierusalimului (2000).

A raspuns o vreme de comunitatile ortodoxe romane de peste hotare, vizitand de mai multe ori S.U.A. si Canada, parohiile romanesti din Australia si Noua Zeelanda si parohiile din Europa Occidentala.

Intre aprilie-iunie 1967 a fost loctiitor de mitropolit al Ardealului, iar in perioada octombrie 1977-aprilie 1978 loctiitor de mitropolit al Olteniei. In repetate randuri va suplini tot ca locţiitor eparhia Aradului si o vreme pe cea a Caransebesului.

Ca ierarh s-a ingrijit de problemele administrative si gospodaresti din eparhie, avand initiative dintre care amintim: constructia unui nou corp de cladire la Centrul eparhial, asamblarea si sfintirea bisericutei din incinta resedintei (1972), reorganizarea Tipografiei arhidiecezane si inzestrarea cu un local potrivit (1982), organizarea unei colectii muzeale la catedrala mitropolitana, sprijinirea ridicarii si pictarii a zeci de noi lacasuri de cult, restaurarea unor monumente istorico-bisericesti din eparhie, sprijinirea manastirilor (ctitorirea in anul 1969 a noii biserici de la manastirea Timiseni si reinfiintarea manastirii Cebza in anul 1993), infiintarea Facultatii de Teologie din Timisoara (1993) s.a.

I-a fost acordat titlul de Doctor honoris causa de catre Institutul teologic protestant din Cluj (1978), Universitatea “Aurel Vlaicu” din Arad (2003), Universitatea de Medicina si Farmacie din Timisoara (2003), Universitatea de Stiinte Agricole ale Banatului (2003) si Universitatea de Vest din Timisoara (2003).

Urmare neobositelor preocupari carturaresti, I.P.S. Sa este ales in anul 1992 membru de onoare al Academiei Romane. Este presedintele de onoare a numeroase fundatii si societati. In anul 1992 este ales membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. I s-a conferit titlul de “cetatean de onoare” al oraselor Timisoara, Lugoj si Caransebes. In 1997 primeste premiul conferit de Grupul pentru Dialog Social “pentru intreaga viata inchinata adevarului, dreptatii si libertatii”. In anul 2000 i se confera ordinul national “Pentru Merit” in grad de Mare Cruce conferit de Presedintia Romaniei. In decembrie 2007 i s-a conferit de catre Consiliul Judetean Timis premiul “Pro cultura timisiensis”. In anul 2008 a primit din partea Majestaţii Sale Regele Mihai I ordinul ”Crucea Casei Regale a Romaniei”, de asemenea intre anii 1975-2012 a fost membru in Asociaţia internaţionala de studii patristice.

De-a lungul timpului a colaborat la mai multe reviste si publicatii: “Invierea” – pe care a fondat-o in anul 1990, “Altarul Banatului“, “Studii teologice“, “Ortodoxia“, “Jurnalul literar”, “Orizont”, “Gandirea”, “Vatra” si de asemenea la posturi locale si nationale de radio si televiziune.

A publicat urmatoarele carti si volume:
Invatatura crestina ortodoxa (Timisoara, 1971),
Iesit-a samanatorul. Culegere de predici (Timisoara, 1974),
Pedobaptismul de-a lungul vremii (Timisoara, 1975),
Fundamentarea teologica a pedobaptismului (Timisoara, 1979),
Temeiurile invataturii ortodoxe (Timisoara, 1981),
Invatatura ortodoxa despre mantuire (Timisoara, 1983),
Contributia Banatului la teologia si spiritualitatea romaneasca). Studii patristice (Timisoara, 1983),
Culegere de predici (Timisoara, 1984),
Biserica romaneasca din Nord-Vestul tarii in timpul prigoanei hortiste (Bucuresti, 1986),
Patristica mirabilia. Pagini din literatura primelor veacuri crestine (Timisoara, 1987; Iasi, 2001),
Quo vadis? Studii, note si comentarii teologice (Timisoara, 1990),
Viata si petrecerea Sfantului Antonie cel Mare (Timisoara, 1998),
Farmecul scrierilor patristice (Bucuresti, 2002),
Patristica – filosofia care mangaie (Cluj, 2004),
Actualitatea literaturii vechi crestine (Timisoara, 2007),
Pentru mai binele obstesc (Timisoara, 2008),
Pe aripile cuvantului (Timisoara, 2009),
Scrisori pastorale, (Timisoara, 2011).

A tradus din greaca:
Scara raiului (prima ediţie la Editura Amarcord, Timisoara, 1994 si inca alte 8 ediţii, ultima la Editura Invierea in anul 2011).
Viata Fericitului Pahomie (Bucuresti 1995).
Este initiatorul si coordonatorul colectiei Comorile pustiei ce a aparut in cadrul Editurii Anastasia.

Alte lucrari in volum:
Origen si Celsus (Bucuresti, 1999),
Pe baricadele presei bisericesti, vol.I-II (Timisoara, 2000),
Credinta si viata (Cluj, 2001),
Pe firul vremii – meditatii ortodoxe (Bucuresti, 2000),
Popasuri duhovnicesti de la Craciun la Pasti (Timisoara, 2001),
Miscelaneea patristica (Cluj, 2001).

In anul 1992 a coordonat aparitia lucrarii Ortodoxia romaneasca (Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxa, Bucureşti).(sursa: Mitropolia Banatului)

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.