Ovidiu Draganescu: Este un adevarat labirint al statului in care cetateanul se sufoca

Scris de Timisoara Express | Publicat in 21.06.2014 14:55 | Publicat in LOCAL | Tipareste pagina

# Interviu cu Ovidiu DRAGANESCU, membru in Biroul Permanent al PNL Timiş, fost prefect de Timiş

Scena politica a sarit in aer. Procurorii au emis o ordonanţa de reţinere a fratelui preşedintelui. Mircea Basescu a primit mandat de arestare preventiva, aflandu-se acum in arest. In planul imaginii, efectele cred ca le vom vedea la alegerile din noiembrie. Cine va plati?

Ovidiu DRAGANESCU: Imaginea politicienilor nu este cea care rezulta din acţiunile proprii, ci, de cele mai multe ori, este imaginea pe care reuşesc adversarii politici sa o te prezinte utilizand mass media. Posturi de televiziune care au devenit mai degraba forme de presiune şi şantaj. Probabil nu ar fi atat de grav ceea ce s-a intamplat cat mai ales ceea ce vor şi fac şi instrumenteaza moderatorii de televiziune, publicaţiile. Asistam la un spectacol media.

Rescrie aceasta poveste cu Mircea Basescu raporturile de forţe politice?

Ovidiu DRAGANESCU: Unii exaltaţi care cred ca preşedintele ar putea fi suspendat spre exemplu.  Desigur ca se pot organiza manifestaţii de strada, avem exemple in acest sens. Acuzele insa au alta ţinta. DNA, ICCJ, Kovesi, Livia Stanciu. Prea mult zgomot insa pentru un om care mai are doar cateva luni din mandat. Strategia PSD este sa intreţina curentul ultra-majoritar anti-Basescu, fiind singura posibilitate de a scoate lumea la vot. Din pacate, romanii ies la vot doar pentru a vot impotriva cuiva, deşi ar vota impotriva tuturor. Romanii doresc sa il sancţioneze pe cel pe care il considera cel mai rau, acordandu-le şanse celor mai puţin rai. Lucrurile sunt in desfaşurare.

Ai fost prefectul judeţului Timiş intr-o vreme in care Timişoara/Timişul era de dreapta. Alegerile din 2012 au schimbat harta politica. S-a spus/se spune ca Timişoara a devenit roşie. Aşa sa fie?

Ovidiu DRAGANESCU: Nu. Interpretarea votului este un vot anti-prezidenţial, anti-PDL, a fost un val naţional in acest sens. Cu atat mai mult nu a devenit roşie cu cat in construcţia USL era PNL, deci componenta de dreapta. PSD nu a candidat sub sigla proprie, astfel nefiind vizibil. Valul uriaş anti-Basescu, anti-PDL, s-a format din motive obiective, anume: contracţia economico-sociala, diminuarea investiţiilor, nivelul de impozitare.

Ca liberal, consideri ca la aceea vreme se puteau lua alte masuri decat cele luate de Guvernul Boc?

Ovidiu DRAGANESCU: Ma bucur ca nu am fost eu in locul lui Boc. Nu pot sa spun daca existau alte soluţii, insa ceea ce pot cu siguranţa sa spun e ca tonul face muzica. Cred ca era nevoie de mai multa empatie. Emil Boc aparent parea un tip foarte rece, spunea doar ca trebuie taiate salariile, pensiile, fara insa se explice, sa empatizeze. Percepţia publica a fost a unui Boc atotştiutor, deţinator al adevarului absolut. Imagologic, cred ca ar fi trebuit dublat şi de o campanie prin care sa se arate ca toata lumea strange cureaua. Şi o puteau face prin acţiuni vizibile.

Pentru un liberal al carui carnet de membru are ca data ianuarie 1990, cum ai primit/acceptat/internalizat alianţa cu PSD-ul lui Ion Iliescu? Nu cred ca real-politk-ul poate fi un argument.

Ovidiu DRAGANESCU: Am revenit in PNL in 2012 şi asta dupa ce stransesem aproape 6000 de semnaturi pentru candidatura la Primaria Timişoara in calitate de independent. Am renunţat la a mai candida şi asta pentru ca aş fi rupt din voturile PNL la aceea vreme. M-am reinscris in PNL, asta dupa ce fusesem prefect, inalt funcţionar, şi am fost atunci intrebat cum am gasit PNL dupa absenţa de 4 ani. Am spus şi atunci ca am regasit PNL-ul alaturi de cel mai mare duşman al sau. Pe de alta parte, rezultatele au dovedit ca a fost o mişcare politica buna. PNL a revenit la putere cu un scor bun, şi-a consolidat poziţia prin posturi la nivel local şi naţional.

Dincolo insa de scor?

Ovidiu DRAGANESCU: Acesta era curentul. Daca mulţimea dorea sa se izbeasca de zidurile Palatului Cotroceni, sa sancţioneze, drumul politic nu putea fi decat acesta. Problema PNL este insa ca la jumatatea mandatului s-a retras. Cred insa ca alianţa, asocierea in planul imaginii, cu PC a fost mult mai toxica decat cea cu PSD. 

Cu orice preţ sa ajungi la putere? Ne aducem aminte de vara lui 2012, de referendum. Un liberal veritabil este de acord cu ceea ce s-a intamplat in aceea vara fierbinte?

Ovidiu DRAGANESCU: Referendumul este o procedura legala, insa modalitatea  in care s-au desfaşurat toate atunci a fost şocanta, de o rapiditate şi o brutalitate care aratau precum o lovitura de stat. Pentru unii a fost o lovitura de stat, pentru alţii a fost la limita legii. Eu o vad insa ca o sabie cu doua taişuri. De acolo a inceput coborarea lui Crin Antonescu in percepţia publica.

Negocierile dintre PNL şi PDL sunt in stadiu avansat. E o noua oportunitate a PNL de a se consolida ca un partid liberal puternic. Va reuşi?

Ovidiu DRAGANESCU. Devine un partid puternic şi prin faptul ca va avea mai mulţi primari, consilieri, preşedinţi de consilii judeţene, parlamentari, sedii. Pe de alta parte, vor exista şi doua centre care pot accelera centrifuga liberala. Pe de-o parte PMP, care va atrage nemulţumiţii din PDL care nu doresc fuziunea cu PNL. Pe de alta parte, probabil viitorul partid a lui Tariceanu care ii va atrage pe liberalii nemulţumiţi de apropierea de PDL.

Cum ai privit mişcarea facuta de Tariceanu?

Ovidiu DRAGANESCU: Din punctul de vedere al carierei sale cred ca a fost cea mai mare greşeala. In condiţiile in care nu şi-ar fi dat demisia, iar Crin Antonescu şi-a dat-o, Tariceanu ar fi putut sa acceada la conducerea partidului, era bine plasat in interior, iar in perspectiva prezidenţialelor, ar fi stat mult mai bine decat Johannis. Cred ca a facut o greşeala uriaşa plecand din PNL. El s-a poziţionat inafara partidului. Liberali se simt tradaţi de el. Chiar daca avea opinii divergente cu Crin Antonescu, nu era un motiv de a pleca din partid.

De-a lungul timpului, chiar şi atunci cand au fost la putere, partidele de dreapta au excelat prin masuri populiste, de stanga, in incercarea de a se menţine la putere.

Ovidiu DRAGANESCU: Nu cred ca poţi sa spune asta intr-o ţara cu 40% populaţie saracita. Nu e populism, ci este ceea ce trebuie sa faci atunci cand gradul de suportabilitate a populaţiei e cu mult depaşit. Trebuie sa iei masurile care se impun. Mai mult, trebuie sa inţelegem ce este politica de dreapta. Nu inseamna doar sa dai salarii mai mari bugetarilor, sau pensii mai mari. Eu nu aş spune partide de stanga spre exemplu, masuri de stanga, ci mai degraba etatiste. Cu fiecare guvernare au fost sporite atribuţiile statului, aparatul de stat a fost supradimensionat pentru a asigura existenţa şi a prevala de la populaţie cat mai mulţi bani pentru a hrani acest aparat şi clienţii politici. In toate acestea avem politicianul care nu e decat o papuşa ascultatoare a structurilor şi instituţiilor statale şi toate acestea sunt in detrimentul libertaţilor economice, de mişcare a cetaţenilor, şi, uneori, chiar impotriva libertaţii de gandire. Tocmai pentru asta ar trebui sa existe un partid liberal puternic care sa se opuna omniprezentei statului care sufoca cetaţeanul.

De numele tau sunt legate episoade ale poveştii cu retrocedarile din Timişoara, in special cazurile devenite deja celebre de pe CD Loga, probabil singura autoritate locala care s-a opus public, a incercat sa puna lucrurile la punct. Presa a scris ani de zile despre ilegalitaţile in poveştile respective şi cu toate acestea povestea a mers mai departe.

Ovidiu DRAGANESCU: Au fost reţele la inceput probabil create ad-hoc pe diverse cazuri şi pentru ca au dat rezultate şi pentru ca nimeni la vremea aceea nu a ridicat probleme in mod public s-au dezvoltat intr-o adevarata reţea – notari, avocaţi, executori judecatoreşti, inspectori etc. pana cand au ajuns un fel de stat in stat. In fapt, sunt nişte tocmeli ordinare care duc la falsuri, abuzuri in serviciu ale unor funcţionari, greşeli voite ale unor procese, intarzieri ale unor proceduri. In multe cazuri, cunosc astfel ce cazuri, sunt cetaţeni germani, spre exemplu, care nu işi pot prelua cladirile retrocedate. In alte cazuri nici nu ştiu daca clanurile care deţin imobile de acest fel sunt cu adevarat noii proprietari ci, de fapt, in spatele lor sunt alte persoane.

Casa Muhle e un caz care au suscitat atenţia opinie publice şi asta pentru ca presa a dezvaluit de nenumarate ori increngaturile şi aspectele dubioase ale acestei ”afaceri”.

Ovidiu DRAGANESCU: In acest caz, spre exemplu, Primaria nu a cerut niciodata o Comisie rogatorie spunand ca nu este treaba ei sfidand astfel bunul simţ. Dadeau vina pe judecatori, judecatorii la randul lor spuneau ca nu parţile trebuie sa işi administreze probele. Toate aceste tergiversari au fost in folosul celor care au vrut sa puna mana pe imobile, in sprijinul foştilor chiriaşi care au cumparat in dispreţul foştilor proprietari. Oricate plangeri s-au facut au primit NUP (neinceperea urmaririi penale). Eu personal am fost implicat intr-un astfel de caz, ameninţat . Am facut plangere penala, am avut proba ameninţarii, iar raspunsul a fost: NUP.

Privatizarea a fost discursul PNL inca din anii 90, doar ca privatizarea care s-a facut a insemnat un jaf naţional, instituţionalizat. Unde a greşit PNL?

Ovidiu DRAGANESCU: PNL ar trebui sa aiba un discurs sincer azi faţa de cetaţeni şi sa spuna ca, deşi noi am fost cei care am pledat pentru privatizare, Statul e un prost administrator, ar trebuie sa recunoaştem public ca modalitatea prin care s-au privatizat a dus in mare parte la distrugerea/devalizarea economiei naţionale. Procesul de privatizare s-a facut de catre instituţii dezinteresate de viitorul acelor intreprinderi/fabrici, nu au urmarit ce se intampla cu aceşti vectori economici. Mai mult, aproape toate aceste privatizari au transferat economia romaneasca in mainile unor persoane care aparţineau fostelor structuri ale Securitaţii comuniste. Indivizi care nu urmareau decat obţinerea viitoarelor spaţii/terenuri utilizabile in afaceri imobiliare şi obţinerea unor venituri de pe urma desfiinţarii acestor unitaţi de producţie, in Timişoara spre exemplu. Reţeta insa a funcţionat şi la nivel naţional.  Aceste preluari agresive au facut respectivele fabrici una cu pamantul, prejudiciind economia naţionala, aruncand angajaţii in şomaj, schimbandu-le destinul, foarte mulţi bine pregatiţi, saracind bugetul de stat, platiţi de stat şi nu de catre cei care au preluat respectivele fabricii. Cadouri peste cadouri pentru cei care de fapt s-au dovedit a fi nişte speculanţi ordinari.  
Orice partid interesat de binele public şi de soarta economica a Romaniei ar trebui sa puna accent chiar şi astazi pe verificarea post-privatizare a tuturor fabricilor vandute in Romania şi ar trebui readuse in proprietatea statului toate terenurile valoroase de sub fabricile care au fost rase de pe faţa pamantului. Aceste terenuri ar trebui sa aparţina statului, valorificate in folosul statului.

Totuşi acestea au devenit proprietatea unor persoane, fizice sau juridice. Cum se poate, in aceste condiţii, sa mai ceri socoteala, sa ceri inapoi?

Ovidiu DRAGANESCU: Foarte simplu. Daca contractul de privatizare nu a fost respectat, pentru ca niciunul dintre aceştia nu au stipulat in contract cum ca vor demola fabrica/intreprinderea pentru a valorifica terenul, ci s-au obligat ca o vor dezvolta, ca vor pastra personalul, chiar daca nu in totalitatea lui. In aceste condiţii, daca contractele/obligaţiile nu au fost respectate, statul poate cere anularea acestor contracte. Cei care au pus mana pe aceste terenuri sunt doar nişte speculanţi fara viziune economica. In fond, discutam despre siguranţa naţionala, in condiţiile in care avem de-a face cu un jaf la nivel naţional.

Ce iţi poţi reproşa ca nu ai facut in calitate de prefect?

Ovidiu DRAGANESCU: Nu am reuşit sa fac tot ce mi-am propus. Nici nu am fost ajutat. Dimpotriva. Cred ca ar fi trebuit sa fiu mai atent la oamenii din instituţie, oameni pe care i-am schimbat şi nu ar fi trebuit, iar pe alţii nu i-am schimbat şi ar fi trebuit sa o fac. Poate ca ar fi fost bine daca nu aş fi fost atat de comunicativ cu presa, insa, cu ajutorul mass-media, a trebuit sa scot in evidenţa, sa arat toate acele cazuri de proasta administraţie, de incompetenţa. M-am luptat cu samsarii de terenuri, cu mafia retrocedarilor, am descoperit şi suspus atenţiei opiniei publice afacerea cu medicamente compensate pentru persoane decedate. O serie de astfel de afaceri facute publice sunt lucruri incepute de mine inca din anii 2005, 2006 şi care au fost astfel urmarite mai apoi şi s-a dovedit ca ramificaţiile lor sunt extrem de periculoase. Am incercat sa scutur instituţiile. Acum vad instituţiile anchilozate, incapabile sa funcţioneze in slujba cetaţeanului. 

Ce iţi reproşezi politic?

Ovidiu DRAGANESCU: Cred ca imi pot reproşa ca am renunţat de prea multe ori la cariera pentru a ajuta partidul. Cariera mea putea fi fulminanta. Insa imi pot reproşa şi plecarea din partid, dar nu aveam cum sa fac altfel. Consider ca am pus umarul şi am scos la suprafaţa fenomenul clanurilor mafiote pe care nu le deranja nimeni, spre exemplu.

Ce planuri are Ovidiu Draganescu?

Ovidiu DRAGANESCU:  Ceea ce imi doresc e sa refac, sa refacem partidul care sa fie cu adevarat liberal. A fi liberal inseamna a-l susţine/a-l apara pe cetaţean sa nu mai fie sufocat de caracatiţa statului. Trebuie reduse structurile de stat, dependenţa cetaţeanului de stat, de la taxe pana la orice altceva. Este un adevarat labirint al statului in care cetaţeanul se pierde, se sufoca. Sunt un adept al teoriei lui Rousseau, politicianul liberal trebuie sa elibereze cetaţeanul de chingile statului. Cred ca trebuie sa aduci bani statului prin acţiuni libere ale cetaţeanului. Mai cred ca, daca se dovedeşte ca s-au facut ilegalitaţi, acestea se pot indrepta cu ajutorul legii. Ma refer desigur la reluarea proprietaţilor statului cele care au fost date şi pentru care nu s-au respectat condiţiile contractului de privatizare. Ca liberal nu pot accepta incalcarea legii. Trebuie sa construim o alta clasa politica, responsabila. Acesta este un proiect liberal şi nu, spre exemplu, cel de modificare a Constituţiei, care a fost inutil şi consumator de energie, proiect care s-a concentrat de fapt pe dorinţa de a regla raporturi de putere şi de a-i lua preşedintelui Traian Basescu din atribuţii. S-a dovedit inutil, ca de altfel şi proiectul regionalizarii care işi propunea nu sa simplifice, ci sa mai adauge judeţelor deja existente şi regiunile.

Interviu realizat de Daniela RAŢIU

(Daniela RAŢIU este freelancer,  publicist la Vocile Dreptei Evenimentul Zilei, scriitor)

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.