Pastorala de Sfintele Pasti – IPS Ioan, Arhiepiscop al Timisoarei si Mitropolit al Banatului

Scris de Alex Neagoe | Publicat in 07.04.2015 13:03 | Publicat in LOCAL | Tipareste pagina

Pastorala† IOAN,
Din mila lui Dumnezeu,
Arhiepiscop al Timişoarei şi
Mitropolit al Banatului

Iubitului nostru cler, cinului monahal si drept-credinciosilor crestini, har, mila si pace de la Dumnezeu Tatal, iar de la noi, parinteasca binecuvantare.

„Sa se scoale Dumnezeu şi sa se risipeasca vrajmaşii
Lui şi sa fuga de la faţa Lui cei ce-L urasc pe El.” (Ps.67, 1)

Hristos a inviat!
Iubiti frati şi surori in Domnul,
Cu ajutorul Bunului Dumnezeu am savarşit in pace calea postului, la capatul careia am gasit mormantul gol al Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
Oare, aceasta sa fie rasplata celui care posteşte?! A celui care se lupta cu patimile sale?! A celui care iubeşte şi iarta, mangaie şi hraneşte pe cel sarman?!
Aceasta va fi cununa luptei cu pacatul şi cu patimile?! Un mormant gol şi un giulgiu zacand?!
Ce vom raspunde semenilor şi fiilor noştri?
„Mama, dupa atata nevoinţa- iţi va spune fiul tau- doar cu atat ai fost rasplatita? Cu un giulgiu zacand?”.
O, fiul meu!
O, fiii mei duhovniceşti! Darul pe care l-am primit este Invierea lui Hristos, invierea noastra, veşnicia noastra.
Daca in urma pacatului lui Adam s-a dezlegat la moarte, prin Invierea lui Hristos s-a dezlegat la viaţa.
Invierea este darul acestui mare Praznic.
Acesta este Praznicul unui nou rasarit, al zilei a opta, cea care are doar rasarit.
Hristos ne-a scos din mormant şi din moarte şi ne-a dus cu El in acest rasarit veşnic. Pentru noi s-au stins soarele şi luna şi a rasarit unicul Soare- Hristos.
Hristos este Luminatorul acestei zile neinserate, ziua a opta.
O, soare! De acum tu poţi sa te odihneşti, caci a rasarit un nou Soare Care va lumina veşnicia şi aşa vom trece de la heliocentrism la hristocentrism.
Iubiţi credincioşi,
Cum vom preţui acest scump dar- Invierea?!
Pentru unii, acest dar inseamna revarsarea iubirii lui Dumnezeu peste noi, este intoarcerea la Tatal, in tainicul Rai al iubirii lui Dumnezeu.
Alţii, ar fi dorit ca mormantul sa fi ramas pecetluit şi lespedea de piatra sa inchida pentru totdeauna Iubirea, Cea Care S-a jertfit pentru noi.
Insa n-au ştiut ca Iubirea lui Dumnezeu rasare şi rodeşte chiar şi din piatra.
Omul a semanat Iubirea – pe Hristos – in piatra, ştiind ca tot ce se seamana in piatra moare.
S-a inşelat, caci Iubirea lui Dumnezeu copleşeşte orice stanca, iar stanca, decat sa lacrimeze, mai bine crapa.
Din stanca de pe Golgota, unde a fost semanat Hristos Domnul, a rasarit Soarele dreptaţii.
O, tu, stanca a Golgotei, cat de mult L-ai iubit tu pe Hristos!
L-ai primit in tine pe Bobul de Grau cel Dumnezeiesc, de unde a rasarit, dand pacea şi lumina veşnica acestei lumi.
In Rai, Adam a fost oprit sa manance din pomul vieţii. Noi suntem chemaţi azi sa mancam din rodul Crucii, cea care L-a rodit pe Hristos Euharistic, caci Crucea a rodit Viaţa.
Iubiţilor,
Hristos este Lumina la care vedem creaţia lui Dumnezeu.
Lumina soarelui este doar o palida umbra a luminii Invierii lui Hristos.
Invierea este darul lui Dumnezeu facut omului, este darul iubirii desavarşite a Preasfintei Treimi. Este darul vieţii veşnice şi al nemarginitei responsabilitaţi.
Invierea inseamna iubire, dar şi responsabilitate.
Cei care refuza iubirea şi responsabilitatea ar fi dorit sa gaseasca astazi mormantul strajuit de ostaşi.
Dar Iubirea nu poate fi pusa sub straja. Ea nu poate fi inlanţuita sau intemniţata.
Iubite frate creştine, daca ai primit astazi darul Invierii, pastreaza-l ca pe cel mai scump odor, caci in el se afla nimbul vieţii veşnice.
Responsabilitatea veşniciei este greu de dus şi de implinit.
Pentru unii, iubirea este cea mai mare povara din viaţa lor. Dar, pentru cei ce se impartaşesc din iubirea lui Hristos, iubirea inseamna viaţa şi bucuria in Duhul Sfant.

Fraţi creştini,
Moise a lovit cu toiagul in stanca şi a izvorat apa, salvand astfel poporul lui Israel in pustie: „Zis-a Domnul catre Moise:«Treci inaintea poporului acestuia, dar ia cu tine caţiva din batranii lui Israel; ia in mana toiagul cu care ai lovit Nilul şi du-te. Iata Eu voi sta inaintea ta acolo la stanca din Horeb, iar tu vei lovi in stanca şi va curge apa din ea şi va bea poporul.» Şi a facut Moise aşa inaintea batranilor lui Israel.” (Ieşire 17, 5-6).
Hristos a lovit şi El in stanca, din care a izvorat lumina şi viaţa veşnica.
Doamne, loveşte şi in stanca inimii mele şi fa sa izvorasca din ea iubirea faţa de Tine şi faţa de fraţii mei!
Invierea izvoraşte din jertfa, jertfa izvoraşte din ascultare, iar ascultarea din iubire.
Tatal L-a trimis in lume pe Fiul Sau, Unul Nascut, ca s-o izbaveasca şi s-o scoata din intunericul pacatului: „S-a smerit pe sine, ascultator facandu-Se pana la moarte şi inca moarte pe cruce. Pentru aceea şi Dumnezeu L-a preainalţat şi I-a daruit Lui nume care este mai presus de orice nume.” (Filipeni 2, 8-9).
Dupa Inviere, contemporanii lui Iisus nu-I mai pronunţau in acest fel numele, ci-I spuneau: Inviatul din Nazaret.
Pilat a poruncit sa se scrie pe o tabliţa vina lui Iisus: „Iisus Nazarineanul, Regele iudeilor”
(Ioan 19, 19).
Oare, dupa Invierea lui Iisus, n-a dat porunca unui scrib sa daltuiasca in piatra de deasupra mormantului: Aici a fost pentru trei zile mormantul Inviatului din Nazaret?!
Aşa I-a ramas in popor numele: Inviatul din Nazaret.
Inviatul din Nazaret ne-a lasat şi noua darul Invierii, dar, pe care unii il primesc cu bucurie, iar alţii inca mai stau şi azi in cumpana.
Insa aripa veşniciei i-a atins şi pe ei. Ramane doar mila lui Hristos care sa rastoarne piatra de pe inima lor.
O, inima de sub piatra, greu şi cu amar vei plange odata!
Iubite frate creştine, nu lasa ca, la umbra vieţii tale, sa creasca doar nostalgii.

Iubiţi fraţi şi surori,
Era primavara la Ierusalim şi pe Golgota inflorisera trei cruci.
Hristos, pe Cruce, Şi-a intins mainile celor doi talhari. Voia sa Se impace şi cu ei, sa-i traga şi pe ei la Tatal, dar numai unuia nu i-a fost ruşine sa-I intinda mana Rastignitului. Pe acela, in acea zi, l-a trecut in Paradisul pierdut de Adam. Un talhar a cazut pe cruce, altul s-a mantuit pe cruce.
Ce mare taina! Iubirea deschide şirul sfinţilor cu un talhar.
Iata ce poate face iubirea dintr-un talhar care se pocaieşte: un sfant!
Doamne, in iubirea Ta şi talharii pot ajunge sfinţi!
Iubite frate creştine, chiar daca ai facut pacate precum talharul de pe cruce, prin spovedanie cu lacrimi şi adanca pocainţa, şi tu poţi fi azi cu talharul in Rai.
Oare, de ce ne este greu sa dam mana cu Rastignitul?! Pentru ca este plina de sange şi strapunsa de piroane?!
Numai ranile şi sangele lui Hristos ne pot vindeca ranile noastre.
Ostaşul a impuns cu suliţa coasta Sa, ca din ea sa ne recreeze Hristos, aşa cum din coasta lui Adam a facut-o pe Eva.
Din coasta Sa ne-a hranit Hristos cu apa şi sange, ca sa nu mai fim prada morţii.
Erau apa şi sangele vieţii veşnice.
Veniţi, iubiţilor, şi gustaţi din acest izvor ce curge din coasta lui Hristos!
Hristos ne-a lasat fiecaruia dintre noi o cruce ca sa rastignim pe ea patimile şi pacatele noastre.
Crucea ne insoţeşte şi la mormant. Ea da marturie despre noi ca am fost oameni ai Crucii, ai jertfei.
Oare, ce va spune trecatorilor crucea ta, iubite frate creştine?!
Crucile, intr-o zi, s-or face stele şi vor avea ingerii grija de ele.
Va fi o mare galaxie in univers, Galaxia Crucii.
Nu le luaţi copiilor, iubite mame, darul Crucii!
Iubita mama creştina, nu uita ca patria incepe pe braţele tale.
Braţele mamei sunt cea mai dulce patrie. Lasaţi-i sa traiasca o clipa in acest sfant pridvor al veşniciei.

Iubiţilor,
Hristos, pe Cruce, a atins infinitul durerii omeneşti, pe care l-a frant pe Golgota.
Hristos ne arata ca moartea nu este ultima speranţa a omului. De acum, moartea a fost scoasa afara din infinit.
De azi, viaţa aparţine veşniciei, iar timpul nu mai stinge veşnicia.
Omul işi traieşte viaţa pe pamant intre doua dangate de clopot: intre timpul istoric şi veşnicie, intre naştere şi Inviere.
Invierea este dangatul ce ne trece prin moarte la veşnicie.
Moartea este locul pe unde noi scapam din aceasta viaţa in veşnicie.
Nu-i alta cale pentru a trece de aici „dincolo”. Aceasta este cararea pe care a calatorit şi Hristos.
In calea Sa spre Tatal, Hristos S-a intalnit cu moartea care nu voia sa-L lase sa Se intoarca la Tatal.
Dar a lovit-o cu sabia Jertfei, cu Crucea Sa, invingand-o, ca sa putem trece şi noi la Tatal, peste moarte calcand.
Astfel, moartea a cazut din infinit.
Iubiţilor, graiţi in aceste zile de sfanta praznuire, in cuvinte duhovniceşti, presarate cu vestea care a intors lumea din intuneric la lumina.
Iubite mame, creşteţi-va pruncii in lumina Invierii lui Hristos şi nu-i lasaţi pe seama celor care inca nu s-au trezit din noaptea minţii, caci cei ce se lupta cu Dumnezeu au o gandire cu suma zero. Ei va indeamna sa evadaţi din lumina.
Iubite surori, duceţi copiilor, de aici, din faţa sfintelor altare, vestea cea buna pe care au auzit-o şi femeile mironosiţe: „Hristos a inviat!” (cf. Marcu 16, 6).

Iubiţii mei fii duhovniceşti,
Dupa Inviere s-a creat in lume un nou alfabet de gandire.
Cuvantul „Inviere” creeaza noi catedrale ale duhului, in care Se praznuieşte Dumnezeu Cel in Treime laudat.
Binecuvantat sa fie Dumnezeu ca, şi in graiul nostru romanesc, a patruns vestea Invierii lui Hristos!
Dumnezeu a binecuvantat limba noastra romana din care a facut un sanctuar, unde nu putem intra decat cu smerenie şi respect.
Pe Golgota, Hristos a inceput rezidirea lumii intemeind, pe Cruce, Biserica Sa ca spaţiu binecuvantat al veşniciei.
Ramaneţi, iubiţi fii şi surori in Domnul, in Biserica zidita de Hristos pe Golgota, caci pe aceasta „nici porţile iadului nu o vor birui” (cf. Mt.16, 18).
Femeile mironosiţe sunt in faţa unei minuni- ele gasesc mormantul gol şi le cuprinde teama.
Ungerea cu mir era un gest de iubire. Astfel, vedem ca iubirea nu moare niciodata.
Iubiţilor, sa nu va fie teama de marile minuni pe care ni le pregateşte Dumnezeu.
Femeile mironosiţe L-au cautat pe Hristos la mormant şi nu L-au gasit. Totuşi L-au gasit printre lacrimi.
Nu va cautaţi, iubiţilor, parinţii in cimitire, ca n-o sa-i gasiţi, ci cautaţi-i in Imparaţia lui Dumnezeu.
Saruta crucea maicii tale la mormant, dar n-o mai cauta acolo. Ea este in Imparaţia bucuriei lui Dumnezeu.

Iubiţi fraţi şi surori,
Spuneţi celor care s-au jertfit pentru libertate aici, in faţa acestei catedrale, ca, deşi Timişoara a fost fara ţara in decembrie ’89, dar n-a fost nicio clipa fara Dumnezeu. Hristos a biruit şi moartea lor.
Iubiţilor, sa impartaşim azi semenilor noştri lumina din lumina Invierii lui Hristos, iubire din iubirea lui Hristos, mila din mila lui Hristos.
Sa ne aducem aminte şi de cei rastigniţi cu Hristos, sa le aducem şi lor vestea Invierii lui Hristos şi nadejdea ca şi pentru ei S-a jertfit Hristos.
Mangaiere şi celor de pe patul suferinţei. Hristos sa vindece ale lor rani cu scump Sangele Sau.
Pruncilor, buna creştere şi inţelepciune, iar celor in varsta, nadejdea plina de bucurie a intalnirii cu Hristos Cel Inviat.
Tuturor va doresc sa aveţi parte in aceste zile, de bucuria pe care a avut-o Maica Domnului cand L-a vazut pe Fiul Sau Inviat.

Hristos a inviat!

Al vostru, al tuturor,
de tot binele voitor,
† Ioan al Banatului

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.