Pierdut laleaua pestrita. Declar nula?

Scris de Alex Neagoe | Publicat in 06.05.2012 11:53 | Publicat in LOCAL | Tipareste pagina

Timişoara - Conservarea diversităţii biologice, a habitatelor naturale, a speciilor de floră şi faună sălbatică este o problemă tot mai mare pentru societatea contemporană şi nici judeţul Timiş, bineînţeles, nu se simte prea bine la acest capitol.
Studiul privind “Strategia de Dezvoltare Spaţială a judeţului Timiş pentru domeniul ţintă – Turism”, elaborat de curând sub oblăduirea Consiliului Judeţean Timiş, aduce din nou în prim-plan necesitatea monitorizării suprafeţei şi calităţii habitatelor pentru speciile de floră şi faună ocrotite, periclitate, vulnerabile, endemice, relicte, pe cale de dispariţie.
O astfel de măsură este impusă de prezenţa unor dezechilibre la nivelul ariilor naturale protejate care pun în pericol laleaua pestriţă (Fritillaria meleagris) din rezervaţia naturală Lunca Pogănişului şi Narcissus stellaris din rezervaţia Pajiştea cu narcise Băteşti, pericol dat - se spune în studiu - de recoltările ilegale şi păşunat excesiv.
La Lunca Pogănişului, zonă foarte puţin cunoscută publicului larg şi în care primăvara înfloreşte o plantă rară, monument al naturii, Laleaua pestriţă – Frittilaria meleagris, se ajunge pe drum asfaltat, prin Moşniţa Nouă-Sacoşu Turcesc şi până la Berini, şi se află la 27 km de Timişoara, între Berini şi Blajova aflându-se partea cea mai interesantă, pe o întindere de aproape 800 ha.
Laleaua pestriţă, numită şi “floare-de-şah”, “bibilică” sau “căldăruşe”, vine din cultura orientală şi pentru o vreme a fost în siguranţă pe cele 75,5 hectare din Lunca Pogănişului (cea mai mare parte, în perimetrul localităţii Niţchidorf, dar şi la Tormac, Berini şi Otveşti).
Numai că în ultimii ani comercializarea lalelei pestriţe în pieţele oraşului şi păşunatul care s-a extins în perimetrul protejat au restrâns tot mai accentuat arealul acestei specii.
Aşa s-a ajuns ca prin 2008 să se constate dispariţia aproape totală a lalelei pestriţe din zonele periferice rezervaţiei (lizierele pădurilor de la Blajova, Cadar
etc.), dar şi dinăuntrul perimetrului protejat – satele Berini şi Otveşti din comuna Sacoşu Turcesc. Doar la Niţchidorf, atât cât ştiu autorităţile locale, lucrurile sunt oarecum sub control.
La dispariţia de pe hectare întregi a lalelei pestriţe a contribuit şi administrarea defectuoasă a pădurilor trecute în proprietate privată şi defrişările fără nici un control.
Dacă ar fi doar laleaua pestriţă o problemă, până la urmă n-ar fi mare problemă. Numai că laleaua pestriţă este doar un simbol al naturii călcate în picioare de societatea umană.
De origine din zona Pogănişului, biologul Andrei M-Kiss a mărturisit cu ceva timp în urmă: “Cu doar o generaţie în urmă, în umiditatea specifică a Luncii Pogănişului şi în trupurile de pădure de acolo îşi găseau adăpost zeci de specii astăzi dispărute din zonă. Vidrele n-au mai fost zărite aici de prin 1977, nici somnul pitic american ori stârcii cenuşii, nici cea mai mare colonie de ciori din vestul României, care număra peste 1.500 de cuiburi – iar cei 280 de căpriori pe care-i mai înregistram aici în 1988 au devenit, astăzi, amintire”.
Chiar dacă, în societate, vina se aruncă dintr-o parte într-alta, natura nu uită, nu tace şi nu iartă.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.