Romania se afla in cea mai nefasta perioada din perspectiva finantarii invatamantului

Scris de Alex Neagoe | Publicat in 21.04.2015 12:30 | Publicat in LOCAL | Tipareste pagina

Marilen Pirtea, rectorul UVT: Instituţiile de invaţamant din Romania au sarcina de a gestiona saracia distribuita de Guvern. Invaţamantul romanesc sufera de o subfinanţare cronica, structurala şi profunda

Cu toate ca in Legea Educaţiei şi prin Pactul pentru educaţie se prevede alocarea a minim 6% din PIB educaţiei, acest lucru nu a fost pus in practica niciodata.

Chiar mai mult, Romania este departe şi de media UE, care aloca in medie 5,25% din PIB educaţiei.

Raportat la procent din PIB, cea mai mare finanţare de care a beneficiat invaţamantul din Romania a fost cea din 2008, reprezentand 4,4%.

In ciuda promisiunilor constante de a face din invaţamant o prioritate, Romania se regaseşte in coada clasamentului UE privind cheltuielile cu invaţamantul (conform INSE), fiind departe de dezideratul de 6% din PIB, stabilit prin Legea Educaţiei Naţionale.

In momentul de faţa, Romania se afla in cea mai nefasta perioada din perspectiva finanţarii invaţamantului. Niciodata in ultimii 10 ani procentul din PIB alocat invaţamantului nu a scazut sub 3%, dupa cum se poate observa din graficul alaturat.

Mesajul transmis de Guvern prin alocarea unui procent de 2,5% din PIB pentru educaţie este acela ca educaţia nu reprezinta o prioritate naţionala.

Raspunsul "nu sunt bani" este inacceptabil deoarece este vorba de o valoare relativa, nu absoluta, iar procentul alocat reprezinta de fapt cat de important este domeniul educaţiei in politica naţionala.

Romania a investit pana in prezent puţin şi alege cu buna ştiinţa sa investeasca in continuare puţin in educaţie, faţa de media UE.

Suntem “beneficiarii” celei mai scazute alocari financiare per cap de locuitor, investind doar 200 euro/an pentru educarea unui cetaţean, spre deosebire de Danemarca, spre exemplu, care aloca peste 3500 euro anual in acest sens.Prin adoptarea strategiei Europa 2020, statele membre UE au cazut de acord asupra faptului ca una dintre prioritaţile majore consta in obţinerea unui invaţamant de calitate pentru toţi cetaţenii, care sa reprezinte fundaţia pentru o creştere economica inteligenta, durabila şi favorabila incluziunii sociale.

“Din nefericire, la momentul actual multe universitaţi din Romania se afla la limita subzistenţei, neavand posibilitatea reala de susţinere a activitaţilor de cercetare şi inovare. Sarcina de a gestiona saracia distribuita de Guvern este şi mai dificila in contextul in care lansarile competiţiilor de proiecte in domeniul cercetarii intarzie sa apara, periclitand nu doar activitaţile de educaţie şi formare, dar şi pe cele de cercetare”, spune Rectorul UVT, prof. univ. dr. Marilen Pirtea.

Din cauza scaderii numarului de studenţi la nivel naţional, precum şi a creşterii PIB, menţinerea unei ponderi constante a investiţiilor in Invaţamantul Superior ar fi creat posibilitatea unei augmentari a investiţiei per capita.

In condiţiile imbatranirii populaţiei, Romania nu işi permite sa nu aiba tineri bine pregatiţi.

Este necesar un maxim de productivitate a populaţiei tinere ramase, ori accesul la invaţamantul superior este asociat cu rate mai mari de angajare şi productivitate mai ridicata.

Potrivit studiilor internaţionale, un an de şcoala in plus duce la creşterea veniturilor cu 8-9% şi la scaderea cu 8% a riscului de apariţie a unor probleme de sanatate.

In general, cu cat o persoana are mai multe studii, cu atat este mai mare venitul pe care il obţine. Aşadar, un nivel de educaţie mai ridicat prezinta beneficii la nivel individual.

Cifrele sunt şi mai graitoare la nivel naţional, principalul mesaj al studiului UNICEF (Costul investiţiei insuficiente in educaţie in Romania, 2014) fiind urmatorul: daca menţine investiţia in educaţie la un nivel atat de scazut, Romania va pierde intre 12 şi 17 miliarde de euro in perioada 2015-2025.

Cu alte cuvinte, daca Romania ar creşte treptat investiţia in educaţie, pana la 6% din PIB, s-ar inregistra o creştere economica mai mare, de la 2% la 2,7-2,95%. Aceasta ar aduce un caştig de 12-17 miliarde de euro in urmatorii zece ani.

Conform estimarilor UNICEF, pana in 2025 pierderile inregistrate in urma investiţiei insuficiente in educaţie s-ar ridica la 12 pana la 17 miliarde de euro, echivalentul a 7-9% din PIB-ul anului 2015.

Aceste estimari corespund ratei beneficiilor individuale ale educaţiei rezultate prin prelucrarea microdatelor, precum şi a estimarilor macro calculate de Barro-Lee (2010) pentru ţarile est-europene.

Analizele efectuate atat la nivel microeconomic, cat şi macroeconomic, pe baza datelor naţionale estimeaza ca beneficiul economic al unui an de şcoala in plus s-ar ridica la aproape 8%, ceea ce reprezinta cu 2% mai mult decat nivelul prognozat al investiţiei in educaţie (6% din PIB).

“Problema finanţarii in educaţie nu este numai o problema punctuala, ci vizeaza capacitatea de dezvoltare a unei ţari. Pentru aceasta este necesar ca educaţia sa fie privita ca un sector prioritar de investiţii, care are capacitatea sa multiplice inzecit capitalul investit iniţial, daca exista o abordare coerenta a problematicii educaţiei şi a dezvoltarii pe termen mediu şi lung. Educaţia trebuie tratata ca un drept al fiecarui individ, dar şi ca o responsabilitate a intregii societaţi in raport cu tinerii de azi, cei care vor fi capabili sa asigure dezvoltarea societaţii de maine. Ştim cu toţii ca un copil educat are şanse mai mari sa işi realizeze potenţialul, sa devina un adult productiv şi un cetaţean implicat in societate, care işi va aduce aportul la dezvoltarea durabila a societaţii”, spune rectorul UVT, prof. univ. dr. Marilen Pirtea.

Mai simplu spus, trebuie asumata o finanţare adecvata a educaţiei naţionale, pe termen mediu şi lung, pentru consolidarea fundaţiei in vederea asigurarii unei creşteri socio-economice inteligenta, durabila şi favorabila incluziunii sociale.

 
 
 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.