Sunt atatea popoare care au naufragiat in istorie. Noi, nu...

Scris de Alex Neagoe | Publicat in 21.12.2015 17:53 | Publicat in LOCAL | Tipareste pagina

Pastorala la Naşterea Domnului 2015
† IOAN,

Din mila lui Dumnezeu,
Arhiepiscop al Timişoarei şi
Mitropolit al Banatului  

Iubitului nostru cler, cinului monahal
si drept-credinciosilor crestini, har, mila si pace
de la Dumnezeu Tatal, iar de la noi,
parinteasca binecuvantare.

„Iata, vestesc voua bucurie mare, care
 va  fi pentru tot poporul; ca vi S-a nascut
 azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul,
  in cetatea lui David.“ (Luca 2, 10-11)

Iubitii mei fii duhovniceşti,

Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Care ne-a chemat azi sa ne bucuram, impreuna cu ingerii, de venirea in lume a Fiului Sau, Hristos Domnul!
Este momentul cel mai aşteptat de Adam şi de tot neamul omenesc. Cat de nerabdatori suntem noi sa vedem in fiecare dimineaţa lumina soarelui, dar cat de lunga a fost aşteptarea lui Adam, pana sa vada, nu doar razele luminii, ci chiar Lumina luminii, pe Hristos Mesia!
Lumina şi intunericul, doua lumi: una a iubirii şi alta a pacatului.
Prin Intruparea Fiului lui Dumnezeu incepe Era iubirii in care a binevoit Dumnezeu sa ne naştem şi noi. „Rasaritul cel de Sus“ a adus in lume „Lumina cunoştinţei“ (Troparul Naşterii Domnului Iisus Hristos) şi lacrima iubirii Sale, pentru cea mai iubita şi fascinanta creaţie a Sa, omul. Omul este o culme a unitaţii dintre materie şi suflarea de viaţa a lui Dumnezeu.
Intruparea este un act ce a marcat pentru veşnicie creaţia lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu Se imbraca intr-o mantie de ţarana, ca sa ne ridice pe noi din umbra morţii.
La Botez, Hristos ne lasa sa ne afundam in El, aşa cum S-a lasat afundat şi El de Sfantul Ioan Botezatorul, in apele Iordanului. El Se afunda, insa, mai intai in ţarana Fecioarei, ca sa sfinţeasca tot ce a facut Dumnezeu din ţarana. Ţarana nu este o materie moarta, ci este umpluta de har.
Cain a frant pentru prima data aceasta ţarana vie, atunci cand şi-a ucis fratele, pe Abel. Acela a fost primul atentat asupra vieţii. Atunci a aparut in univers moartea, ca sabie a timpului, dar nu a veşniciei şi a vieţii.

Iubiţi fraţi şi surori in Domnul,

Hristos este viţa din rodul careia il va hrani pe om, ca sa nu mai ramana in robia morţii, ci sa aiba parte de bucuria Cerului.
Fiul lui Dumnezeu S-a facut Om asemenea noua, afara de pacat, ca, pe noi, sa ne faca asemenea Lui. Hristos Domnul a venit in lume şi a luat „chip de rob“ (cf. Filipeni 2, 7), ca sa ne slobozeasca din robia morţii. Intruparea este primul act al Jertfei Fiului lui Dumnezeu pentru noi, pentru mantuirea noastra.
Vazand viaţa lui Hristos pe pamant, ne dam seama ca drumul Golgotei incepe de fapt de la Betleemul Iudeii, trece prin Egipt şi apoi ajunge pe Crucea Golgotei.
Crucea a fost condeiul cu care Hristos a pus punct Jertfei Sale sangeroase. Insa Hristos este şi azi in stare de jertfa, pe Sfintele noastre Altare, de unde, de doua mii de ani, ne hraneşte pe toţi cu painea nemuririi, cu Sfantul Sau Trup şi Sfantul Sau Sange.
Hristos, in Cer, in stare de slava, iar aici, pe pamant, in stare de Jertfa. Şi va ramane in aceasta stare pana ii va trece la Tatal pe toţi cei ce cred in Intruparea Sa din Fecioara Maria, Fiica ascultarii desavarşite. Ea asculta şi implineşte vestea Arhanghelului Gavriil, deschizand porţile pamantului ca sa-L nasca pe Fiul lui Dumnezeu.
Prin Fecioara Maria, Fiul lui Dumnezeu coboara printre noi, Se face frate cu noi şi leaga astfel, prin Intruparea Sa, o fraţie pentru veşnicie. Ne spune: Eu sunt şi raman Fratele vostru, va iubesc şi Ma voi jertfi pentru voi, ca sa va scap din robia morţii.
O, ce Frate Sfant şi iubitor! Vine sa rupa sabia morţii, sa ne elibereze de sub povara timpului şi sa ne deschida poarta veşniciei. Sfinţeşte timpul şi-l afunda in veşnicie.
Nu fiţi trişti azi, iubiţi credincioşi, caci ingerii se bucura vazand pe Creatorul lor ca vine sa ridice pe om la starea de bucurie şi lumina, in care il aşezase Dumnezeu la inceput. Raiul este Patria ingerilor şi a omului rascumparat de Hristos. Aici este plinatatea bucuriei şi a iubirii lui Dumnezeu. Aici Se odihneşte Dumnezeu, revarsandu-Şi iubirea peste fapturile Sale.
Daca intrebi azi un pamantean unde işi doreşte sa mearga cel mai mult, iţi va spune despre cele mai exotice locuri de pe pamant. Insa puţini iţi vor spune ca doresc sa ajunga in Rai, in Patria Iubirii.
Rostul omului nu este de a defila prin istorie, aşa cum cred cei ce incearca o desubstanţializare a Carţii Carţilor.
Omul, aici, pe pamant, este cuprins de flacara unui rug ce nu se mistuie, acest rug fiind iubirea lui Dumnezeu care il inconjoara tot timpul pe om. Aici, el este racorit, din cand in cand, tot de lacrima iubirii lui Dumnezeu.

Iubiţi credincioşi,

Intruparea Fiului lui Dumnezeu este o tema imposibila pentru cei ce nu cred in Hristos. Dar, pentru noi şi pentru ingeri, este bucuria cea de Sus.
Şi Ţara, pentru unii, este o tema imposibila, insa le spunem ca nu suntem ţara lui „unu“, ci ţara unui neam binecuvantat de Dumnezeu. Ţara o incredinţam doar Unui singur Dumnezeu in Treime laudat, Tatal, Fiul şi Duhul Sfant.
Ţara este icoana neamului nostru, pe care o incredinţam lui Dumnezeu pentru a o sfinţi, caci in ea au trait şi vor trai sfinţii Sai. Icoana este o evadare din logos. Gandurile sunt culorile prin care noi zugravim lumea in conştiinţa noastra.
Ţara este un antimis plin cu sfinte moaşte, pe care Se jertfeşte, la fiecare Liturghie, „Intrupatul“ Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Doamne, nu lasa pe nimeni sa sfartece acest sfant antimis!
Aici au trait mamele noastre sfinte, care au fost ţarana rasaririi fiilor acestui neam.
Aici a venit azi Hristos, sa ma caute pe mine şi pe tine, cei ce suntem cazuţi la umbra pacatelor noastre.
Doamne, suntem aici la o margine de lume, precum odinioara leproşii la marginea cetaţilor!
Doamne, aşa cum Ţi-ai facut mila atunci de ei, fie-Ţi mila şi de noi!
Iubiţi parinţi, aduceţi-va azi pruncii sa-L intampine pe Pruncul Hristos. Lasaţi-i sa vina la El şi nu-i incredinţaţi celor care cred ca fiii acestui neam sunt o simpla proprietate a statului. Ei sunt, prin Hristos, cetaţeni ai veşniciei, cetaţeni ai Cerului. Nimeni nu poate fi aici, pe pamant, proprietarul vieţii, ci numai Dumnezeu, Care este Datatorul ei.

O sabie poate taia capul unui om, dar nu poate sa-i taie viaţa. Sabia lui Irod mai varsa inca sange in lume, dar nu va putea opri niciodata curgerea izvorului vieţii. Şi azi, lacrimile multor mame se prefac in stele pe bolta cerului.
Prin Intruparea lui Hristos, omul primeşte dreptul naşterii de Sus (cf. Ioan 3, 3). Omul işi recapata vocaţia fericirii şi scapa de frica de a iubi.
Cerul din noi nu mai este trist, caci pe bolta lui stralucesc razele Luminii, razele Rasaritului celui de Sus.
Iubiţilor, azi ne-au ajuns din urma proorociile, ne-a ajuns din urma veşnicia.
Doamne, Te-am fi aşteptat chiar şi doua veşnicii, caci am crezut in graiul profeţilor, ca nu ne-ai parasit şi ca o sa vii la noi.
Doamne, chiar daca Te-am aşteptat la umbra pacatelor mele, niciodata nu mi-am vandut veşnicia pe o clipa.

Iubiţii mei fii duhovniceşti,

Am ştiut ca ateismul este o cadere din realitate, insa fiii acestui neam au ramas in realitatea sfinţilor, iar sfinţii au fost şi vor ramane candele ale Bisericii.
Candela neamului nostru romanesc nu se va stinge niciodata, caci in ea s-au adunat lacrimile unui neam care mult a suferit.
Sunt atatea popoare care au naufragiat in istorie. Noi, nu, pentru ca am calatorit şi vrem sa calatorim şi acum dupa semnul stelei care i-a condus pe magi. Daca pe ei i-a condus pana la Betleem, pentru noi, Domnul da porunca stelei sa ne conduca la limanul cel de Sus, cel al bucuriei cereşti.
Sa tragem clopotele sa se trezeasca istoria, caci nu putem dormi cu capul pe istorie.
Istoria nu inseamna Cartea morţii unui neam, ci ea este ogorul unde creşte pomul vieţii unui neam.
Sa ne trezim din somnul raţiunii naţionale, caci viaţa unui popor nu este umbra şi vis, ci o ctitorie a lui Dumnezeu.
Doamne, daltuieşte in a noastra minte cuvintele Evangheliei Tale şi iubirea de neam şi de ţara!

Drept-credincioşi creştini,

Buna randuiala a vieţii, intru ascultare zace. Ascultarea şi implinirea Cuvantului Evangheliei ne aduc pace şi multa mangaiere in sufletele noastre şi in neamul nostru romanesc.
Sa iertam şi sa mangaiem pe cei din nevoi.
Sa izgonim ura şi sa semanam iubirea in inimile noastre.

Iubiţi fraţi şi surori in Domnul,

Acum, cand dangatele clopotelor bisericilor noastre ne vestesc Naşterea Puncului, ma alatur şi eu lor, dorindu-va sa petreceţi Sfintele Sarbatori in pace, cu sanatate şi bucurii, impreuna cu toţi cei dragi.
Doamne, varsa o lacrima de iubire şi de mangaiere şi peste cei ce sunt in spitale şi in inchisori!
Doamne, nu parasi corabia neamului nostru!

Al vostru, al tuturor,
de tot binele voitor,
† Ioan
al Banatului

Data in Reşedinţa noastra Mitropolitana din Timişoara, la 25 decembrie 2015.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.