Toti timisorenii stiu ca apartamentele si cladirile din centrul istoric sunt obtinute prin invarteli de catre mafia tiganeasca

Scris de Timisoara Express | Publicat in 05.05.2014 21:34 | Publicat in LOCAL | Tipareste pagina

# Interviu cu un proprietar, sub protecţia anonimatului, despre cum este sa vieţuieşti intr-o cladire in care majoritatea apartamentelor au fost cumparate de cetaţeni de etnie rroma. Ameninţari, galagie, mizerie şi autoritaţi care dau din umeri...

Una dintre problemele sensibile ale Timişoarei este chestiunea caselor retrocedate unor cetaţeni de etnie rroma. Jurnaliştii au scris de-a lungul anilor despre increngatura de relaţii dintre posesorii retrocedarilor pe banda rulanta, administraţie locala, la care se adauga ”tacerea” sistemului judiciar. Eşti unul dintre proprietarii unui apartament aflata intr-o casa unde, rand pe rand, celelalte apartamente au intrat in posesia unor cetaţeni de etnie rroma. Am convenit amandoi ca identitatea ta sa nu fie devoalata. De ce?

Proprietar: Inainte sa-ţi raspund la intrebare vreau sa fac o remarca de bun simţ, prin a explica din capul locului identitatea articolului hotarat ”unor”. In contextul nostru, aceşti unor sunt un grup privilegiat al etniei rrome, mai exact este vorba de mafia imobiliara: mafia tiganeasca, cum auzi adesea prin ziare, dar şi pe buzele timişorenilor. Aceasta mafie n-are legatura cu restul etniei. In Timişoara, in centrul istoric mai precis, acest fenomen este prezent de foarte mult timp. Eu il traiesc pe pielea mea de cel puţin 15 ani, cu experienţe de cele mai multe ori neplacute. Iar ca sa-ţi raspund la intrebare, daca ar trebui sa-mi pun identitatea la bataie, ce rost mai are sa ţin secret detalii precum numele agresorilor, numele strazii, numarul apartamentului şi numarul casei cu pricina? Dupa ce am primit ameninţari cu moartea de faţa cu organele de poliţie şi ţinand cont de increngatura respectiva, te gandeşti de doua ori inainte sa iei orice iniţiativa.

Din discuţiile pe care le-am avut am inţeles ca ai trecut prin toate poveştile care ar parea exagerate, deformate celor care nu se confrunta cu aşa ceva. Cu toate acestea, ai simţit pe propria-ţi piele ameninţarile şi intregul ”arsenal” de mijloace pe care cetaţenii de etnie rroma le folosesc in incercarea de a forţa cumpararea apartamentelor aflate in case naţionalizate.

Proprietar: Nu cunosc reţeaua şi nici strategia prin care pun mana pe o anumita cladire sau apartament, dar, odata infiltraţi, incep prin a instala haosul. In cazul meu, au cumparat un apartament facand o oferta buna unui vecin ce locuia la subsol; asta pe langa faptul ca ei deţin la numarul de langa, o intreaga cladire istorica. Apoi au venit la fiecare locatar, cerandu-i sa le vanda apartamentul; daca spui nu, incep ameninţarile. Nu pot s-o uit pe maica-mea plangand in faţa uşii speriata, in timp ce unul dintre ei a strigat la ea „O sa vezi ca noi o sa va cumparam pe voi toţi şi toata strada!”. Noi, vecinii am ţinut piept vreo 2-3 ani, iar copil fiind m-am mai jucat cu unul dintre copii, asta pana cand intr-o noapte, un vecin alcoolic şi-a vandut apartamentul pe o suma ridicola. L-au imbatat şi i-au pus contractul sub nas. De atunci a inceput practic sa se dezlanţuie haosul, avand acum acces la intreaga curte. Interesant de observat e şi acest profil al cetaţeanului care poseda apartamente in zona istorica a Timişoarei. Nu e un om sofisticat şi clar nu face parte din clasa de mijloc (nu ca la noi ar exista o clasa de mijloc!), e doar un simplu muncitor, care, pana nu demult, inca mai locuia impreuna cu alte familii intr-un singur apartament cu toaleta comuna. Apartamentul meu a fost cumparat de la doua familii in 1991. Ar fi interesant sa se faca un studiu de antropologie urbana pe tema asta. Dar revin la arsenalul lor de metode: incep prin a pune copiii sa faca ravagii in curte, ii pun sa-ţi urineze la usa, iţi sparg geamurile, te injura, continua sa te ameninţe şi sa te agreseze fizic, iţi fura curent, etc. In cazul meu, ei nu locuiau cu noi in curte, doar sporadic, ci aduc rromi sarmani. Aceştia nu sunt agresivi, practic n-au nimic cu tine, unii dintre copii merg şi la şcoala, ei se bucura ca au un loc unde sa locuiasca. Numai ca mafioţii ii forţeaza sa terorizeze vecinii. Odata, maica-mea i-a amenintat cu poliţia, iar unul dintre ei a recunoscut in şoapta ca „bulibaşa” ii ameninţa cu bataia daca nu fac cum li se ordona. Am asistat de mai multe ori la scandaluri violente intre ei. Rromii saraci, gaborii, sunt practic exploataţi de catre mafie.

Te-ai simţit protejat de autoritaţi in momentele in care lucrurile au scapat de sub control?

Proprietar: Niciodata! Poliţia cand vine, nu face decat sa traga o ţigara cu ei. N-are nici poliţia chef de scandal. Intotdeauna cand e poliţie pe strada, mafioţii se dau mari victime.

Daca ar fi sa inventariem acţiunile autoritaţilor locale in aceasta sensibila problema avem reacţii extrem de slabe. Cu toate acestea avem un exemplu al unei autoritaţi care a incercat sa clarifice şi sa mişte lucrurile in aceasta privinţa. Este vorba de fostul prefect Ovidiu Draganescu. Demersurile acestuia nu s-au bucurat de concursul tuturor autoritaţilor pentru ca se face lumina in oraş. Traim oare intr-un oraş corupt?

Proprietar: Fara doar şi poate! Retrocedarile şi contractele acestea ilegale nu ţin seama de etnie: corupţia e trans-etnica, banul dicteaza. De cand ma ştiu, problema aceasta cu mafia imobiliara nu s-a ameliorat şi e clar ca au oamenii lor in primarie. De exemplu, cele doua apartamente din curtea mea probabil de vreo caţiva ani sunt pe numele lor (daca sunt). Pana nu demult veneau facturi pentru plata impozitelor la ICRAL pe numele vechilor proprietari. Ce aşteptari crezi ca mai pot avea de la Primarie? Cand o conducere nu e schimbata timp 15 ani, iţi dai seama ca acolo mafia e ca la ea acasa. Timişorenii sunt foarte conservatori...

Dupa atatea intamplari, presiuni, cum de nu ai vandut apartamentul? Ai face-o?

Proprietar: Nu am cui sa il vand decat lor şi la preţul pe care ei ţi-l impun. Cine s-ar muta intr-o casa unde sunt rromi, unde e galagie şi mizerie mai tot timpul. Sa ne inţelegem, mizerie in curtea lor, in cladirea la numarul de langa nu e, ci numai in curtea noastra, unde se spala covoare şi se arunca gunoaie intenţionat.

Daca am abordat acest subiect al retrocedarilor care au facut obiectul atator articole de presa inevitabil trebuie sa amintim şi de acuzaţiile de aşa-zis ”rasism” pe care le-au ridicat atat cetaţenii de etnie rroma, dar şi partizanii corectitudinii politice. Avem de a face cu rasism in aceasta chestiune?

Proprietar: In chestiunea de faţa e absurd sa aduci in discuţie considerente ce ţin de rasism. Toţi timişorenii ştiu ca apartamentele şi cladirile din centrul istoric sunt obţinute prin „invarteli”, de catre mafia tiganeasca. Nimeni nu-i intreaba de unde au bani sa-şi justifice plata taxelor. Iar adepţii corectitudinii politice vor da intotdeauna vina pe ”sistemul” romanesc care ii marginalizeaza de fapt pe rromii excluşi social.

Cumva lucrurile sunt legate de corectitudinea politica, de discriminarea pozitiva. Se spune adeseori ca acest concept ”corectitudinea politica” este in fapt noul terorism, ori noul egalitarism de sorginte comunista.

Proprietar: Termenul de corectitudine politica, facand abstracţie de originea lui este de fapt o incercare liberala, in adevaratul sens, de a elimina extremele in ceea de priveşte discriminarea, prin schimbarea limbajul, pentru a face posibila (re)conturarea unor identitaţi. Daca denumirea de ţigan nu permite emanciparea politica prin care populaţia rroma işi poate caştiga drepturile, vad chiar necesara posibilitatea de a apela la aceasta schimbare. De cand termenul de rrom şi-a facut loc in discursul public şi european, chestiunea rroma a devenit o problema reala pe agenda publica. La fel, discriminarea pozitiva e tot o incercare liberala de a facilita accesul grupurilor dezavantajate pe piaţa muncii şi in educaţie. Bineinţeles ca in fond tot discriminare e, dar in momentul de faţa, in ceea ce priveşte populaţia rroma cred ca e mai bine sa ramana aşa. Mai bine sa se ştie ca sunt locuri pe care populaţia rroma are dreptul sa le ocupe, iar numarul acestora trebuie sa creasca. Cand vine vorba de discriminarea pozitiva şi cei carora nu le convin, ne dam seama, de fapt, de limitele corectitudinii politice: neutralitatea şi reglementarea atitudinii noastre subiective - nu putem condamna faptele ilegale ale mafiei pentru ca suntem ameninţaţi imediat de rasism; ni se pune in faţa exemplul rromilor din Cunţi, carora primaria nu le recunoaşte adaposturile improvizate şi prin urmare aceştia nu au acte de identitate, etc. In aceasta joncţiune se instaleaza de fapt bariere simbolice şi frica: faptul ca nu putem spune cu voce tare cine este vinovatul duce la emergenţa rasismului şi a fricii de a fi napadiţi de ţigani. Mama mea la nervi spune ca mai bine i-ar fi exterminat Antonescu! Ghici cand a spus-o? Dupa ce poliţia a venit şi n-a facut nimic, ba mai mult, s-a şi rastit la ea ca era nervoasa şi plangea. Corectitudinea politica şi ineficienţa instituţionala merg foarte bine impreuna.

Corectitudine politica, discriminare pozitiva, egalitarism. Ajungem la ceea ce in ultimii ani si-a facut loc in Europa dar şi in Romania – nostalgia socialismului, comunismului, ca o contrapondere la capitalismului salbatic din ţara noastra, iar in Europa, probabil sufocarea pe care a adus-o societatea moderna a carei religie e consumerismul, a avea şi a nu fi (Erich Fromm). Nu cred ca e forţat ca discuţia noastra a ajuns in acest punct – capitalismul salbatic a facut posibila chestiunea ”rroma”.

Proprietar: Foarte interesant ce spui! Eu susţin ca, in momentul de faţa şi referitor la chestiunea rroma, cei care sunt nostalgici dupa comunism sunt de fapt rasiştii. Mi-a povestit odata maica-mea de un articol din ziarul Scanteia, in care erau luaţi peste picior rromii care şi-au dat nume cu conotaţii ciudate copiilor. Faptul ca regimul comunisto-fascist din Romania a incercat sa distruga cultura rromilor nu trebuie omis. Numarul cel mai mare de populaţie rroma din Timişoara, dar şi din alte mari oraşe, traieşte la periferia oraşului in condiţii inimaginabile, aceştia nu prezinta o ameninţare reala pentru populaţia timişoreana. Din pacate ei trebuie sa poarte in carca şi ilegalitaţile pe care mafia imobiliara le comite in centrul oraşului, folosindu-se de rromii saraci, ca in cazul situaţiilor nefericite din curtea mea. Prin urmare, rromii de la periferie sunt doar toleraţi, ca sa nu spun ignoraţi, iar mafia e lasata libera, işi face de cap sub nasul timişorenilor. Nu inţeleg de ce acest aspect este adesea ignorat de cei care susţin egalitatea in drepturi a rromilor, abordarea e ceva de genul: „ştim ca exista o problema cu mafia, dar cu toate acestea, preferam sa nu ştim.” In ceea ce priveşte egalitarismul, acesta arata bine pe hartie, iar inegalitaţile pe care le produce capitalismul salbatic (prefer sa-i spun neoliberalism) fac legitime aceasta cerinţa. Nu cred ca cei care il proclama au in minte egalitarismul aşa cum l-au inţeles comuniştii. Ceea ce vor ei e simplu şi onest: un sistem social bine pus la punct pentru toata lumea, educaţie de calitate şi pentru toti, mai multe drepturi, mai multa relaxare economica pentru IMM-uri, o justiţie care sa lucreze in beneficiul populaţiei şi nu pentru oligarhi (unde intra şi mari corporaţii). De fapt, termenul ar fi égaliberté (Étienne Balibar), in care egalitatea şi libertatea sunt feţele aceleiaşi monede. Dar aceasta este o alta discuţie care merita ţinuta candva.

Interviu realizat de Daniela RATIU
(Daniela RATIU este freelancer, publicist la Vocile Dreptei Evenimentul Zilei, scriitor)

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.