Viata timisoreanului Bata Marianov, ca o Serenada pentru surzi...

Scris de Alex Neagoe | Publicat in 18.06.2014 17:23 | Publicat in LOCAL | Tipareste pagina

Timişoara - Joi, 19 iunie, la ora 19, in spatiul Cafe Text Bastion a Bibliotecii Judetene din Timisoara, va fi lansat volumul  de poeme "Serenada pentru surzi" a lui Bata Marianov.

Bata Marianov s-a stabilit in Germania inca din anii ’80, dar revine, vara de vara, la noul domiciliu si atelier din capitala jazzului romanesc, Garana.
Sculptor recomandat de o carte de vizita impresionanta, cu vernisari si expozitii de amplu ecou in importante galerii din tara si strainatate, timisoreanul Bata Marianov se incearca, de o buna vreme, si  in arta cuvantului.

In 1943, aprilie 23, Bata Marianov s-a nascut la Timisoara,  in timpul celui de al doilea razboi mondial.
Tatal, Lazar Marianov, s-a intors ranit de pe Frontul de rasarit cu un an inainte de nasterea lui Bata - Miodrag.
In timp ce sotul era in razboi, mama - nascuta Elena Bogunovici - a trebuit singura sa faca fata greutatilor vietii.
In vara anului 1944, au inceput bombardamentele Aliatlor (ale englezilor si americanilor) asupra orasului Timisoara.
Intrucat casa parinteasca se afla in apropierea hidrocentralei de pe Bega, tatal, fost artilerist in armata romana, a gasit de cuviinta sa sape in gradina casei un adapost antiaerian, unde, impreuna cu cateva familii din vecini se refugiau cand incepeau sa sune sirenele.
Cartierul Fabric, la fel ca si alte cartiere din oras (cu precadere zona garii, dar si centrul orasului) au cazut victime bombardamentelor demolatoare, dupa care si a celor incendiare (cu napalm).
Dupa numai cativa ani de la bombardamentele Aliatilor, au inceput  si bombardamentele celor care se dadeau drept comunisti. In 1950, este arestat tatal pe motive politice, dar si Bata, in varsta de 7 ani, impreuna cu mama lui Elena, in acelasi timp, au trecut printr-un ”arest la domiciliu” de sase luni, cu persecutiile de rigoare.
In 1961, a terminat liceul, nu fara probleme, iar in 1963, dupa doua incercari nereusite, a izbutit sa treaca examenul de admitere la Institutul de arte plastice ”Nicolae Grigorescu” din Bucuresti, sectia de sculptura. Dupa numai un an de zile, este din nou exmatriculat si trimis corectional la ”ocna”, impreuna cu prietenul si colegul Mihai Mihai - la mina de plumb de la Ruschita (Banat).
Revine la Bucuresti dupa un an, pentru a-si continua studiile artistice, iar in 1970, reuşeşte la examenul de diploma si obţine licenta de sculptor.
Intre 1970 si 1973, este profesor de desen artistic si scuptura la Liceul de Arte Plastice din Timisoara, din 1971 fiind primit in Uniunea Artistilor Plastici din Romania.
Sotia, Fulga Marianov, reuseste sa ajunga in Occident, in 1982, şi se stabileste la Frankfurt pe Main.
Dupa mai bine de doi ani de asteptare a documentelor de emigrare si o multime de sicane, ajunge, la sfarsitul anului 1984, impreuna cu cei doi copii minori, in Germania Federala.
Dupa ce traieşte o vreme in sudul Frantei şi dupa zece ani de viata occidentala, ajunge aproape la fel de dezamagit de ”democratiile vestice - cu al lor turbo-capitalism si specula financiara”, cum fusese dezamagit si de ”statul totalitar al dictaturilor rosii”.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.