Vocea Rusiei, o portavoce pentru Timisoara?

Scris de Stiri de Timisoara | Publicat in 18.10.2013 13:45 | Publicat in LOCAL | Tipareste pagina

Timişoara - Cu cateva zile in urma, la Vocea Rusiei debuta cititorul Nicolae Ţaran, personalitate universitara şi politica care s-a facut remarcata in perioada postdecembrista in viaţa Timişoarei.
Nu a trecut mult timp şi un alt... cititor de la Timişoara a decis sa colaboreze cu Vocea Rusiei.

De asta data consilier local, marca PNŢCD, in Consiliul Local al municipiului Timisoara, Bogdan Herzog, a gasit de cuviinţa sa treaca graniţa (informaţionala) spre rasarit şi sa-i inveţe ceva despre istoria Banatului şi despre atitudine civica.

Vocea Rusiei: E bine ca au plecat nemţii?

Reflecţii despre patriotism, identitaţi şi multiculturalism in secolul XXI.

„Aveţi grija ce faceţi voi cu multiculturalismul in Banat. E foarte bine ca au plecat nemţii, pana la urma nu are rost sa le cultivam foarte mult imaginea, reprezentau un potenţial pericol pentru Romania, puteau oricand sa infiinţeze un UDMR, nemţesc şi sa militeze pentru autonomie”, cam aşa sunau vorbele care mi le-a adresat un cunoscut din Bucureşti apropiat unor cercuri naţionaliste, ne scrie cititorul nostru, Bogdan Herzog, consilier local in Timisoara.
Cele de mai sus, spuse intr-o audienţa de banaţeni autentici de indiferent ce etnie ar fi produs in cel mai bun caz ridicat din sprancene sau un zambet ironic sau ar fi dat drumul unui izvor nesfarşit de istorii din anii '80, poveşti despre satele locuite odinioara de germani şi efectiv ruinate odata cu inlocuirea acestora cu oameni coboraţi direct din „trenurile foamei”.

Intrucat am considerat şi consider şi acum partenerul de discuţie ca fiind de buna intenţie şi ii apreciez implicarea şi ataşamentul faţa de Romania, impartaşind multe din preocuparile şi gandurile sale, nu am catalogat automat afirmaţiile respective ca nişte prostii şi am cautat sa punctez pe fuga despre rolul saşilor şi al şvabilor in dezvoltarea Ardealului şi ulterior a Banatului, in special in spaţiul urban. Treptat discuţia s-a mutat spre alte subiecte. Despre multiculturalism nu am discutat decat foarte puţin, la acest capitol limitandu-ma sa afirm ceva de genul „noi in Banat nu am avut niciodata probleme unii cu alţii, ne inţelegem bine intre noi”. Probabil ca ar fi produs o nelamurire totala o afirmaţie de tipul „este foarte greu de inţeles pentru cineva din alta regiune a ţarii de ce un banaţean roman se simte adesea mai apropiat de un banaţean de alta etnie decat de un conaţional dintr-o alta regiune a ţarii”.
In timp ce identitatea regionala din alte zone ale ţarii este una mono-etnica, identitatea banaţeanului tradiţional este multi-etnica.Aceasta identitate regionala multi-etnica, precum şi faptul ca ea este vizibila in cadrul provinciei romaneşti cu nivelul cel mai ridicat de trai ne lamureşte şi poate crea nelinişte in unele cercuri. Lucrurile merita abordate, atat timp cat interlocutorii sunt de buna credinţa, deşi discutarea lor atinge unele puncte sensibile. Oricum, la ora actuala Banatul şi-a pierdut aproape complet caracterul multi-etnic, deci discuţiile devin teoretice.
In opinia mea, subiectul depaşeste sfera discuţiilor despre Banat şi rolul acestuia şi trece in sfera discuţiilor identitare, motiv pentru care cred ca merita sa imi asum riscul injuriilor care imi vor fi adresate de catre unii cititori.

Cadrul discutiei la inceput de sec XXI. Globalizare vs Identitate.

Cred ca indiferent de voinţa noastra, la inceputul secolului XXI, „patrioţii autentici” nu mai pot marşa pe o formula a naţionalismului exclusivist, mono-etnic, uneori cu accente xenofobe, caracteristic doctrinelor secolului XIX sau secolului XX. Promovarea unor astfel de formule prezinta numeroase neajunsuri: poate genera conflicte rapide cu naţionalişti de etnie diferita, se adreseaza unor spaţii geografice restranse intr-o epoca in care concurenţa la statul-naţiune opereaza la nivel de continente, este greu aplicabil unei lumi cu un numar crescand de casatorii mixte sau noilor emigranţi intra-europeni (ex romanii din Italia şi Spania, polonezii din Anglia) etc.
Foarte important: promovarea unor ideologii din trecut expune mişcarile patriotice contemporane la atacuri ideologice şi responsabilitaţi istorice, pentru care ele nu sunt vinovate, focalizand discuţia pe trecut in locul discuţiilor foarte presante despre prezent şi mai ales despre viitor; muta tipul luptei dintr-una ofensiva, intr-una defensiva.
Pericolul imediat il constituie totuşi instigarile la violenţe interetnice dupa cum au dovedit conflictele din fosta Iugoslavie sau tensiunile din zona secuimii – tipuri de conflicte pe care forţele anti–patriotice globalizante se grabesc sa le stimuleze pe principiul divide et impera.
Cu siguranţa factorul naţiune, ca unitate de neam şi limba constituie un factor care trebuie prezervat, insa, pe langa acesta mai este nevoie de lianţi capabili sa uneasca comunitaţi mai largi de oameni şi sa asigure pacea şi stabilitatea. In mod tradiţional, in marile imperii multi-etnice aceşti factori coezivi au fost fie religia, fie statul in sine, reprezentat de suveran şi dinastie. Un alt liant, il poate constitui conştientizarea unui pericol grav. Acest pericol exista şi se cheama globalizare - New World Order - cu atributele sale, one world governement, one police force, one religion, desfiinţarea tradiţiilor.

In cautarea liantului care sa lege diversele naţiuni europene (şi nu numai) am incercat in tabelul de mai jos sa subliniez principalele diferenţe intre un sistem multipolar, bazat pe libertatea comunitaţilor de a se organiza potrivit propriilor valori şi identitaţi, care ar trebui sa genereze adeziunea fortelor patriotice (naţionaliste, regionaliste etc) şi sistemul rival, al liberalismului globalizant, promovat pe canalele media europene şi americane li impus adesea cu forţa armelor in alte zone ale lumii.
Aşa cum se poate observa, in tabelul de mai jos (limitat şi perfectibil desigur) am inclus multiculturalismul la insuşiri caracteristice paradigmei tradiţionale. Cred cu fermitate ca un patriot care doreşte sa-şi pastreze identitatea naţionala, va inţelege o dorinţa similara a unui strain şi chiar il va ajuta pe acesta. Inamicul nu e nici ungurul, nici secuiul, nici neamţul, nici turcii sau arabii ci forţele globalizatoare, care doresc sfarşitul culturii tradiţionale europene, arabe etc. pentru a-şi promova propria agenda.

Potenţialul unor mişcari identitare in Romania actuala

Recentele mişcari de masa impotriva proiectelor Roşia Montana, impotriva gazelor de şist etc., coroborate cu susţinerea cvasi-generala a aceloraşi proiecte de catre clasa politica romaneasca, indiferent de partidul de provenienţa este de natura sa arate o falie tot mai profunda intre populaţie şi politicieni. Pentru prima data, poate de la 1989 incoace nu mai vorbim de o patura sociala care sustine un partid şi alta care vrea sa-l dea jos, de o regiune care voteaza intr-un fel şi alta intr-altul. Peste tot in ţara, de la Bucureşti la Cluj şi pana in satele cele mai sarace ale ţarii lumea realizeaza ca politicienii reprezinta alte interese decat ale celor pe care ar trebui sa-i reprezinte. Conducatorii Romaniei nu sunt nici instalaţi nici menţinuţi la putere prin voinţa populara, ci pe baza directivelor, veritabile unde verzi primite in exterior, in schimbul carora vand, azi aurul şi metalele preţioase, panza de apa freatica, maine aerul şi oamenii.

Cred şi sper ca intr-un astfel de climat, apariţia unei mişcari autentic patriotice este doar o chestiune de timp. Ar fi o imensa greşeala, insa ca o astfel de mişcare sa fie construita pe principiul „Romania impotriva tuturor” cu o viziune in care doar romanii sunt buni, iar restul sunt rai şi potenţiali duşmani. Viziunea xenofoba este o viziune suicidala pentru motivele expuse la inceputul acestui articol. Este nevoie de cooperare intre mişcarile identitare europene, o internaţionala a patrioţilor europeni şi de modele de convieţuire in astfel de medii.
In acest context, Banatul, tolerant fara a deveni un melting pot, tocmai pentru ca aici identitaţile şi cultura comunitaţilor tradiţionale s-au menţinut şi au inflorit in loc sa dispara, poate fi unul din modelele pe care Europa secolului XXI inca le cauta.
Nota: Toate informatiile prezentate in articol apartin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu raspunde pentru ele.

Bogdan Radu Herzog

 
 
 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.