6 ore si 40 de minute pentru elaborarea unei carti (STIINTIFICE!) de 212 pagini...

Scris de Coriolan Onescu | Publicat in 12.01.2016 14:07 | Publicat in NATIONAL | Tipareste pagina

Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie s-au sesizat din oficiu cu privire la suspiciune savarşirii infracţiunii de favorizarea faptuitorului, in modalitatea ajutorului dat unor persoane condamnate pentru infracţiuni de corupţie, in scopul de a ingreuna executarea pedepselor aplicate de instanţele de judecata.

Potrivit procesului verbal de sesizare din oficiu intocmit de procurori, fapta ar fi fost savarşita de mai multe persoane care au acţionat concertat in scopul de a crea aparenţa ca sunt indeplinite condiţiile legale pentru ca persoanele condamnate sa fie liberate condiţionat.
Dintr-o nota intocmita de Administraţia Naţionala a Penitenciarelor, precum şi din datele existente in spaţiul public rezulta indicii ca, in realitate, aceste condiţii nu erau indeplinite in realitate, iar prin faptele savarşite s-a urmarit exclusiv favorizarea persoanelor condamnate.

In aceasta modalitate, printre persoanele condamnate la pedepse cu inchisoarea pentru infracţiuni de corupţie se regasesc condamnaţi care au executat sau urmeaza sa execute cu pana la 300 de zile mai puţin decat stabilise instanţa de judecata, exclusiv ca urmare a activitaţii infracţionale care face obiectul sesizarii din oficiu.

Astfel, potrivit art. 96 alin. 1 lit. f din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor, in cazul elaborarii de lucrari ştiinţifice, se considera 30 de zile executate, pentru fiecare lucrare ştiinţifica.
Pentru a profita de aceasta prevedere, s-ar fi creat un mecanism in care ar fi implicate cadre universitare, reprezentanţi ai unor edituri şi membri ai comisiilor din penitenciare, care au acţionat coroborat, astfel incat persoanele condamnate sa apara ca autori de lucrari ştiinţifice, iar pedepsele aplicate de instanţe sa se considere ca executate.
Mai multe cadre universitare ar fi acordat recomandari formale prin care au atestat pretinsa relevanţa ştiinţifica a unor lucrari, exclusiv pe baza titlului acestora, fara a lua contact in vreun mod cu autorul lucrarii şi fara a cunoaşte viziunea acestuia asupra temelor care urmau sa fie abordate.
Aceste recomandari ar fi avut o natura generica şi ar fi fost folosite, uneori, in aceeaşi forma, pentru elaborarea unor multiple lucrari cu caracter ştiinţific.

Alte cadre universitare ar fi acceptat sa valideze valoarea unor lucrari şi sa le includa in evidenţa unor conferinţe ştiinţifice internaţionale, in condiţiile in care activitatea de elaborare desfaşurata de autor durase cate o ora pentru fiecare comunicare.
Se observa ca ar exista o discrepanţa intre prestigiul presupus al unei asemenea manifestari şi implicarea reala a autorului, care a determinat ca fiecare ora de activitate sa reduca durata pedepsei executate cu cate 30 de zile.

Totodata, ar fi existat persoane care au acceptat sa elaboreze lucrari cu un aparent caracter ştiinţific şi care au fost asumate ulterior de persoanele condamnate.
Lucrarile pretins a fi fost realizate in penitenciar citeaza opere la care autorul nu a avut acces nici la biblioteca, nici online, iar timpul dedicat elaborarii lucrarilor este in mod obiectiv insuficient pentru un asemenea demers (de exemplu 12 ore pentru o lucrare de 180 de pagini ori 6 ore şi 40 de minute pentru elaborarea unei lucrari de 212 pagini).
In aceste imprejurari, concluzia este ca autorul real este o alta persoana.

Reprezentanţii unor edituri ar fi acceptat publicarea lucrarilor fara a se raporta in niciun fel la valoarea ştiinţifica acestora şi interesul pieţei de carte, in tiraje infime, care nu au fost puse in vanzare in circuitul comercial obişnuit.
Modalitatea atipica de incheiere şi executare a contractelor in raport cu celelalte lucrari publicate de aceleaşi edituri demonstreaza ca aceste persoane nu ar fi acţionat in scopul pentru care a fost infiinţata persoana juridica, ci exclusiv pentru a impiedica executarea pedepsei in condiţiile stabilite de instanţa.

Pe de alta parte, funcţionari din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor cu atribuţii in analiza condiţiilor prevazute de lege pentru a propune liberarea condiţionata ar fi acceptat susţinerile condamnaţilor şi le-ar fi acordat beneficiul legal menţionat, in lipsa oricarei cenzuri cu privire la temeinicia acestora.
Astfel, au existat situaţii in care persoanele condamnate nu figurau in tabelele de pontaj sau au elaborat in acelaşi interval patru lucrari ştiinţifice in paralel, imprejurari care arata ca era in mod obiectiv imposibil sa fie autorii acestor opere.
Aceste imprejurari au dat naştere unui adevarat fenomen de natura sa lipseasca de conţinut deciziile instanţelor (in luna decembrie doar la Penitenciarul Rahova erau in curs de elaborare 46 de lucrari pretins ştiinţifice).

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.