Alexandru Gabor: Intoleranta si limbajul vitriolant au creat transee reale intre stanga si dreapta

Scris de Timisoara Express | Publicat in 14.04.2014 21:00 | Publicat in NATIONAL | Tipareste pagina

# Interviu cu Alexandru GABOR, doctor in Ştiinţe Politice, publicist

Pentru un doctor in ştiinţe politice care ar fi ”diagnosticul” Romaniei? Autism, schizofrenie, cataracta?

Alexandru GABOR: Tranziţiile post-comuniste au depins in mare masura de tipologia regimului pre-existent inainte de 1989. Romania a avut un regim totalitar-sultanistic, cu totul aparte in spaţiul Europei centrale şi de est, cu o familie care a concentrat intreaga putere politica in jurul ”sultanului” Ceauşescu. A fost un regim al barocului fascisto-comunist, pentru a imprumuta termenii lui V.Tismaneanu. Romania a fost nevoita sa ia totul de la zero, in economie, in construcţia instituţionala sau a societaţii civile. Bocancul istoriei a strivit aici orice gindire autonoma şi orice oaza de libertate. Deşi celebram oameni care au avut curajul disidenţei inainte de ’89, e important de spus ca aceasta a fost solitara şi personala, spre deosebire de vecini, unde au fost asociaţii semnificative de opoziţie.
Diagnosticul cel mai adecvat ar fi schizofrenia, anume dedublarea, disimularea, prapastia dintre eurile noastre private şi cele publice. Termenul are deja conotaţiile unei celebru eseu de Vaclav Havel (”Puterea celor lipsiţi de putere”), in opinia mea, cel mai patrunzator observator al omului nou, creat de aceasta teribila inginerie sociala iniţiata de Lenin. Dar şi Vaclav Havel, şi Alexander Soljeniţin impartaşesc o viziune comuna: regimurile comuniste s-au fundamentat pe minciuna şi ideologie. Cind oamenii au ales ”sa traiasca in adevar”, cand ideologia a fost denunţata ca frazeologie gaunoasa, regimurile comuniste au pierit. Insa omul post-comunist a supravieţuit, plin de resentimente, ura faţa de semeni, dispreţ faţa de Celalalt. Misiunea noastra acum, dupa ce am importat cadrul instituţional occidental, este de a reinventa cetaţenia democratica. Trebuie sa inţelegem faptul ca viaţa civica nu se reduce la exercitarea dreptului de vot.

Ai predat la SNSPA ideologii politice, teorii politice contemporane, gandire politica romaneasca şi teorii ale revoluţiei. Dincolo de zidurile unei universitaţii ce relevanţa mai au ideologiile intr-un spaţiu unde, indiferent cine este la guvernare, se amesteca pana la anulare politici publice, guvernarile nu mai au culoare politica in fapt, avem doar o bolboroseala guvernamentala.

Alexandru GABOR: Mulţi au decretat ”criza ideologiei” inca din anii 60, insa doar intr-o societate inchisa pluralismul valorilor şi al principiilor politice este mutilat. Doar comunismul şi nazismul au pretins monopolul adevarului. Ideologiile politice constituie repere inconturnabile ale vieţii in cetate. Nu putem edifica o societate democratica fara aceste valori subintinse de proiectele politice macro, respectiv de ideologii: statul de drept, o economie de piaţa funcţionala, separarea şi limitarea reciproca a puterii, pluralismul politic şi forme ale solidaritaţii sociale. Problema vieţii noastre politice nu este amestecul sau lipsa culorii politice, ci o insuficienta preocupare a partidelor de a coagula afinitaţi in jurul unor valori şi idei. Cu alte cuvinte, sunt slab instituţionalizate. O a doua chestiune relevanta aici este saltul pripit spre ”ismele” la moda in Occident. Societaţile vestice au trecut la alte probleme, aşa-numitele valori post-materialiste, tocmai pentru ca au cadrul instituţional de a face o democraţie sa funcţioneze.

Nu avem doar culoarea politica nedefinita a guvernarilor, ci, in ultimii ani, s-a creat o falie intre cei care se declara de dreapta şi cei din zona aşa-zis de stanga, un soi de intoleranţa pentru ideile celorlalţi. Intelectualii de opinii diferite nu mai pot sta la aceeaşi masa, atacurile sunt virulente.

Alexandru GABOR: E adevarat ca intoleranţa şi limbajul vitriolant au creat tranşee reale intre stanga şi dreapta, cu polarizari de opinii vehemente. Cred insa ca avem mecanisme de auto-reglare, dovada şi protestele consistente faţa de limbajul extremist sau linşajul mediatic. Democraţia constrange la moderaţie şi auto-limitare, multe poziţionari sunt in jurul ”centrului” politic şi intelectual şi avem o obligaţie comuna ca spaţiul public al ideilor sa nu devina un perete plin de mesaje obscene. Un intelectual autentic accepta diversitatea de opinii, altminteri ar trece in registrul religios şi s-ar confunda cu profetul. De regula, in cadrul definiţiilor democraţiei, noi acceptam propriile limite intelectuale, failibilitatea noastra ca fiinţe umane şi construim instituţii pornind de la aceasta asumpţie. Convingerea celor mai celebri aparatori ai libertaţii cuvantului, precum J.St.Mill, recent reeditat la editura Humanitas cu eseul Despre libertate, a fost ca exprimarea opiniilor e condiţionata de rezonabilitate, respect pentru opinia adversa şi buna-credinţa. Dialogul politic are o eticheta, un cod propriu. Ideile diferite, fie de stanga, fie de dreapta, nu pot fi schimbate, tranzacţionate dupa o formula, citez un fost politician roman, numita regula de dialog ”ba pe a mamei dvs”...

Eşti un cunoscator al sistemului de invaţamant. M-aş referi la o carte pe care o apreciem amandoi ”HomoVidens” a lui Giovanni Sartori şi in care acesta face referire la sistemul de educaţie care, prin intermediul diplomelor, a creat ceea ce acesta numeşte ”lumpenintelligentisia, un proletariat intelectual” lipsit de orice consistenţa intelectuala. La noi, spre exemplu, sistemul de invaţamant cel superior a devenit o afacere, fapt care se reflecta in mai toate palierele societaţii.

Alexandru GABOR: Din pacate, celebrul politolog italian are dreptate, universitaţile şi educaţia trec printr-o criza, şi-au abandonat misiunea, aceea de a forma intelectual tinerii, de a deschide perspectivele marii culturi, de a cultiva curiozitatea intelectuala şi spiritul critic. Diplomele sunt privite acum doar instrumental, ele sunt necesare la altceva, pe piaţa muncii eventual şi nici acolo valoarea lor nu ramane nedistorsionata. La noi, problema e acutizata de subfinanţarea cronica şi lipsa de control riguros asupra sistemului. Astfel a fost posibila impostura şi stagnarea. Adesea se practica o forma de prestidigitaţie, iluzia ca olimpicii noştri la diverse discipline substituie adevarata evaluare a sistemul de educaţie. Nu trebuie sa ne imbatam cu apa rece, cele mai multe evaluari internaţionale indica precis un regres pentru abilitaţile şi cunoştinţele pe care elevii şi studenţii le primesc in educaţia romaneasca.

Daca vorbim despre invaţamantul superior nu putem evita chestiunea plagiatului. In lumea civilizata, plagiatul dovedit aduce cu sine excluderea din comunitatea academica. La noi insa vedem ca plagiatul este ignorat. Mai mult, ascensiunea politica, academica nu are de suferit din aceasta cauza.

Alexandru GABOR: Problemele de integritate in mediul academic sunt nenumarate, incepand de la harţuirea sexuala, favoritisme, alcatuirea unor clici academice şi, evident, pana la problema integritaţii cercetarii. Deşi unele universitaţi au coduri de etica şi avem instituţii publice care sunt, cel puţin formal, gardienii integritaţii academice, acestea nu funcţioneaza la un nivel optim. In lipsa acestor reacţii, cred ca ne putem baza pe principiul suveranitaţii beneficiarului, respectiv studenţii pot alege daca vor studia sau nu intr-o universitate cu probleme de integritate. Deja mulţi aleg sa studieze in strainatate şi vor ramane pe piaţa doar instituţiile care işi vor preţui imaginea publica şi conformarea faţa de conduita academica. Ascensiunea politica la noi nu se impiedica de dosare penale sau decizii definitive ale instanţei, cu atat mai puţin de problema plagiatului. Insa vremurile se schimba, chiar daca neexprimata, exista o tendinţa majora de a nu mai accepta aceasta deturnare sau bulversare teribila a valorilor.

Revista Kamikaze gazduieşte, saptamanal, o cronica de carte sub semnatura ta. Se simte in carţile pe care le alegi intenţia de a oferi de fapt o bibliografie necesara, un fel de ”reţeta” pe care propune un doctor in ştiinţe politice pentru o mai buna ”vedere” a contextului in care traim. Cartea e un mijloc de ”imunizare” faţa de manipulare?

Alexandru GABOR: Ştim de la cronicarii romani ca a citi carţi ”nu este alta mai cu folos in toata viaţa omului zabava” iar de la Borges mi-a ramas in minte ideea paradisului ca o biblioteca. Citesc şi recenzez carţi pe care le consider intr-adevar relevante pentru contextul nostru, insa consider şi ca multe carţi valoroase trec neobservate, nu se bucura de o minima atenţie intr-o piaţa editoriala invadata de pseudo-valori şi maculatura.

Ai fost intr-un stadiu de mobilitate de şase luni, in cadrul doctoratului, in insorita Catania, mai precis la Universitatea din Catania. Imi povesteai ca, an de an, localnicii nu renunţa la procesiunea in amintirea victimelor din anii 90, ne referim la celebra ”Mani pulite” atunci cand Italia a facut curaţenie incercand sa scape de corupţia care atinsese cote alarmante.

Alexandru GABOR: Da, am avut şansa de a petrece cateva luni in Catania intr-un departament renumit pentru problemele de patrimoniu, tema cercetarii mele doctorale, alaturi de profesori extrem de generoşi, precum profesoara Romilda Rizzo, careia ii raman extrem de indatorat. Sicilia s-a schimbat foarte mult din anii ‘90, graţie operaţiunii Mani Pulite şi a fost interesant de observat atitudinea şi memoria acestor poveşti intunecate. Pe mulţi pereţi stradali din Catania se afla grafitti cu mesaje de recunoaştere a eroilor luptei anti-mafie. Italienii comemoreaza sacrificiul celor care au luptat cu corupţia organizata şi in fiecare an exista marşuri ale societaţii civile care amintesc de incrancenata lupta din vasta operaţiune ”Miinile curate”, care a destructurat inclusiv sistemul de partide. Acum ţara e mai puţin corupta graţie unor procurori şi judecatori care au riscat mult insa au fost convinşi ca lupta anti-corupţie e esenţiala pentru valorile statului de drept.

Sunt comentatori care fac analogia intre evenimentele de atunci şi ceea ce se intampla astazi in Romania in care avem politicieni in inchisoare, fapt de neimaginat acum caţiva ani. Suporta analogia?

Alexandru GABOR: Nu ştiu daca analogia e adecvata, proporţiile operaţiunii Miini curate din Italia au fost mult mai mari decat conturul fenomenului de la noi, aşa cum apare in bilanţul funcţionarii justiţiei la DNA, DIICOT sau ICCJ. Insa e indubitabil ca drumul justiţiei independente nu trebuie oprit şi ca mesajul a fost clar: nimeni nu e mai presus de lege. In acelaşi timp, nu cred ca trebuie sa alimentam un spirit iacobin, revanşard. Increderea in justiţie se poate consolida fara festivisme ale urii.

Ai fost unul dintre iniţiatorii protestului din Bucureşti atunci cand in Euromaidanul din Kiev a curs sange. Dupa Euromaidan a urmat Crimeea, ne amintim discursul lui Putin prin care de fapt Razboiul Rece a revenit pe buzele tuturor. Europa e contrariata de mişcarile lui Putin. Intr-o analiza publicata zilele acestea de Forbes se spunea ca ”Occidentul trebuie sa inţeleaga ca Putin interpreteaza concesiile drept slabiciune şi acţiuniile drept putere. Daca Occidentul nu inţelege asta a pierdut jocul”. Se reseteaza istoria contemporana?

Alexandru GABOR: Impreuna cu caţiva prieteni organizatori, Paul Balogh şi Andrei Gaitanaru, am fost bucuros sa particip la acest protest, cand mass media noastra parea sa ignore varsarile de sange din Euromaidan. Ideal, ar trebuie sa ne pese mai mult de situaţia Ucrainei, avand in vedere ca Moldova poate fi urmatoarea victima. In mod cert, da, va fi o ”resetare”, diferita de cea anticipata iniţial de administraţia Obama, in sensul detensionarii, cooperarii şi bunei inţelegeri intre Rusia şi Vest. Occidentul a devenit subit conştient ca Rusia nu a renunţat la tentaţia imperiala, reluata acum ca dominaţie economica in locul vechilor sfere de influenţe politice. Nu cred ca vom avea un nou Razboi Rece, nici un razboi adevarat, deşi conflicte ”calde” au avut deja loc, din nefericire. Opinia mea e ca aceste conflicte la scara mica se vor opri şi ca frontul principal va fi economic. Costurile razboiului economic vor fi suportate de cetaţeni. Data fiind dependenţa reciproca intre cele doua parţi, e probabil ca limitele acestei tensiuni sa fie atinse intr-o perioada relativ scurta şi astfel sa fie exclusa o escaladare. Cel puţin, aşa arata un scenariu optimist.

Ce insemnatate au pentru Romania mişcarile geopolitice in zona?

Alexandru GABOR: Cred ca principala insemnatate va fi relansarea temelor de politica externa in spaţiul public şi in campania electorala. Suntem intr-un club de securitate, toate forţele politice au contribuit la apartenenţa noastra la NATO şi pe acest proiect naţional trebuie dezvoltate direcţiile ulterioare de politica externa. Europa Centrala şi Balcanii au in mod special experienţa istorica a fragilitaţii statale şi e prima data cand umbrela NATO ne da certitudinea ca nu suntem singuri in faţa intemperiilor istoriei.

Interviu realizat de Daniela RAŢIU
(Daniela RAŢIU este freelancer, publicist ”Vocile Dreptei” Evenimentul Zilei, scriitor)

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.