Cand patimile egoiste produc in suflet tulburare...

Scris de Coriolan Onescu | Publicat in 23.12.2015 11:10 | Publicat in NATIONAL | Tipareste pagina

Pacea lui Dumnezeu daruita oamenilor - Pastorala de Craciun 2015

† DANIEL
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOPUL BUCURESTILOR,
MITROPOLITUL MUNTENIEI SI DOBROGEI,
LOCTIITORUL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI
SI
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL,
PREACUCERNICULUI CLER
SI PREAIUBITILOR CREDINCIOSI
DIN ARHIEPISCOPIA BUCURESTILOR
HAR, MILA SI PACE DE LA HRISTOS-DOMNUL NOSTRU,
IAR DE LA NOI PARINTESTI BINECUVÂNTARI
 
„Slava intru cei de sus lui Dumnezeu
si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!”
(Luca 2, 14)
 
Preacuvioşi si Preacucernici Parinti,
 
Iubiti credinciosi si credincioase,
 
Sarbatoarea Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos are multe inţelesuri duhovniceşti, pentru ca intruparea sau inomenirea Fiului vesnic al lui Dumnezeu este izvorul multor daruri si binefaceri pentru omenire.
 
Fiul lui Dumnezeu Cel vesnic viu Se face Om muritor, pentru a darui oamenilor muritori viata veşnica. Fiul lui Dumnezeu Se face Om, pentru ca omul sa poata deveni fiul lui Dumnezeu dupa har (cf. Ioan 1, 12). Pe scurt, inomenirea lui Dumnezeu are ca scop indumnezeirea omului.
 
Coborarea Fiului lui Dumnezeu Iisus Hristos intre oameni este inceputul inaltarii omului in imparatia iubirii Preasfintei Treimi. Insa aceasta inalţare a omului are ca baza impacarea dintre Dumnezeu Cel Sfant si omul cazut din legatura cu El prin pacatul neascultarii. Planul lui Dumnezeu de impacare a Sa cu omenirea cazuta prin pacatul neascultarii este binevestit de ingeri la Nasterea Fiului Sau ca om in Betleem. In aceasta privinta Sfantul Chiril al Alexandriei, in al sau Comentariu la Evanghelia dupa Luca, spune ca ingerii au cantat „slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire” (Luca 2, 14), deoarece ingerii „sunt in pace cu Dumnezeu, si ei in nici un chip nu incalca hotararea lui Dumnezeu si stau in mod temeinic in dreptate si in sfintenie. Dar noi nenorociţii, aducem si aşezam impotriva voinţei Stapanului nostru poftele noastre, si de aceea ne aflam ca nişte vrajmaşi ai Sai. Insa aceasta stare a fost dezlegata de catre Hristos. Caci El este pacea noastra, si El, prin Sine, ne-a unit cu Dumnezeu Tatal. El a scos dintre noi si Dumnezeu pacatul care ne facea duşmanii lui Dumnezeu, El ne-a facut drepţi prin credinta si El cheama aproape de Dumnezeu pe cei care nu erau aproape de Dansul”[1].
 
Taina Naşterii Domnului Iisus Hristos in Betleem este reprezentata in chip simbolic si duhovnicesc in Liturghia euharistica ortodoxa, mai intai prin Randuiala Proscomidiei, cand se pregatesc darurile liturgice (paine si vin) care vor fi aduse, la momentul potrivit al Sfintei Liturghii, pe Sfanta Masa din Altar pentru a fi sfintite. Proscomidiarul reprezinta peştera de la Betleem, iar cruciulita care sta pe un suport semisferic, deasupra painii de pe Sfantul Disc, este numita „Steaua” care i-a calauzit pe cei trei magi de la Rasarit, si care s-a oprit deasupra peşterii de la Betleem, unde se afla Pruncul Iisus, numele cetaţii Betleem insemnand „Casa Painii”. De aceea, cand acopera Sfantul Disc, preotul rosteşte cuvintele: „Si venind steaua, a stat deasupra unde era Pruncul” (Matei 2, 9). Inainte de inceperea Sfintei Liturghii euharistice, preotul slujitor se roaga rostind cuvintele din cantarea ingerilor de la Betleem: „Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire” (Luca 2, 14).
 
Pacea lui Dumnezeu daruita oamenilor in si prin Iisus Hristos este celebrata in intreaga viata liturgica a Bisericii Ortodoxe, dar mai ales in Sfanta Liturghie, cand se rostesc cuvintele: „Pace tuturor” si „Pace ţie cititorule” la citirea Apostolului, „Pace tuturor” si „Pace tie celui ce ai binevestit” la citirea Sfintei Evanghelii, „Pace tuturor” inainte de Crez, dupa ecfonisul: „Cu indurarile Unuia-Nascut Fiului Tau … ”, si „Pace tuturor” dupa rugaciunea Tatal nostru.
 
Vorbind despre pacea lui Dumnezeu facuta si adusa de Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Sfantul Apostol Pavel spune ca Insuşi „Dumnezeu Tatal era in Hristos, impacand lumea cu Sine insuşi … si punand in noi cuvantul impacarii”(2 Corinteni 5, 18-19). Aceasta pace se si numeşte „pacea lui Dumnezeu, care covarşeşte orice minte si care pazeşte inimile si cugetele noastre in Hristos” (Filipeni 4, 7). Aceasta pace daruita oamenilor in si prin Hristos este temelia impacarii oamenilor cu Dumnezeu si a impacarii si infraţirii popoarelor intre ele. De aceea, Apostolul Neamurilor spune despre Hristos ca „El este pacea noastra, El Care a facut din cele doua lumi (iudeii si neamurile) - una, surpand peretele din mijloc al desparţiturii, desfiinţand vrajmaşia in trupul Sau, legea poruncii si invaţaturile ei, ca intru Sine pe cei doi sa-i zideasca intr-un singur om nou si sa intemeieze pacea. Si sa-i impace cu Dumnezeu pe amandoi uniţi intr-un trup, prin Cruce, omorand prin ea vrajmaşia” (Efeseni 2, 14-16) [2].
 
Asadar, omul cel nou in Hristos este omul in care locuieşte pacea lui Dumnezeu si care lucreaza pentru impacarea oamenilor cu Dumnezeu si intreolalta. De aceea, „facatorii de pace, fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9).
 
Intrucat Dumnezeu este Dumnezeul pacii (cf. Romani 15, 33; Filipeni 4, 9), pacea este dar al lui Dumnezeu si roada a Duhului Sfant (cf. Galateni 5, 22), pacea este insoţita de dreptate si de bucurie, pentru ca „Imparatia lui Dumnezeu este dreptate, pace si bucurie in Duhul Sfant” (Romani 14, 17).
 
Darul pacii spirituale, al impacarii omului cu Dumnezeu, cu sine si cu semenii se cere prin rugaciune si se cultiva prin ganduri, cuvinte si fapte bune, astfel incat pacea spirituala a sufletului devine izvor de pace sociala, de pace in familie, in comunitate si in lume.
 
Sfintii Parinti ai Bisericii invata ca patimile egoiste ca: lacomia sau iubirea obsesiva de avere, de putere si placere si altele asemanatoare produc in suflet tulburare, iar aceasta tulburare se rasfrange apoi in relaţiile dintre oameni, care devin tensionate, conflictuale si chiar violente, mai ales din cauza nedreptaţilor si suferinţelor create de lacomie. Cand inteligenţa umana este stapanita de patimile egoiste ale invidiei, vicleniei si minciunii, ea produce in suflet si in societate dezordine si multe rautaţi, in schimb inţelepciunea care vine de la Dumnezeu este „curata, apoi paşnica, ingaduitoare, ascultatoare, plina de mila si de roade bune, neindoielnica si nefatarnica. Si roada dreptaţii se seamana intru pace de cei ce lucreaza pacea” (Iacob 3, 17-18).
 
          Iubiti fraţi si surori in Domnul,
 
Sfanta Evanghelie ne spune ca in timpurile din urma, care pot fi inţelese si ca timpuri de criza spirituala si morala, „din pricina inmultirii faradelegii iubirea multora se va raci” (Matei 24, 12), iar Sfantul Apostol Pavel, vorbind despre degradarea spirituala a societaţii cand slabeşte credinta oamenilor in Dumnezeu si cand libertatea lor nu mai este unita cu responsabilitatea, spune ucenicului sau Timotei, episcop in Efes: „si aceasta sa ştii, ca in zilele din urma vor fi vremuri grele; ca vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, laudaroşi, trufaşi, hulitori, neascultatori de parinti, nemulţumitori, fara cucernicie, lipsiti de dragoste, neinduplecaţi, clevetitori, neinfranaţi, cruzi, neiubitori de bine, tradatori, necuviincioşi, ingamfaţi, iubitori de desfatari mai mult decat iubitori de Dumnezeu, avand infaţişarea adevaratei credinţe, dar tagaduind puterea ei. Departeaza-te de aceştia …” (2 Timotei 3, 1-5).
 
In fata acestei crize spirituale si morale, crestinii statornici si luptatori nu se descurajeaza, ci raspund printr-o viata spirituala si morala mai intensa, potrivit indemnului: „fii credincios pana la moarte si iti voi da cununa vietii” (Apocalipsa 2, 10).
 
Cat de mare este darul pacii spirituale a sufletului si darul pacii sociale in familie, in comunitate si in lume se poate inţelege mai ales cand aceasta pace lipseşte, cand pacea si bucuria sufletului sunt inlocuite cu tulburarea si cu depresia, cu cearta si cu violenţa, cu razvratirea si ura, cu invrajbirea si ostilitatea, cand fiecare judeca pe toti ceilalţi, fara a-si vedea propriile greseli.
 
Astazi, cand creste violenţa verbala si fizica in familie, in şcoala, in societate si se inmulţesc conflictele militare si terorismul in multe parti ale lumii, cand multi oameni, fiindca nu mai au pace si bucurie in suflet, cauta fericirea in alcoolism ori in consumul de droguri, iar altii ca sa scape de depresie si deznadejde se sinucid, activitatea educaţionala, pastorala si social-filantropica a Bisericii trebuie intensificata. Impreuna cu familia, cu şcoala si cu alte instituţii abilitate, Biserica trebuie sa dezvolte si mai mult o educatie si o cultura a pacii spirituale interioare si a pacii sociale, o cultura a respectului reciproc si a reconcilierii, in locul urii, al invrajbirii si al violenţei prezente in lumea de azi. In acest sens, este foarte actual indemnul Sfantului Apostol Pavel care spune: „Cautaţi pacea cu toti oamenii si sfinţenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu” (Evrei 12, 14).
 
Aceasta perspectiva a unei culturi a pacii spirituale si sociale trebuie studiata si promovata mai ales incepand cu anul 2016, declarat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane ca An omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox. Modul pozitiv in care este dobandit si cultivat darul pacii prin rugaciune si acţiune educativa, personala si comunitara, poate deveni modul de viata sanatoasa si armonioasa intr-o lume individualista si secularizata, agitata si stresata, tehnicizata si robotizata, in care, in mod paradoxal, exista multa comunicare virtuala, dar putina comuniune reala, multa aglomeraţie de oameni in oraşe, dar puţine remedii pentru singuratate si depresie.
 
De aceea, darul pacii si al bucuriei sarbatorii Nasterii Domnului Hristos trebuie impartaşit, prin rugaciune si daruri spirituale si materiale, mai ales in aceste zile, copiilor orfani, batranilor singuri, oamenilor saraci, familiilor indoliate si intristate, bolnavilor si tuturor celor necajiti si neajutoraţi.
 
Astfel, pacea si bucuria ingerilor si pastorilor de la Betleem vor lumina sufletele si chipurile oamenilor care simt ca semenii lor cu suflet bun si generos devin mainile iubirii milostive a lui Hristos catre toti oamenii defavorizati, aflati in nevoi sau in dificultate.
 
Ca si in anii trecuti, in noaptea de 31 decembrie 2015 spre 1 ianuarie 2016 ne vom aduna in biserici spre a mulţumi lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El, mai ales pentru darul vietii, si spre a-I cere ajutorul Sau pentru Anul Nou in care intram.
 
Cu prilejul sarbatorii Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos si al Anului Nou – 2016, va adresam tuturor doriri de sanatate si mantuire, pace si bucurie, dimpreuna cu urarea tradiţionala: La multi ani!
 
„Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartaşirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti!”
(2 Corinteni 13, 13).
 
Al vostru catre Hristos-Domnul rugator si de tot binele doritor,
 
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
 
[1] Sfantul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Sfanta Evanghelie dupa Luca, traducere Diacon Gheorghe Babut, Editura Pelerinul Roman, Oradea, 1998, p. 20.
[2] Cf. Pr. Dr. Ioan Mircea, Dictionar al Noului Testament, Editura EIBMBOR, Bucuresti, 1984, p. 351.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.