Complicatele odgoane din jurul unui hotel ce a primit stapan ortodox

Scris de | Publicat in 30.12.2013 14:40 | Publicat in NATIONAL | Tipareste pagina

Ponta face cadou o viluţa sereiştilor şi un complex hotelier ortodocşilor din Covasna, lumea se agita, se reaminteşte de nesimţirea din calupurile careia se cladeşte Catedrala Mantuirii Neamului (Prost), mai ales ca vine dupa ce a ieşit pe piaţa şi povestea cu patriarhul Daniel Ciobotea, care cere un tas (contribuţie benevola strecurata cu mana intr-un saculeţ ce se plimba prin biserica, de regula cu palma intr-o poziţie de nu se vede bancnota plasata) de 300.000 de lei pentru, aţi ghicit, aceeaşi catedrala-piramida.

Asociaţia Secular Umanista din Romania se enerveaza şi, in ziua in care Cuza baga brişca in averile manastireşti şi taia apendicele ne-necesar vieţii, Facebook-ul s-a impanzit cu pozele şi mesajele celor care transmiteau, cu variaţiuni, cam aceeaşi idee: ”Vrem spitale, nu catedrale”.  

Nu ca ar conta foarte mult in aerul tare de pe ”culmi”. Culmile sociale, atunci cand e vorba de dat reguli in societate – de vorbim de guvern - şi ale sfidarii, atunci cand pomenim de campioana spiritualitaţii prost inţelese, Biserica Ortodoxa Romana.

Nu conteaza prea mult dar, totuşi, mai aduce aminte guvernanţilor ca Romania este o ţara laica şi ca, inainte de a avea grija de raportul oamenilor cu diverşi zei in care doresc sa creada in timpul lor liber, statul are datoria de a le asigura tuturor, nu doar credincioşilor, lucruri ceva mai importante vieţii, cum ar fi serviciile medicale de calitate, invaţatura şi, de ce nu, chiar şi o retragere decenta la un azil – daca ”marele neam ortodox” nu-şi ştie/poate gestiona in familii batranii.

Biserica nu e spital, şi voi o arataţi

Apare un comunicat gandit pe fuga de catre strategii in comunicare din BOR, care spune ca ”Şi bisericile sunt spitale” şi scapa o aberaţie gen ”in Romania nu se inchid spitale şi şcoli din cauza Bisericii, ci din cauza scaderii numarului populaţiei şi pentru ca au aparut spitale şi şcoli private”, de parca povestea ar trebui sa fie invers proporţionala in ceea ce priveşte construirea de biserici, şi, cu cat mor sau pleaca mai mulţi, cu atata ai nevoie de mai multe spaţii de inchinaciune.

Nu, engolpionaţilor, biserica nu este spital, atunci cand mitropolitul Bartolomeu Anania vizita Viena pentru medicii sai, nu pentru catedrale, sau cand patriarhul Teoctist ajungea sub cuţitul doctorului Ionel Sinescu. Daca doriţi sa traiţi din metafore,  atunci mulţumiţi-va cu rugaciunile enoriaşilor pentru serviciile prestate – un ”ban” ce ar trebui sa vi se para valoros, nu-i aşa? Sau acceptaţi ca şi bordelul e şcoala, precum şi birtul - spital; şi in ”locurile de pierzanie”, cum le-aţi defini, se invaţa cele folositoare vieţii şi se alina suflete ranite. Sau lasaţi metaforele, cand vine vorba de bani.

Nu pe metafore ci pe fire ce cresc spre odgoane se intampla lucrurile ce devin (sau nu, nu inca) ştiri, despre ograda BOR. Sa vedem impreuna o alaturare de lucruri care ar putea explica de ce Complexul Hotelier Bradul din Covasna işi va transforma izvoarele de apa minerala in surse pentru apa sfinţita ortodoxeasca. Sa ne amintim cateva lucruri din istoria recenta şi sa vedem cam ce dinozaur iese din alaturarea acestor puncte, pe harta de dincolo de superstiţiile noastre, şi anume din alcovul BOR.

Un om-cheie

De ce a primit Ioan Selejan, arhiepiscop al Covasnei şi Harghitei, cadouri inainte de incheierea anului? Prin ce este legat Ioan Selejan de zona noastra de ţara, de vest, mai bine zis de judeţele Bihor, Arad şi Timiş, ca sa ne intereseze in mod special cateva aspecte din viaţa sa?

Ioan Selejan se naşte in Petrani, Bihor. Calugar, episcop, arhiepiscop. Dar, dincolo de enumerarea succinta, are cateva puncte interesante in biografie. In 1999 mediaza ”Pacea de la Cozia”, adica intra intre Guvern şi liderii minerilor rasculaţi, in presa vremii invocandu-se şi calitatea lui de duhovnic al lui Miron Cosma.  

In 1994 este ales episcop pentru Episcopia Ortodoxa a Harghitei şi Covasnei şi devine un constant bau-bau pentru ungurii catolici şi reformaţi din zona. Ajunge chiar şi presedinte de onoare al Forumului Civic al Romanilor din Harghita si Covasna.

Şi totuşi, dincolo de faptul ca e omul negru care mai iese din dulap atunci cand verzii romani ortodocşi din guvernare vor sa le readuca aminte... diverse... colegilor unguri, IPS Ioan Selejan (pentru ca, intre timp, devine şi arhiepiscop onorific) are şi alte merite (sau vini, pentru alţii – depinde doar de unghi), care nu ţin de raporturile cu guvernarea.

IPS Ioan al Covasnei şi Harghitei este un om cheie in BOR şi a avut un parcurs de ”eşantion doi” fulminant, care a determinat decizii şi situaţii istorice legate de ”eşantionul unu”. Iar cursul sau e departe de a se fi oprit.

In 2007 a fost unul din cei trei candidaţi la scaunul patriarhal al Bisericii Ortodoxe Romane. S-a retras dintre Bartolomeu Anania şi Daniel Ciobotea şi... a caştigat ”cine trebuie” – iar, chestie de unghi. Inainte, atunci cand, in 2005, s-au imparţit apele ortodoxe din Transilvania, şi meciurile dintre Bartolomeu Anania (”cine nu trebuie”, adica) şi Laurenţiu Streza au dus la existenţa a doua puncte de aglutinare ortodoxe, ierarhul de la Cluj dorea (aşa cum a declarat in cerc restrans) sa-l lase pe Laurenţiu Streza ”cu crucea de pe camilafca”. Ceea ce s-ar fi intamplat, din lipsa de episcopii sufragane, de Ioan Selejan alegea sa primeasca ordine de la Cluj iar nu de la Sibiu. (Aici e de amintit ca roata s-a invartit şi ca Andrei Andreicuţ a ramas tare golaş, acum doi ani, cand Irineu Pop şi Sofronie Drincec au ”evadat” – da, unghiul – dinspre Cluj spre Sibiu, alaturandu-li-se şi Gurie Georgiu. Gesturi enorme pentru fiinţarea BOR, ce ţin de trecut. Şi care au consecinţe in prezent şi viitor.

Ganduri pentru viitor

IPS Ioan e „in carţi” şi pentru un alt cadou, şi anume scaunul de mitropolit al Banatului, ocupat, in scripte, de IPS Nicolae Corneanu – dar mult prea puţin, in ultima vreme, din pacate, faptic. Dar nu e singurul ”in carţi”. Dincolo de Paisie Lugojeanul, care se pune mai mult singur ”in carţi” decat ca l-ar vrea cineva din BOR in postura aceea, sau de Lucian Mic, care a sapat din greu pentru consolidarea poziţiei sale, mai cu un chiolhan, mai cu o manarie, raman ”valabilii” Ioan Selejan şi Casian Craciun, episcop de Galaţi. Ce e drept, surse din interiorul BOR vorbesc şi de Serafim Joanta, mitropolitul Germaniei, cum ca n-ar refuza postul.

Atata doar ca mitropolitul Nicolae Corneanu aduce aminte de zicala ”nu mor caii cand vor cainii”. Deci atat ”foarte-dornicii” cat şi ”speratorii” sau ”ne-refuzatorii” mai au de aşteptat. Timp in care cresc scorurile, atenţiile, influenţele, odgoanele, cadouaşele colaterale.

Tot scaunul de mitropolit al Banatului apare şi in visele episcopului Sofronie Drincec al Oradiei. Ceea ce il pune in post de... contracandidat cu Ioan Selejan, care, insa, are un traiect mult mai puţin ambiguu prin BOR, nu a fost obiectul unor discuţii despre caterisire, şi nu l-a calcat de multe ori pe bataturi pe patriarhul Daniel, pe langa alte tinichele de coada. Dar... care, probabil, nici nu a trimis ”sus” tot atatea plocoane de pe pieţele giuvaergiilor de la Tesalonic ca şi colegul oradean (mitre, veşminte, engolpioane de zeci de mii de euro tura, dupa cum arata publicaţia Bihoreanul, declaraţie care nu a fost atacata de Sofronie Drincec, pentru ”caştigarea bunavoinţei” lui Daniel Ciobotea). Poate nu era nevoie – Ioan Selejan are alte atuuri.  

Dintre care unul este claritatea minţii sale. Pe care am putut-o remarca şi acum un an şi jumatate, la Manastirea Bodrog, de langa Arad, unde venise la invitaţia colegului sau, arhiepiscopul Timotei Seviciu, ierarh care ţine de Mitropolia Banatului şi care are şi el micile lui dorinţe sau necazuri.

Timotei Seviciu a fost invitat (spre somat) in mai multe randuri de catre patriarhul Daniel sa-şi ceara episcop vicar, din cauza varstei sale (nefiind singurul ierarh care a primit invitaţia asta). Cum nimeni nu doreşte a sfarşi ca episcopul Ioan Mihalţan, debarcat nu tocmai cu manuşi de inainte-pomenitul Sofronie Drincec, Timotei Seviciu incearca şi el ”caştigarea bunavoinţei” patriarhului, ca”sa nu”, pe cand cei care şi-ar dori locul de episcop vicar dau din urechi ca”sa da”. Complicate fire...

Şi astfel vine in vizita Ioan Selejan, sa ia pulsul zonei. Un bun prilej sa prezinte celor care mai ţin cont şi de asta o minte limpede şi o aplecare spre sfaturi duhovniceşti placuta. Ţine predica de la Bodrog vorbind frumos şi stand in faţa mulţimii cu un singur engolpion, de lemn.

Contracandidaţi şi calibre

Peste o saptamana participa la sfinţirea de la Petrani, din Bihor, localitatea sa natala, unde Sofronie Drincec invita tot sinodul mitropolitan. In focul pregatirilor pentru sfinţire, Drincec nici macar nu doreşte detalii despre ”pierderea” unei biserici de care ţinuse cu dinţii, care a fost preluata (de drept) de greco-catolici, dupa multe ”infaţişari”, şi in justiţie, dar şi in scandalurile de la faţa locului. La Petrani, Ioan Selejan, emoţionat, scapa cateva lacrimi la sfinţire – rasul lui Sofronie Drincec şi al celor din jurul sau, incluzandu-l pe sfetnicul ”de taina”, Mihail Tarau, stareţ la Manastirea Izbuc şi exarh al manastirilor, se pare ca n-a scapat arhiepiscopului de Covasna. Care nu uita.

Ioan Selejan a facut servicii guvernelor, actualului şef al BOR, unor mitropoliţi importanţi din BOR. E un om cu o privire dreapta, o fraza fara virgule şi cu o minte agera. Cu contracandidaţi puţini de calibrul sau şi cu ceva plevuşca, inclusiv cu bube in cap – atunci cand e vorba de scaunul de mitropolit al Banatului.

Acum cinci ani aveam urmatorul dialog cu Nicolae Corneanu, publicat in Timpolis, dat fiind ca deja se ştia cam cine ţine ochii spre scaunul de mitropolit (nu ca in eşantioanele fruntaşe ale BOR ar fi o foarte mare problema ca un ierarh sa fie homosexual, mason sau prea bun prieten cu Mamona):

”- Timişoara, Banatul au venit cu susţinerea lor, in vara, atunci cand era nevoie sa spunem cum gandim, sa va susţinem. Noi, cosmopolitanul Banat, ecumenicul. Este Banatul, totuşi, intr-atata de cosmopolitan ca, atunci cand nu veţi mai fi, sa accepte, poate, un ierarh pus pe capatuire materiala sau unul homosexual ca şi mitropolit? Am ajuns deja aici?

- Eu personal cred - nu pot anticipa - cred ca, pe de o parte, Dumnezeu va avea grija sa nu ajunga oricine la funcţia pe care o deţin eu in prezent. Dar cred ca şi oamenii vor fi destul de raţionali pentru a promova un om cu cat de cat destule calitaţi sufleteşti şi intelectuale.”

Dar, repet, mitropolitul Nicolae Corneanu este inca viu şi lucid, chiar daca macinat in tristeţe şi intr-o ipocrizie, a celor din jurul sau, de nedescris. Şi, pana il mai avem cu noi pe acest vizionar al BOR, care, intr-o conjunctura mai generoasa, ce nu a fost sa fie, chiar ar fi putut primeni instituţia, nu ramane decat ca ”tasometrul” sa decida ce se mai da cadou cuiva sau ce peşcheşuri se mai trimit la Inalta Poarta a Patriarhiei, pentru un post sau altul, un favor sau altul.

Cand am vazut sculptura de pe poarta Manastirii Bodrog, cu potirul, şi ce e deasupra lui, mi-am spus ca o fi o ostie, ca la catolici, cu Isus cel transsubstanţiat. La dracu’, uitaţi-va mai bine: e banul. Singurul care pare sa poata mişca ceva in BOR.

 
 
 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.