Cum dribleaza mingea prefectul din Satu Mare, in meciul pentru terenul Manastirii Bixad?

Scris de | Publicat in 31.10.2013 19:01 | Publicat in NATIONAL | Tipareste pagina

La Bixad e una dintre marile manastiri de pelerinaj dupa care plang greco-catolicii. In 1948 au fost interzisi, li s-au luat toate, ierarhii lor au fost bagati in puscarii, unde au si murit, multi. Dar altii au iesit, Biserica nu murise, ramasesera preoti, ramasesera credinciosi, vlaga celor care dadusera Scoala Ardeleana i-a facut sa gaseasca resurse de a o lua de la capat, in societatea noua, ce se numea primenita. Fara manastiri, printre altele.

Doar cadrul legislativ a ramas multa vreme ambiguu, in ce priveste posesiunile greco-catolicilor. Cadrul sau, ca sa fim mai la obiect, respectarea lui. Si asa e si acum, la doua decenii dupa Revolutie, cand oameni politici, partide, formatiuni, sefi de guvern, chiar, mai doresc sa transforme treaba cu restituirea bunurilor acestei Biserici in masina de muls noi voturi de la ortodocsi.

Dar acesta e un cadru general – sa ne intoarcem la Bixad. Manastirea e compusa, juridic, din doua parti: curte si cladiri, pe de o parte, si biserica, pe de alta, Biserica e a statului si o folosesc ortodocsii, curtea si restul sunt, acum, ale greco-catolicilor, iar, prin sentinta executorie – adica ale Eparhiei Greco Catolice de Baia Mare. Atata doar ca e o mica neconcordanta intre de facto si de jure. Care neconcordanta, chiar daca se putea rezolva civilizat, de 23 de ani, asa cum s-a intamplat in Banatul nost’, nu se rezolva pentru ca... Aici ar veni un luuuung sir de fapte, nume, documente. Dar sa ne oprim doar la ultima poza de grup, care ii cuprinde pe prefectul de Satu Mare, pe executorul judecatoresc si pe jandarii locali. A, si pe presa locala, satmareana – dar asta asa, doar ca zgomot de fond.

Asadar ultimele intamplari, cele ale saptamanii acesteia, sunt urmatoarele: executorul Dan Iva-Anitas nu purcede la executarea deciziei judecatoresti care se leaga de curtea Manastirii Bixad, pentru ca... (de aici vin mai multe liniute, pe care le unim mai jos.) Jandarmii nu convin cu executorul asupra unei date in care sa-si faca treaba, ci, dupa spusa executorului, il trimit la prefect. Iar prefectul Eugeniu Avram, prin oamenii sai, transmite ca nu stie nimic de poveste.

Cineva, undeva, minte. Si, dupa 41 de ani de comunism, mai punem 24 de democratie aplicata in debandada, si ajungem la niste oameni care, dupa ce legea, finalmente, si-a spus cuvantul, au chef de taifas. Si de minciuni. Sa vedem, insa, unde se rupe firul.

Executorul Dan Iva-Anitas e platit sa puna in practica o hotarare judecatoreasca. Treaba aia cu „definitiva si executorie” nu e un moft – au mai fost tergiversari. In noiembrie trecut s-a depus dosarul de executare. A fost anulata executarea, de catre Judecatoria Negresti, s-a judecat si ideea asta la Satu Mare, si, in 12 septembrie ultim, s-a dat sentinta. Cu toate acestea, executorul nu a reusit inca sa dea de capatul firului.

Din declaratia sa, a depus hartiile necesare la Politie si Jandarmerie, cerandu-le sprijinul. Probabil a gresit, nespecificand o data ferma. Jandarmii nu au raspuns avansand, ei, o data, ci... trimitandu-l sa discute cu prefectul Eugeniu Avram, ca... sa se mai negocieze.

Pentru ca, probabil – asta o spun eu – zona asta e cu zicatoarea cu „cine misca, misca-n brisca”, si e de preferat sa nu se intample asa. Dar, ma gandesc, cine are frica de brisca, nu se face jandar, sau executor. Se face prefect. Incercand, totusi sa nu obstructioneze legea.

Revin la spusele executorului. Tot ieri, 30 octombrie, imi spune si ca invitatia respectiva, dinspre Jandarmi, la Prefectura, adica la prefect, este pentru vineri, 1 noiembrie, la ora 12. Si ca va participa el si un expert topograf, pentru ca partile beligerante (da, cuvantul ultim e de la mine) nu au fost invitate.

Concluzia mea: ori executorul minte, ori Jandarmeria nu are o fisa a posturilor proprii la indemana, ori prefectul incearca sa mizeze pe decenta, dovedind o necunoastere totala a firii locului. Ori, din moment ce, oricum, partile nu sunt invitate nici maine, prefectul ii va chema si pe toti, la o cafea, in alta zi. Si tot asa. Dar lucrurile nu se termina aici.

Sun in mai multe randuri la Jandarmi. Amabil, purtatorul de cuvant Cristian Silaghi explica, si obtine repede informatiile la care nu are explicatii pe loc. Ultimele doua discutii ale noastre sunt de azi, dupa ce am intrebat de colegii sai paseaza cazul sau nu, si cum de s-a ajuns ca o institutie ce asigura paza transmite sugestii si sfaturi dinspre prefect, oprind un executor din munca sa.

- Colegii mei sunt obligati sa mearga sa asigure paza, prefectul poate solicita negocieri.
Am inteles ca la Institutia Prefectului s-a incercat o mediere – si s-a prezentat doar executorul.
- Aia e maine.
- A fost ieri.
- Mie nu mi s-a spus de lucrul acesta. Dar executarea?
- Cei de la Misiuni spun ca nu s-a stabilit nimic concret. Noi asiguram protectia.
- Bun, dar executorul voia sa-si faca treaba si mi-a spus ca i s-a spus de catre Jandarmerie sa mearga sa discute cu prefectul. De cand Jandarmeria face sugestii de-astea, dincolo de treaba cu protectia, oprind un executor din munca sa?
- Nu va pot raspunde si nu nu stiu de colegii mei au dat atfel de raspuns. Prefectul e cel ce poate solicita, in situatia asta, discutii serioase. Pornind de la aceasta premisa, banuiesc ca de la Instututia Prefecturii s-a cerut acest lucru.
- Dar acum e vorba de Institutia Jandarmeriei, care, in loc sa asigure paza si sa-si bifeze atributiile, a intervenit peste intentia executorului judecatoresc, acolo unde exista o sentinta executorie, si l-a trmis la prefect, impiedicandu-l sa-si faca treaba!
- Dati-mi voie sa verific.

Revine peste cateva minute, cu o introducere care numai a raspuns cu „nu” sau „da” nu aduce. Dar poate simte nevoia sa explice, fiind un caz dificil.
- Colegii mei n-au pasat problema. Executorul a trimis documentele, urmand a se stabili data si ora actiunii, dar aceastea nu figurau in solicitarea lui.
- Da, dar intrebasem cum de s-a bagat Jandarmeria mai mult in poveste.
- In urma discutiilor si a interventiilor domnului prefect se poate, in aceste cazuri, ajunge la o solutie – nu vrem sa generam un conflict religios – se doreste ca problema sa se rezolve cu responsablitate. Osenii sunt oameni temperamentali.
- Conflictul religios exista.
- Sa nu se creeze o explozie a conflictului...
- Cu riscul de a nu se respecta legea?
- Nu vi se pare normal sa existe aceste negocieri, daca se poate totusi, rezolva fara probleme?
- Raspunsul meu e simplu: stiti in ce an suntem? 2013. Cat se va mai sta pentru aplicarea legii? In fine, poate imi spuneti cum e cu prefectul si cu sfaturile?
- Colegii mei n-au trimis pe nimeni nici la prefectura, nici la primarie.
- Vorbim foarte general. Cred ca nu puteati suna toti colegii. Si nici nu au toti legatura cu Bixadul. Eventual seful Jandarmeriei, adjunct, seful de Misiuni. Pentru ca e vorba de un executor judecatoresc si nu cred ca s-ar fi lasat sfatuit de cineva care n-are o legatura cu speta. Ati vorbit cu toti?  
- Am vorbit cu seful Serviciului Misiuni.

Asadar de la Jandarmerie pleaca ideea ca executorul Dan Iva-Anitas minte. Acuma decida cine-o vrea de-i e mai lesne unui executor sa spuna ca a primit un sfat de la jandari, care sfat are un parfum de rezonabilitate in el, decat sa recunoasca o institutie (in fapt, doua) ca si-a(u) depasit atributiile. Pentru mine, declaratia executorului merita sa fie tratata in continuare ca pista.

La prefectura pun, initial, intrebari benigne – in ce stadiu sunt discutiile, cine, cand, ce. Mi se solicita sa le pun pe mail. Le pun, intreband de o sa mi se invoce Legea 544 a informatiilor publice si o sa stau o luna dupa raspuns. Mi se spune ca nu. Dar nici nu primesc raspuns. Ulterior aflu raspunsurile la intrebari, de la executor si de la Jandarmerie. Asa ca azi, 31 octombrie, revin cu un telefon. Toata lumea e in sedinte cand suna „doamna de la Timisoara”, cum mi-s intrebata de sunt. Nici o problema, imi voi pune, iar, intrebarile pe mail. Ca sa jucam corect. Uneori intrebarile sunt tot asa de importante ca si raspunsurile.

„N-am primit raspuns, ieri. Am aflat de intalnirea de maine, legata de Bixad. As dori sa stiu cum de Jandarmeria nu si-a facut treaba prevazuta de statutul institutiei, de a asigura paza intr-o actiune a unui executor judecatoresc (in acest caz), ci l-a deturnat pe acesta din munca, trimitandu-l la discutii cu prefectul, dupa explicatia executorului judecatoresc. Ce rol are prefectul dv in aceasta deturnare si cat timp va impiedica executarea unei sentinte executorii?

Nici macar nu ma mira ca nu primesc raspuns. Scris. Dar ma suna cineva, de la cancelaria prefectului, juristul Eugen Chiorean, care spune ca nu stie de mailuri dar imi da, totusi, raspunsul la ultimul dintre ele. Cu amabilitate – ceea ce chiar e de apreciat. Sarim peste ideea de a „discuta asa”, cum dorea, explicandu-i ca am nevoie sa citez pe cineva si ca altfel nu vad de ce m-a sunat. Si atunci discutam „pe bune”, dupa ce intreb, asa, doar ca sa fiu sigura, de e abilitat sa vorbeasca in numele prefectului Eugeniu Avram.

- Prefectul nu are nicio legatura cu Bixadul.
- A, deci nici nu i-a pus pe jandari sa-i transmita chestii executorului, nici nu l-a chemat pe acesta maine, la negocieri? (De intalnirea care, cica, ar fi avut loc ieri, intre prefect si executor, cum am aflat de la jandarmi, nici nu mai pomenesc, pentru ca senzatia mea e ca a fost doar o incurcatura a zilelor).
- Nu, nu l-a chemat. Eu sunt jurist pot sa il sfatuiesc pe prefect.
- No, pai sfatuiti-l de bine, pentru ca cineva minte in povestea asta, si, de se trage de timp, asta inseamna si obstructionarea aducerii la bun sfarsit a unei sentinte dictata de lege.

Si pentru ca n-am reusit sa dau la telefon de prefectul judetului unde se intampla tarasenia, adica Satu Mare, sa pot auzi direct si nemijlocit cum n-a contactat el jandarmii si cum n-a chemat executorul la discutii, inainte de a ma gandi daca trebuie sa apelez la vreun coleg din presa satmareana pentru a se foi maine pe langa intrarea in prefectura, in jurul orei 12, asa, pentru a vedea cine intra si cine iese, adresez pe aceasta cale, singura care pare a ramane,
 la mod eficient, cateva cuvinte pomenitului prefect Eugeniu Avram.
*
Domnule prefect, am vazut in CV-ul dumneavoastra, de pe pagina institutiei, ca locuiti pe strada Simion Barnutiu din Satu Mare. Simion Barnutiu s-a nascut in Bocsa, Salaj, in 1808. A fost preot celib greco-catolic. Cautati „Discursul de la Blaj”, al lui, din 1848. Cautati „Proclamaţia din 24-25 martie 1848”. Romanii din Transilvania ii datoreaza mult, ca nu degeaba ii poarta numele strada pe care locuiti.

Sunt aproape sigura ca stiti deja lucrurile astea. Dar ce cred ca nu stiti e ca Barnutiu a fost reingropat, in 1948, in Biserica Greco-Catolica din Bocsa. 1948 e si anul cand Biserica Greco-Catolica a fost interzisa si bunurile ei au fost confiscate abuziv de catre stat. Dar Biserica aceasta n-a murit si, dupa iesirea la lumina din 1989, si-a cerut drepturile.

Biserica din Bocsa, ca la Bixad, era folosita de ortodocsi. Au fost procese lungi pe rol si, pana la urma, a fost preluata cu jandari, ca nu s-a putut altfel, in iulie 2010. Primarul ortodox a ridicat lumea, oamenii au pichetat Prefectura Salaj, au fost lasati de Politie sa-si faca jocul. Dar colegul dumneavoastra intr-ale functiei, prefectul Alexandru Vegh, care cred ca stia si el cine a fost Simion Barnutiu, si ca nu a fost ortodox, asa cum se pare ca trebuie sa fie toate, in Romania, azi, a spus ca s-a respectat legea si tot ce e de facut atunci e sa se vada cum sa se ajunga la un modus vivendi, invitand partile la dialog. DUPA ce s-a facut preluarea bisericii de catre posesorii ei de drept.

Alexandru Vegh e ungur, domnule prefect. Si reformat, din cate stiu. Dar a gasit o cale sa-i puna pe toti la masa si sa-i ridice rezolvati. Iar intelegerea lor tine si azi. In 4 iulie 2010 a avut loc prima slujba greco-catolica acolo, la Bocsa, dupa 62 de ani. Am fost acolo. Prefectul Alexandru Vegh a asistat la ea, si a fost liniste in sat, si datorita prezentei lui. Probabil pentru ca era prefect inainte de a fi roman sau ungur sau reformat sau catolic sau ortodox – ceea ce ar fi valabil si pentru jandarmii din Satu Mare, spre aducere aminte. Nu stiu cat de important e pentru dumneavoastra ca sunteti, de sunteti, ortodox, dar in mod cert nu sunteti platit din buzunarul Bisericii Ortodoxe Romane ci din al Guvernului Romaniei. Mai toata lumea cu care am vorbit, ieri si azi, in Satu Mare mi-a raspuns la intrebari si la replici cu „Doamne-ajuta” si ”sa dea Domnul”. Frumos. Desi traim intr-un stat laic.

Dar va intreb ceva, pentru cazul ca, intr-adevar, din dragoste de Dumnezeu – reprezentat sau nu de ortodocsi – trenati povestea asta cu executarea: cati Dumnezei aveti dumneavoastra, cei credinciosi, si cum de credeti ca doar al dumneavoastra e ala corect, iar toti ceilalti, mai putini, mai necajiti, mai fara atatea voturi, gresesc, cu Dumnezeul lor oropsit? Ganditi-va la asta atunci cand mai completati documente pe care va scrieti adresa cu numele preotului greco-catolic Simion Barnutiu. A, si ca sa nu inchei asa, de corason... ganditi-va la asta si inainte de a ajunge sa cer la Guvern o analiza a activitatii dumneavoastra. Ce ziceti, cand ne intalnim la prima slujba greco-catolica din Bixad, asa cum l-am intalnit si pe pefectul Alexandru Vegh, ca sa-mi dati prilejul sa va retin si dumneavoastra numele, peste ani?

(Multumiri istoricului Silviu Sana, de la Biblioteca Judeteana Oradea, pentru materialul documentar de la si despre Manastirea Bixad pe care mi l-a furnizat, precum si pentru fotografiile cu episcopul Alexandru Rusu si cardinalul Iuliu Hossu in vizita la manastire precum si cu staretii de atunci).

 
 
 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.