Din Suedia, Romania medicala arata haotica, plina de ura si disfunctionala

Scris de Daniela Ratiu | Publicat in 08.05.2015 11:44 | Publicat in NATIONAL | Tipareste pagina

Interviu cu Oana Kim, medic rezident in Suedia

Eşti unul dintre medicii tineri care au luat drumul ”exodului profesional”. Romania pierde anual medici. Potrivit unor analize efectuate de Colegiul Medicilor, anul trecut au fost inregistrate 2450 de cereri pentru eliberarea certificatelor care permit munca in strainatate. Ce te-a determinat sa pleci?

Oana Kim: Durerea. Durerea din spitalele in care am facut stagiile medicale din timpul facultaţii. Frica de un sistem disfuncţional, de a deveni marcata de acest sistem putred şi mai ales frica de a ramane fara aripi, fara avant. Este uşor sa fii dezamagit de ceea ce se intampla in spitalele din Romania, este mult mai greu sa incerci sa schimbi ceva, iar daca totuşi te hotaraşti sa lupţi cu morile de vant, trebuie sa fii pregatit ca exista un risc foarte mare sa pierzi. Am vazut colegi mai mari extraordinari de ambiţioşi şi de dedicaţi, asistente medicale şi rezidenţi care stateau cu orele şi faceau cu randul sa ventileze manual pacienţii, oameni cu suflete enorme care puţin cate puţin s-au pierdut. Au o amaraciune şi cateodata neputinţa in privire, iar apoi devin imuni la tot. Inveţi sa te descurci cu ce ai, carpeşti, insa vezi cum atatea fonduri se duc undeva in neant, fonduri pe care tu le puteai folosi sa schimbi ceva. Şi apoi minciuna asta generala in care traim, aruncam vina unii pe alţii de parca asta ar schimba lucrurile in bine. Aşteptam parca sa vina cineva sa ne dea şi sa ne ajute.

Cum a fost acomodarea? O ţara noua, o limba straina precum suedeza, alţi oameni, alta mentalitate, alt stil de viaţa. Te gandeşti sa te intorci? Sau mai precis, in ce condiţii te-ai intoarce in Romania?

Oana Kim: Atunci cand nu inţelegi limba sau cultura cu adevarat, sunt multe aspecte importante de care nu eşti conştient şi de care iţi dai seama pe parcurs. Eu m-am integrat foarte uşor şi nu am intalnit obstacole mari, şi pun acest lucru pe seama inverşunarii tipice varstei mele, insa nici nu pot spune ca procesul este incheiat. Este uşor sa asimilezi o mentalitate care este in concordanţa cu propriile tale convingeri. Ceea ce apreciez aici este uşurinţa cu care ei intampina viaţa şi libertatea lor, şi in acelaşi timp faptul ca fiecare om conteaza. Sistemul lor social este unul dintre cele mai apreciate din lume, iar asta se simte in atitudine. In acest moment aici imi este’ acasa’, insa in acelaşi timp lumea imi este deschisa şi pot pleca oriunde. Nu ma gandesc in momentul asta sa ma intorc in Romania.

Fiind plecata de caţiva ani, lucrand in sistemul medical din Suedia, poţi face o comparaţie intre ţara in care traieşti acum şi Romania, de unde ai plecat. Ce am putea invaţa de la suedezi, in ceea ce priveşte sistemul medical?

Oana Kim: Ordinea, logica şi corectitudinea. Cea din urma este o calitate extrem de preţuita in toate aspectele muncii in sistemul medical, şi asta se aplica intreg personalului. In primul rand trebuie sa fii corect cu tine. Ca medic trebuie sa fii conştient de graniţele tale fizice şi intelectuale, şi sa poţi sa iţi admiţi condiţia umana. Ca medic ai extraordinar de multa putere, şi asta poate fi cateodata periculos, mai ales in societaţi atat de ierarhice ca şi societatea romaneasca. Aici am spus pentru prima oara in faţa unui pacient : ‘Nu ştiu’. Am fost surprinsa dar acest lucru a avut doar consecinţe pozitive. Sunt sincera cu mine şi sunt sincera cu pacienţii mei, cu colegii şi cu mentorul meu, şi sunt obligata sa fiu corecta in toate acţiunile mele medicale. Suna poate fad şi banal insa eu cred ca asta este ceea ce sistemul medical romanesc are nevoie la ora actuala. Corectitudine, pentru ca inima avem din plin. Trebuie sa inţelegi ca varsta mea face ca juramantul hipocratic sa fie proaspat intiparit in minte , toţi suntem idealişti la inceput. De asta am ‘fugit’ imediat dupa facultate, ca sa nu ma ‘ung cu toate alifiile’.

In Romania medicii rezidenţi sunt platiţi prost, muncind foarte mult. Care este statutul medicului rezident in Suedia?

Oana Kim: Venitul lunar al unui medic este cu mult peste venitul mediu. Insa aici şi impozitele sunt pe masura, calculul este procentual raportat la venitul tau şi la cheltuieli. Aşa ca de cele mai multe ori eşti nevoit sa plateşti la sfarşitul anului o completare la suma finala. Specialiştii obişnuiesc atunci sa lucreze procentual mai puţin , in medie in jur de 80%. Salariile medicilor rezidenţi difera puţin de la o regiune la alta, şi evident in funcţie de specialitate, insa este intotdeauna cu mult peste venitul mediu. Iar lucrurile stau aşa tocmai datorita impozitelor mari care susţin acest sistem şi toata lumea inţelege acest lucru. Munceşti mult şi aici, eu stau in fiecare zi peste program, insa am satisfacţii pe masura. Medicul rezident este un pion important şi valoros pentru sistemul medical, şi asta se simte. Investesc in tine, in cursuri, in dezvoltarea ta, in progres. Eu am in fiecare saptamana o intalnire cu mentorul meu care se intampla sa fie şeful medical al clinicii. Atunci discutam cazuri complicate din punct de vedere medical, dar şi in ceea ce priveşte comunicare in relaţia medic-pacient-personal medical,  in acelaşi timp ne focusam şi pe dezvoltarea mea profesionala şi personala. In rest iau pacienţii mei , şi pot sa ma consult cu specialiştii din clinica in orice moment, in cazul in care sunt nesigura de ceva. Asta ma face sa ma simt confortabil cu ceea ce fac, sa simt ca fac o treaba buna şi ca invaţ activ. Aici iţi caştigi respectul prin ceea ce faci şi ce fel de om eşti, nu prin statut şi nici intr-un  caz  pentru numele tau de familie.

Discutand cu un medic tanar, acesta imi spunea ca ”ascensiunea” in sistemul medical se produce, ca regula, doar daca in schimbul obţinerii unui post se pune pe masa o suma consistenta intre 20 – 25.000 de euro. Exista acest sistem al ”spagii” in sistemul medical suedez?

Oana Kim: Nu. Cum am mai spus, in Suedia, corectitudinea şi bunul simţ sunt foarte apreciate. Nu este exclus ca pot exista anumite afinitaţi personale care ingaduiesc poate ascensiunea sau angajarea cuiva care nu este tocmai potrivit insa acest lucru este  extrem de criticat şi tocmai de aceea foarte rar. Intreg personalul medical este conştient de faptul ca face parte dintr-un sistem in care toţi depind unul de celalalt, dovada fiind calitaţile cardinale ce trebuie sa le aiba un medic rezident: competent, dedicat şi sociabil.  Mentalitatea socialismului de tip nordic (occidental, bazat pe piata libera si redistribuire – n.r.) se simte in continuare in comportamentul poporului suedez şi acest lucru permite ca fiecare sa işi poata exprima deschis parerea indiferent de poziţia sociala sau in cazul sistemului de sanatate, indiferent de postul pe care eşti angajat.

Am fost intr-o vizita intr-un spital timişorean, un mare spital, şi a fost şocant cum arata. Pereţi scorojiţi, rugina, mucegai, cearşafuri gri, aparatura veche. Mancarea pentru pacienţi este un fel de spalatura nedefinita. O imagine dezolanta a unui spital de stat, cum de altfel arata intreg sistemul de stat romanesc. Cum arata spitalele de stat in Suedia?  Cum este sistemul de stat?

Oana Kim: Pentru ca sa iţi faci o imagine despre sistemul medical suedez  voi incerca sa il descriu puţin. Sistemul medical este imparţit in mare in  doua:  primar şi cel secundar, iar pacientul se afla in centru. Policlinicile generale care au şi primire de urgenţa reprezinta sistemul medical primar. Aici lucreaza in mare parte medici generalişti insa cateodata şi medici de alte specialitaţi – dermatologie, ginecologie, pediatrie. Marea majoritate a pacienţilor ajung in prima faza in policlinici de unde o parte, cei care au nevoie de ajutor de specialitate, ajung in spitale. Un mare procent insa sunt trataţi in sistemul primar şi avem reguli stricte de consens intre cele doua sisteme cu privire la delimitarea responsabilitaţii medicale, in principiu pacientul nu ajunge in sistemul secundar decat prin trimiterea medicala de la medicul generalist (medicul de familie) sau prin urgenţa atunci cand este cazul de internare. Pe scurt, aici fiecare ştie al cui este pacientul aşa ca resursele se folosesc foarte efectiv, sistemul medical primar este foarte bine pus la punct, iar medicii sunt bine pregatiţi, se rezolva foarte mult in policlinica. Ziua unui medic generalist de policlinica poate sa arate aşa: incepi la ora 7, iar lista iţi incepe cu o operaţie de unghie incarnata, apoi ai o rectoscopie programata, iţi vine o depresie şi apoi un pacient cu durere in piept şi ameţeli,apoi trebuie sa pleci la casa de batrani pentru ca un pacient doreşte sa vorbeasca cu tine despre medicamente şamd.

In spitale urgenţa este imparţita in cea chirurgicala şi cea medicala. Fiecare specialitate are secţii pe care sunt internaţi bolnavii dar şi ambulatoriu. Spitalele sunt foarte dotate şi asta incepand de la material medical pana la confortul pacientului dar chiar şi a personalului, care lucreaza in condiţii foarte bune. Igiena este foarte importanta in toate unitaţile medicale, şi este de obicei impecabila.  Femeile de servici spala  localul, şi nu au responsabilitatea pacientului.  Pacienţii primesc 3 mese pe zi plus doua gustari, in funcţie de preferinţe şi alergii, nu au nevoie de absolut nimic pentru ca li se ofera totul in spital, de la periuţa de dinţi la tampoane igienice, prosoape etc. Infirmierele au grija de igiena pacienţilor, le fac duş , le dau de mancare, ii ajuta sa se ridice, schimba lenjeria samd. Kinetoterapeutul se ocupa de mobilizarea pacienţilor, gimnastica medicala, masaj, pe secţie. Pacienţii şi aparţinatorii au acces la psiholog şi terapeut care vin pe secţie. Asistenta medicala lucreaza in echipa cu o infirmiera şi impreuna au in jur de 8 pacienţi in grija ( variaza in funcţie de secţie) iar asta face ca serviciile de ingrijire a pacientului sa fie la un nivel calitativ inalt. Cand pacientul a fost externat, el este total informat verbal şi in scris, a avut cel puţin o discuţie cu medicul curator, exceptand vizitele, iar asistenta medicala l-a ajutat (daca este necesar) cu stabilirea unui contact cu o casa de batrani, socialul, samd.

Cum traieşte un medic rezident in Romania şi cum traieşte acesta in Suedia?

Oana Kim:  Vorbesc des cu colegii mei rezidenţi pe diferite specialitaţi şi evident vad diferenţe mari intre cei care am plecat şi cei care lucreaza acasa. Aici ai un salariu mai mult decat decent din care iţi permiţi sa plateşti rata la apartament sau casa, cea la maşina, sa ai cel puţin un concediu pe an şi in rest sa traieşti in principiu o viaţa fara griji chiar sa şi pui deoparte şi sa trimiţi bani acasa. Şi cea mai buna parte este ca toţi caştigam in funcţie de trepte salariale stabilite in prealabil in funcţie de bugetul regional şi de stat, deci nu exista colegi care sa se ‘descurce’ mai bine decat alţii. Nimic nu este ‘la negru’ ci totul este ‘negru pe alb’.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sanataţii, acoperirea vaccinala in Romania se pastreaza sub nivelul  recomandat, pentru boi precum difteria, tetanos, rubeola, oreion şi hepatita B, şi asta in principal din cauza refuzului vaccinarii. Nu ştiu daca iţi este cunoscuta chestiunea vaccinarii in Romania, mai precis a campaniei anti-vaccinare. Cum este tratata aceasta problema in Suedia?

Oana Kim: Trendul acesta a pornit acum caţiva ani cand eram studenta. Da, acesta este un subiect de dezbatere şi in Suedia, insa diferenţa este ca aici campaniile de informare funcţioneaza destul de bine, avand in vedere ca increderea generala a populaţiei in sistemul medical şi in stat este destul de ridicata. Bineinţeles ca şi in Suedia exista oameni care propaga campania anti-vaccinare, insa puţini sunt cei care adera convingerilor. Majoritatea vin şi se informeaza direct de la noi, personalul medical. Toţi copiii au o schema de vaccin care este urmata de policlinica şi apoi de şcoala, fara sa existe mari  probleme.

Cat ai fost in ţara ai lucrat la SMURD, medicina de urgenţa. Cum funcţioneaza medicina de urgenţa in Suedia?

Oana Kim:  Medicina de urgenţa este formata din mai multe tipuri de unitaţi: urgenţele medicale şi chirurgicale de gravitate mai mica ce se pot rezolva cu aparatura şi instrumentaj de ambulatoriu se fac in policlinici şi unitaţile auxiliare, iar restul in urgenţa de spital. Iar in urgenta vin DOAR urgenţele, pentru ca restul se rezolva in ambulatoriu. Aşa ca nu ai nici o şansa sa primeşti un ‘ Gica’ cu otita externa care vine la 11 seara in urgenţa ca atunci are el chef. Noaptea sunt de garda doi medici rezidenţi, unul pe ‘chirurgical’ şi unul pe ‘medical’, cate un primar şi cate un specialist care este de garda acasa, plus ca ai consulturi care sunt de garda fiecare pe secţia lui. O alta unitate care lucreaza de la 5-11 este unitatea de garda a medicilor generalişti care ajuta unitatea spitaliceasca. Ambulanţele in schimb nu au medici, ci cate doi asistenţi de ambulanţa care sunt extrem de bine instruiţi.

Cum arata Romania ”medicala” vazuta de la distanţa? Şi ma refer la sistem, medici, pacienţi, infrastructura medicala, invaţamant de specialitate, problemele cu medicamentele compensate – the big picture.

Oana Kim: Haotica şi plina de ura, disfuncţionala. Exista o permanenta stare de tensiune şi frustrare din toate parţile, si toţi şi apara cauza. Pacienţii sunt pe deoparte aruncand cu pietre, personalul medical este divizat şi fiecare işi vede propriile interese. Prietenii şi colegii mei care lucreaza ca rezidenţi traiesc dintr-un salar mizer şi fac garzi pe gratis in timp ce unii specialişti iau şpaga..sau nu. Exista foarte multe cazuri in care şeful şi, daca ai noroc in acelaşi timp mentorul tau, este un OM şi un medic in adevaratul sens al cuvantului, iar atunci salariul acela indecent, spitalul jegos, ura, kim3frustrarea şi batjocurile zilnice nu ţi se mai par atat de mari sau te gandeşti ca ‘merita efortul’. Eu nu pot decat sa inţeleg şi sa incerc sa ma exprim cat de puţin posibil, avand in vedere ca cei care arunca cu pietre in medici şi nu in sistemul medical argumenteaza foarte simplu: ‘Tu nu eşti aici, tu nu ai habar’. Am habar, pentru ca mirosul de mizerie şi frustrarea amara din gat imi este intiparita pe creier. Eu cred totuşi in schimbarile mici, şi nu in delasarea obsecena in aşteptarea unei reforme majore. Şi schimbarile mici se intampla in fiecare zi, prin colegii mei mai mari care mi-au fost odata invaţatori şi pe care i-am vazut platind din salariul lor medicamente pentru pacienţi batrani şi singuri care nu aveau de nici unele, aceia care sunt oameni in adevaratul sens al cuvantului. Pe acei vindecatori opinia generala nu are cum sa ii uite daca nu i-au cunoscut. Poate suna ca o teorie conspiraţionista, insa chiar cred ca se duce o campanie de indobitocire crasa a poporului roman. Panem et circenses , cum spunea Juvenal.

Suferi de ceea ce s-ar putea numi ”sindromul migrantului”?

Oana Kim: Nu. Cred ca ţine de personalitate, eu sunt melc cu cochilia in spate. Eu sunt nascuta in Timişoara, şi acolo am locuit 25 de ani aşa ca imi va ramane intotdeauna oraşul de suflet. Am radacini foarte amestecate şi am crescut fiind inconjurata de 4 culturi şi naţionalitaţi care convieţuiesc in Banat aşa ca pentru mine expresia ‘roman adevarat’ nu exista. Am crescut crezand ca mancarea preferata a mea şi a naşului meu – de etnie germana – este mancare romaneasca am aflat mai tarziu ca nu se prea mananca sos de vişine mai incolo de Banat. Nu neg, cateodata mi se face dor de casa, insa ‘acasa’ este acolo unde tu singur ţi-o faci.

Interviu realizat de Daniela Raţiu

(Daniela Raţiu este scriitor şi jurnalist freelancer)

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.